[[Sfânt]]ul '''Antim Ivireanul''' s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând, [[egumen]] al [[mănăstire|mânăstirii]] Snagov, [[episcop]] de Vâlcea şi [[mitropolit]] al Ţării Româneşti. În acelaşi timp, a fost şi un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog şi autor al celebrelor ''Didahii'' (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). La insistenţele Porţii Otomane, a fost exilat în anul 1716. Şi-a dat viaţa ca un [[mucenic|martir]] pentru credinţa creştină, fiind ucis de ostaşii care îl însoţeau pe drumul exilului. [[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Prăznuire|prăznuieşte]] pe data de [[27 septembrie]].

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (de unde şi numele de ''Ivireanul'') - Georgia de astăzi - în 1650. A fost însă, de tânăr, luat în robie de către turci și dus la [[Constantinopol]]. Fiind ulterior eliberat, a trăit în preajma [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhiei ecumenice]], unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot acolo s-a [[călugăr]]it sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit [[ieromonah]]. În 1689 a fost adus de către voievodul [[Constantin Brâncoveanu]] în Ţara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumîrate cărţi de cult, dar şi laice.