Antim Ivireanul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături externe)
(→‎Viaţa)
Linia 20: Linia 20:
 
Sfântul Antim s-a născut în Iviria (de unde şi numele de ''Ivireanul'') - Georgia de astăzi - în 1650. A fost însă, de tânăr, luat în robie de către turci și dus la [[Constantinopol]]. Fiind ulterior eliberat, a trăit în preajma [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhiei ecumenice]], unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot acolo s-a [[călugăr]]it sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit [[ieromonah]].
 
Sfântul Antim s-a născut în Iviria (de unde şi numele de ''Ivireanul'') - Georgia de astăzi - în 1650. A fost însă, de tânăr, luat în robie de către turci și dus la [[Constantinopol]]. Fiind ulterior eliberat, a trăit în preajma [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhiei ecumenice]], unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot acolo s-a [[călugăr]]it sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit [[ieromonah]].
  
−
În 1689 a fost adus de către voievodul [[Constantin Brâncoveanu]] în Ţara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumîrate cărţi de cult, dar şi laice.
+
În 1689 a fost adus de către voievodul [[Constantin Brâncoveanu]] în Ţara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumărate cărţi de cult, dar şi laice.
−
 
−
..................  
 
  
 +
În anul 1696 a devenit [[egumen]] al [[Mănăstirea Snagov|Mănăstirii Snagov]], unde a mutat şi tipografia domnească. Acolo a tipărit 15 cărţi: 7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română şi una greco-arabă (''Liturghierul greco-arab'', în 1701, prima carte din lume  tipărită cu caractere arabe).
  
−
A fost egumen la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales Episcop de Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales Mitropolit al Unglovlahiei (Ţara Românească).
+
Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea tipografică la București, unde a tipărit alte 15 cărți.
  
 +
Pe data de [[16 martie]] 1705 a fost ales [[episcop]] de Vâlcea. În afară de activitatea sa de [[ierarh]], nu a pregetat să continue imprimarea cărților bisericeşti: astfel, la tipografia de la [[Mănăstirea Govora]], sub îndrumarea sa, au fost tipărite alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române şi 3 grecești).
 +
 +
La [[28 ianuarie]] 1708 a fost ales [[mitropolit]] al Ungrovlahiei (Ţara Românească), fiind instalat în scaunul mitropolitan de la Bucureşti pe [[22 februarie]] al aceluiași an. Printre alte activităţi, în această calitate, înființează, ca și la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (11 românești, 5 grecești, una slavo-română şi una slavo-româno-greacă), între care se remarcă cele românești.
  
 
Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea "Sf.  Ecaterina" de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci din escortă, iar trupul său a fost aruncat în râul Mariţa, în apropiere de Adrianopol.
 
Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea "Sf.  Ecaterina" de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci din escortă, iar trupul său a fost aruncat în râul Mariţa, în apropiere de Adrianopol.

Versiunea de la data 2 mai 2010 13:03

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.


Sfântul Antim Ivireanul
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul
Date personale
Naștere 1650, Iviria (Georgia)
Mutare la Domnul (†) 27 septembrie, 1716, ucis pe drumul exilului
Localizare România
Naționalitate gruzină
Date cult
Tip ierarh, martir
Data canonizării 1992
Prăznuire la data de 27 septembrie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate Mănăstirea Antim, Bucureşti


Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând, egumen al mânăstirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. În acelaşi timp, a fost şi un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog şi autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). La insistenţele Porţii Otomane, a fost exilat în anul 1716. Şi-a dat viaţa ca un martir pentru credinţa creştină, fiind ucis de ostaşii care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe data de 27 septembrie.

Viaţa

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (de unde şi numele de Ivireanul) - Georgia de astăzi - în 1650. A fost însă, de tânăr, luat în robie de către turci și dus la Constantinopol. Fiind ulterior eliberat, a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot acolo s-a călugărit sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit ieromonah.

În 1689 a fost adus de către voievodul Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumărate cărţi de cult, dar şi laice.

În anul 1696 a devenit egumen al Mănăstirii Snagov, unde a mutat şi tipografia domnească. Acolo a tipărit 15 cărţi: 7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română şi una greco-arabă (Liturghierul greco-arab, în 1701, prima carte din lume tipărită cu caractere arabe).

Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea tipografică la București, unde a tipărit alte 15 cărți.

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea. În afară de activitatea sa de ierarh, nu a pregetat să continue imprimarea cărților bisericeşti: astfel, la tipografia de la Mănăstirea Govora, sub îndrumarea sa, au fost tipărite alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române şi 3 grecești).

La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei (Ţara Românească), fiind instalat în scaunul mitropolitan de la Bucureşti pe 22 februarie al aceluiași an. Printre alte activităţi, în această calitate, înființează, ca și la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (11 românești, 5 grecești, una slavo-română şi una slavo-româno-greacă), între care se remarcă cele românești.

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea "Sf. Ecaterina" de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci din escortă, iar trupul său a fost aruncat în râul Mariţa, în apropiere de Adrianopol.

Proslăvirea ca sfânt

Sfântul Antim Ivireanul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

Cinstirea în România

Scrieri

Cărţi tipărite sub îndrumarea Sf. Antim Ivireanul:

  • Invăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă)
  • Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română)
  • Evangheliarul greco–român (1693)
  • Psaltirea (1694, limba română)
  • Antologhionul (1697)
  • Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699)
  • Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, limba greacă),
  • Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume)
  • Evanghelia (1697)
  • Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698)
  • Carte sau lumină (1699)
  • Învățături creștinești (1700)
  • Floarea darurilor (1701)
  • Noul Testament (1703)
  • Tomul bucuriei, (1705, limba greacă)
  • Liturghierul și Evhologhionul (1706)
  • Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, lucrare originală)
  • Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (1710, lucrare originală)
  • Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714, lucrare originală)
  • Psaltirea (1710)
  • Octoihul (1712)
  • Liturghierul (1713)
  • Evhologhionul (1713)
  • Catavasierul (1714)

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori şi învăţători turmei tale şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos, pe care roagă-L, Sfinte Părinte ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Condac, glasul al 3-lea:

Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Antim, lauda arhiereilor Ţării Româneşti, podoaba cărturarilor şi dulce grăitor al înţelepciunii dumnezeieşti în graiul românesc te-ai arătat. Lupta cea bună luptând şi dreapta credinţă mărturisind, cu haină mucenicească preafrumos te-ai împodobit şi împărăţia lui Hristos ai dobândit. Pentru aceasta împreună cântăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Preafericite Părinte Antim.

Iconografie

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Antim_Ivireanul&oldid=17693”