Antim (Nica) al Tomisului și Dunării de Jos: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Înalt Prea Sfinţitul '''Antim (Nica) al Tomisului şi Dunării de Jos''' (1908-1994) a fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX. ==Elemente biografice== Din...)
 
m (diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Înalt Prea Sfinţitul '''Antim (Nica) al Tomisului şi Dunării de Jos''' (1908-1994) a fost un [[ierarh]] al Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX.
+
Înalt Prea Sfințitul '''Antim (Nica) al Tomisului și Dunării de Jos''' (1908-1994) a fost un [[ierarh]] al Bisericii Ortodoxe Române din secolul XX.
  
 
==Elemente biografice==
 
==Elemente biografice==
  
Din [[botez]] Alexandru, [[arhiepiscop]]ul Antim Nica s-a născut la [[24 februarie]] 1908, în comuna Bogzeşti (judeţul Orhei, raionul Teleneşti).
+
Din [[botez]] Alexandru, [[arhiepiscop]]ul Antim Nica (Nicov) s-a născut la [[24 februarie]] 1908, în comuna Bogzești (județul Orhei, raionul Telenești).
  
A studiat la Seminarul teologic din Chişinău (1920-1928) şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chişinău (1928-1932), unde şi-a obţinut doctoratul în 1940 cu teza "Misionarismul creştin între mahomedani în Orientul Apropiat". Şi-a continuat studiile de specializare în Franţa (în 1932-1934: la Paris şi Strasbourg), iar în 1934-1935 în Anglia şi Liban (Academia misionară "Near East School of Theology" din Beirut).  
+
A studiat la Seminarul teologic din Chișinău (1920-1928) și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău (1928-1932), unde și-a obținut doctoratul în 1940 cu teza "Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat". Şi-a continuat studiile de specializare în Franța (în 1932-1934: la Paris și Strasbourg), iar în 1934-1935 în Anglia și Liban (Academia misionară "Near East School of Theology" din Beirut).  
  
Este tuns în [[monahism]] în 1935, cu numele Antim, şi hirotonit [[ierodiacon]] (1935) şi [[ieromonah]] (1936), apoi hirotesit [[arhimandrit]] (1940).  
+
Este tuns în [[monahism]] în 1935, cu numele Antim, și hirotonit [[ierodiacon]] (1935) și [[ieromonah]] (1936), apoi hirotesit [[arhimandrit]] (1940).  
  
A fost prefect de studii şi director al Internatului teologic şi misionar eparhial la Chişinău între anii 1935 şi 1937.
+
A fost prefect de studii și director al Internatului teologic și misionar eparhial la Chișinău între anii 1935 și 1937.
  
 
A fost [[exarh al mănăstirilor]] din eparhia Hotinului (1937-1940).
 
A fost [[exarh al mănăstirilor]] din eparhia Hotinului (1937-1940).
  
În 1940 este numit asistent la catedra de Pastorală de la Facultatea de Teologie din Chişinău, transferat anul următor la cea din Bucureşti (1941).
+
În 1940 este numit asistent la catedra de Pastorală de la Facultatea de Teologie din Chișinău, transferat anul următor la cea din București (1941).
  
A funcţionat un timp detaşat ca locţiitor, apoi şef al "Misiunii religioase" din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941-1944).
+
A funcționat un timp detașat ca locțiitor, apoi șef al "Misiunii religioase" din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941-1944).
  
La [[14 ianuarie]] 1944 este ales [[episcop]] de Cetatea Albă - Ismail, hirotonit la [[23 ianuarie]] 1944 şi instalat la Ismail la [[10 martie]] 1944. Dar în acelaşi an revenirea ruşilor în război îl face să revină în ţară şi să-şi piardă scaunul episcopal fiind considerat pe plan politic ca antirus.
+
La [[14 ianuarie]] 1944 este ales [[episcop]] de Cetatea Albă - Ismail, hirotonit la [[23 ianuarie]] 1944 și instalat la Ismail la [[10 martie]] 1944. Dar în același an revenirea rușilor în război îl face să revină în țară și să-și piardă scaunul episcopal fiind considerat pe plan politic ca antirus.
  
Funcţionează ca director al Internatului teologic din Bucureşti (1945-1947), apoi i se îngăduie să devină locţiitor de episcop al Dunării de Jos (septembrie 1947 - februarie 1950).
+
Funcționează ca director al Internatului teologic din București (1945-1947), apoi i se îngăduie să devină locțiitor de episcop al Dunării de Jos (septembrie 1947 - februarie 1950).
  
În 1950 este numit episcop-vicar patriarhal cu titlul "Târgovişteanul" şi secretar al Sfântului Sinod (1950 - 1973).
+
În 1950 este numit episcop-vicar patriarhal cu titlul "Târgovișteanul" și secretar al Sfântului Sinod (1950 - 1973).
  
Abia în 1973 i se permite să devină din nou episcop titular. La [[10 iunie]] 1973 este ales episcop al Dunării de Jos, şi înscăunat la [[19 august]] 1973.
+
Abia în 1973 i se permite să devină din nou episcop titular. La [[10 iunie]] 1973 este ales episcop al Dunării de Jos, și înscăunat la [[19 august]] 1973.
  
La [[16 octombrie]] 1975 [[Episcopia Dunării de Jos]] a fost ridicată la rangul de [[Arhiepiscopie]], cu titlul "a Tomisului şi Dunării de Jos", devenind astfel arhiepiscop (înscăunat în noua demnitate la 9 noiembrie 1975).
+
La [[16 octombrie]] 1975 [[Episcopia Dunării de Jos]] a fost ridicată la rangul de [[Arhiepiscopie]], cu titlul "a Tomisului și Dunării de Jos", devenind astfel [[arhiepiscop]] (înscăunat în noua demnitate la 9 noiembrie 1975).
  
A făcut parte din numeroase delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici sau a fost delegat de Sfântul Sinod să reprezinte Biserica noastră la o serie de întruniri cu caracter ecumenic: Conferinţele panortodoxe Rodos II 1963 şi Rodos IV Chambesy 1968, Conferinţa Lambeth 1968, prima Conferinţă mondială a religiilor pentru promovarea păcii de la Kyoto în 1970, Colocviul islamo-creştin de la Tripoli din 1976 ş.a.
+
A făcut parte din numeroase delegații sinodale care au vizitat alte Biserici sau a fost delegat de [[Sfântul Sinod]] să reprezinte [[Biserica Ortodoxă Română]] la o serie de întruniri cu caracter ecumenic: Conferințele panortodoxe Rodos II 1963 și Rodos IV Chambesy 1968, Conferința Lambeth 1968, prima Conferință mondială a religiilor pentru promovarea păcii de la Kyoto în 1970, Colocviul islamo-creștin de la Tripoli din 1976 ș.a.
  
A decedat la [[1 mai]] 1994, la Galaţi.
+
A decedat la [[1 mai]] 1994, la Galați.
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
  
* ''La notion de verite religieuse d'apres M. Loisy'', Chişinău, 1936, 20 p.
+
* ''La notion de verite religieuse d'apres M. Loisy'', Chișinău, 1936, 20 p.
* ''Ortodoxia în Siria şi la Locurile Sfinte'', Chişinău, 1936, 16 p.
+
* ''Ortodoxia în Siria și la Locurile Sfinte'', Chișinău, 1936, 16 p.
* ''Misionarismul creştin între mahomedani în Orientul Apropiat (teză de doctorat)'', Bălţi, 1939, 173 p.
+
* ''Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat (teză de doctorat)'', Bălți, 1939, 173 p.
* "Rugăciunea lui Iisus", în ''BOR'', an.  LVII, 1939, nr. 9-10, p. 551 -568 (şi extras 20 p.)
+
* "Rugăciunea lui Iisus", în ''BOR'', an.  LVII, 1939, nr. 9-10, p. 551 -568 (și extras 20 p.)
* ''Misionari străini în România (1841-1941)'', în volumul "Prinos închinat Înalt Prea Sfinţitului Nicodim...", Bucureşti, 1946, p. 67-73
+
* ''Misionari străini în România (1841-1941)'', în volumul "Prinos închinat Înalt Prea Sfințitului Nicodim...", București, 1946, p. 67-73
 
* "Ortodoxia în Extremul Orient", în ''Ortodoxia'', an. III, 1951, nr.1, p. 101-114
 
* "Ortodoxia în Extremul Orient", în ''Ortodoxia'', an. III, 1951, nr.1, p. 101-114
* "Negrii ortodocşi din Africa şi lupta lor pentru autonomie bisericească", în ''Ortodoxia'', an. XIX, 1967, nr. 1, p. 3- 16
+
* "Negrii ortodocși din Africa și lupta lor pentru autonomie bisericească", în ''Ortodoxia'', an. XIX, 1967, nr. 1, p. 3- 16
* o serie de articole, recenzii şi note în "Misionarul" - Chişinău, reportaje (de pildă: "Călătoria Prea Fericitului Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Africa şi Orientul îndepărtat", în ''BOR'', an.  LXXXVII, 1969, nr. 1-2, p. 30-115), recenzii, pastorale, cuvântări în periodicele bisericeşti centrale şi în ''Glasul Bisericii''.
+
* o serie de articole, recenzii și note în "Misionarul" - Chișinău, reportaje (de pildă: "Călătoria Prea Fericitului Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Africa și Orientul îndepărtat", în ''BOR'', an.  LXXXVII, 1969, nr. 1-2, p. 30-115), recenzii, pastorale, cuvântări în periodicele bisericești centrale și în ''Glasul Bisericii''.
  
Ca arhiepiscop la Galaţi a iniţiat apariţia unor volume precum:
+
Ca arhiepiscop la Galați a inițiat apariția unor volume precum:
  
* ''De la Dunăre la Mare'' (două ediţii: 1977 şi 1979)
+
* ''De la Dunăre la Mare'' (două ediții: 1977 și 1979)
* ''Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos în trecut şi astăzi'' (1981)
+
* ''Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi'' (1981)
* ''Monumente istorice şi izvoare creştine'' (1987)
+
* ''Monumente istorice și izvoare creștine'' (1987)
  
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Ierarhi români]]

Versiunea curentă din 10 iunie 2018 04:20

Înalt Prea Sfințitul Antim (Nica) al Tomisului și Dunării de Jos (1908-1994) a fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din secolul XX.

Elemente biografice

Din botez Alexandru, arhiepiscopul Antim Nica (Nicov) s-a născut la 24 februarie 1908, în comuna Bogzești (județul Orhei, raionul Telenești).

A studiat la Seminarul teologic din Chișinău (1920-1928) și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău (1928-1932), unde și-a obținut doctoratul în 1940 cu teza "Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat". Şi-a continuat studiile de specializare în Franța (în 1932-1934: la Paris și Strasbourg), iar în 1934-1935 în Anglia și Liban (Academia misionară "Near East School of Theology" din Beirut).

Este tuns în monahism în 1935, cu numele Antim, și hirotonit ierodiacon (1935) și ieromonah (1936), apoi hirotesit arhimandrit (1940).

A fost prefect de studii și director al Internatului teologic și misionar eparhial la Chișinău între anii 1935 și 1937.

A fost exarh al mănăstirilor din eparhia Hotinului (1937-1940).

În 1940 este numit asistent la catedra de Pastorală de la Facultatea de Teologie din Chișinău, transferat anul următor la cea din București (1941).

A funcționat un timp detașat ca locțiitor, apoi șef al "Misiunii religioase" din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941-1944).

La 14 ianuarie 1944 este ales episcop de Cetatea Albă - Ismail, hirotonit la 23 ianuarie 1944 și instalat la Ismail la 10 martie 1944. Dar în același an revenirea rușilor în război îl face să revină în țară și să-și piardă scaunul episcopal fiind considerat pe plan politic ca antirus.

Funcționează ca director al Internatului teologic din București (1945-1947), apoi i se îngăduie să devină locțiitor de episcop al Dunării de Jos (septembrie 1947 - februarie 1950).

În 1950 este numit episcop-vicar patriarhal cu titlul "Târgovișteanul" și secretar al Sfântului Sinod (1950 - 1973).

Abia în 1973 i se permite să devină din nou episcop titular. La 10 iunie 1973 este ales episcop al Dunării de Jos, și înscăunat la 19 august 1973.

La 16 octombrie 1975 Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titlul "a Tomisului și Dunării de Jos", devenind astfel arhiepiscop (înscăunat în noua demnitate la 9 noiembrie 1975).

A făcut parte din numeroase delegații sinodale care au vizitat alte Biserici sau a fost delegat de Sfântul Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la o serie de întruniri cu caracter ecumenic: Conferințele panortodoxe Rodos II 1963 și Rodos IV Chambesy 1968, Conferința Lambeth 1968, prima Conferință mondială a religiilor pentru promovarea păcii de la Kyoto în 1970, Colocviul islamo-creștin de la Tripoli din 1976 ș.a.

A decedat la 1 mai 1994, la Galați.

Scrieri

  • La notion de verite religieuse d'apres M. Loisy, Chișinău, 1936, 20 p.
  • Ortodoxia în Siria și la Locurile Sfinte, Chișinău, 1936, 16 p.
  • Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat (teză de doctorat), Bălți, 1939, 173 p.
  • "Rugăciunea lui Iisus", în BOR, an. LVII, 1939, nr. 9-10, p. 551 -568 (și extras 20 p.)
  • Misionari străini în România (1841-1941), în volumul "Prinos închinat Înalt Prea Sfințitului Nicodim...", București, 1946, p. 67-73
  • "Ortodoxia în Extremul Orient", în Ortodoxia, an. III, 1951, nr.1, p. 101-114
  • "Negrii ortodocși din Africa și lupta lor pentru autonomie bisericească", în Ortodoxia, an. XIX, 1967, nr. 1, p. 3- 16
  • o serie de articole, recenzii și note în "Misionarul" - Chișinău, reportaje (de pildă: "Călătoria Prea Fericitului Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Africa și Orientul îndepărtat", în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 1-2, p. 30-115), recenzii, pastorale, cuvântări în periodicele bisericești centrale și în Glasul Bisericii.

Ca arhiepiscop la Galați a inițiat apariția unor volume precum:

  • De la Dunăre la Mare (două ediții: 1977 și 1979)
  • Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi (1981)
  • Monumente istorice și izvoare creștine (1987)