Anna: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (diacritice)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{Israel-Iisus}}'''Anna''' (gr. ''Hannas''; ebr. ''hananya'' - „Dumnezeu a avut milă”) a fost Mare Preot al [[Sanhedrin]]ului între anii 6-15 d.Hr. ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 3, 2).  
+
{{Israel-Iisus}}
 +
'''Anna''' (gr. ''Hannas''; ebr. ''hananya'' - „Dumnezeu a avut milă”) a fost Mare Preot al [[Sanhedrin]]ului între anii 6-15 d.Hr. ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 3, 2).  
  
 
Provenea dintr-o veche familie preoțească evreiască, și anume aceea a preoților [[saduchei]] ai macabeilor, care a deținut mult timp monopolul funcției de Mare Preot. A fost socrul lui [[Caiafa]] ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 18, 12) și foarte probabil șeful grupării saducheilor.
 
Provenea dintr-o veche familie preoțească evreiască, și anume aceea a preoților [[saduchei]] ai macabeilor, care a deținut mult timp monopolul funcției de Mare Preot. A fost socrul lui [[Caiafa]] ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 18, 12) și foarte probabil șeful grupării saducheilor.
  
După destituirea lui din funcția de mare preot în anul 15 d.Hr. de către procuratorul (guvernator) roman Valerius Gratus, în funcția de mare preot i-au succedat pe rând mai mulți membrii ai familiei sale: fiul său Eleazar (15-18 d.Hr.), ginerele său Caiafa (18-37 d.Hr.: destituit probabil în același timp cu [[Pilat din Pont|Pilat]]) și mai apoi alți trei dintre fiii săi.
+
După destituirea lui din funcția de mare preot în anul 15 d.Hr. de către procuratorul (guvernator) roman Valerius Gratus, în funcția de mare preot i-au succedat pe rând mai mulți membri ai familiei sale: fiul său Eleazar (15-18 d.Hr.), ginerele său Caiafa (18-37 d.Hr.: destituit probabil în același timp cu [[Pilat din Pont|Pilat]]) și mai apoi alți trei dintre fiii săi.
  
 
Chiar și după destituire, Anna a rămas membru al sanhedrinului și personajul cel mai influent al grupării saducheilor timp de mai multe zeci de ani.
 
Chiar și după destituire, Anna a rămas membru al sanhedrinului și personajul cel mai influent al grupării saducheilor timp de mai multe zeci de ani.
  
Probabil că în semn de respect pentru poziția lui de șef al saducheilor, la Anna a fost mai întâi adus Iisus, imediat după arestarea Lui în [[Grădina Ghetsimani]]: „Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat. Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.” (Ioan 18, 12-13).
+
Probabil că în semn de respect pentru poziția lui de șef al saducheilor, la Anna a fost mai întâi adus Iisus, imediat după arestarea Lui în [[Grădina Ghetsimani]]: „Deci ostașii și comandantul și slujitorii iudeilor au prins pe Iisus și L-au legat. Și L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.” (Ioan 18, 12-13).
  
 
==Casa lui Anna==
 
==Casa lui Anna==
Linia 20: Linia 21:
  
 
==Anna în Faptele Apostolilor==
 
==Anna în Faptele Apostolilor==
În lunile care au urmat morții și [[Învierea Domnului|învierii Mântuitorului]], [[Înălţarea Domnului|înălțării Lui]] și [[Pogorârea Duhului Sfânt|Pogorârii Duhului Sfânt]], Anna este menționat de [[Faptele Apostolilor]] ca făcând parte din sinedriul care i-a judecat pe apostolii Petru și Ioan pentru o vindecare de o făcuseră în [[templul din Ierusalim]] în numele lui Iisus Hristos cel înviat: ”Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, și Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc” (FA 4, 5-6). Anna nu era arhiereu în acel moment, dar mențiunea lui ca „Anna arhiereul” denotă încă o dată autoritatea de care se bucura în sinedriu.
+
În lunile care au urmat morții și [[Învierea Domnului|învierii Mântuitorului]], [[Înălțarea Domnului|înălțării Lui]] și [[Pogorârea Duhului Sfânt|Pogorârii Duhului Sfânt]], Anna este menționat de [[Faptele Apostolilor]] ca făcând parte din sinedriul care i-a judecat pe apostolii Petru și Ioan pentru o vindecare de o făcuseră în [[templul din Ierusalim]] în numele lui Iisus Hristos cel înviat: ”Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim, și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc” (FA 4, 5-6). Anna nu era arhiereu în acel moment, dar mențiunea lui ca „Anna arhiereul” denotă încă o dată autoritatea de care se bucura în sinedriu.
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==

Versiunea curentă din 27 noiembrie 2013 15:30

Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


Anna (gr. Hannas; ebr. hananya - „Dumnezeu a avut milă”) a fost Mare Preot al Sanhedrinului între anii 6-15 d.Hr. (Luca 3, 2).

Provenea dintr-o veche familie preoțească evreiască, și anume aceea a preoților saduchei ai macabeilor, care a deținut mult timp monopolul funcției de Mare Preot. A fost socrul lui Caiafa (Ioan 18, 12) și foarte probabil șeful grupării saducheilor.

După destituirea lui din funcția de mare preot în anul 15 d.Hr. de către procuratorul (guvernator) roman Valerius Gratus, în funcția de mare preot i-au succedat pe rând mai mulți membri ai familiei sale: fiul său Eleazar (15-18 d.Hr.), ginerele său Caiafa (18-37 d.Hr.: destituit probabil în același timp cu Pilat) și mai apoi alți trei dintre fiii săi.

Chiar și după destituire, Anna a rămas membru al sanhedrinului și personajul cel mai influent al grupării saducheilor timp de mai multe zeci de ani.

Probabil că în semn de respect pentru poziția lui de șef al saducheilor, la Anna a fost mai întâi adus Iisus, imediat după arestarea Lui în Grădina Ghetsimani: „Deci ostașii și comandantul și slujitorii iudeilor au prins pe Iisus și L-au legat. Și L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.” (Ioan 18, 12-13).

Casa lui Anna

În casa lui Anna a avut loc primul interogatoriu a lui Iisus din noaptea de joi spre vineri a arestării (Ioan 18, 13-24). Procesul lui Iisus se crede că s-a desfășurat tot în această casă comună a lui Anna și Caiafa, unde de altfel s-a plănuit și arestarea Lui (Matei 26, 3-5).

Amplasamentul casei lui Anna în Ierusalim este nesigur. De-a lungul timpului s-au format trei ipoteze:

1. Pe locul actualei biserici catolice Sf. Petru in Gallicantu (= Sfântul Petru la Cântatul Cocoșului), pe versantul nordic al Muntelui Sion.
2. Pe locul actualei capele Sf. Salvator de lângă biserica armeană Sf. Iacov cel Bătrân.
3. Pe Muntele Sion, la sud de zidul Ierusalimului și la nord de actualei bazilici catolice Dormitio Santae Mariae (a Adormirii Maicii Domnului).

Cu cunoștințele actuale, comunitatea arheologică înclină să considere ca loc cel mai probabil al amplasamentului casei lui Anna acest al treilea loc, pe Muntele Sion, peste care astăzi este construită o parcare în Ierusalimul modern.

Anna în Faptele Apostolilor

În lunile care au urmat morții și învierii Mântuitorului, înălțării Lui și Pogorârii Duhului Sfânt, Anna este menționat de Faptele Apostolilor ca făcând parte din sinedriul care i-a judecat pe apostolii Petru și Ioan pentru o vindecare de o făcuseră în templul din Ierusalim în numele lui Iisus Hristos cel înviat: ”Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim, și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc” (FA 4, 5-6). Anna nu era arhiereu în acel moment, dar mențiunea lui ca „Anna arhiereul” denotă încă o dată autoritatea de care se bucura în sinedriu.

A se vedea și

Bibliografie

  • Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, pp.116-117.
  • Biblia sau Sfânta Scriptură