2.314 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
În 1897, a fost trimis să activeze în cadrul misiunii ortodoxe ruse din Japonia, aflată sub conducerea episcopului Nicolae (Kasatkin), mai târziu cunoscut ca Sf. [[Nicolae al Japoniei]], pentru a ajuta lucrarea misionară care a început în 1861. [[Ieromonah]]ul Andronic a fost foarte susprins de primirea acestei sarcini și s-a considerat nepotrivit pentru ea., dar în cele din urmă a acceptat-o ca voia lui Dumnezeu. Călătoria sa început în St. Petersburg pe [[21 septembrie]] 1897, iar apoi a continuat de la Odessa împreunp cu [[arhimandrit]]ul [[Sergiu I (Stragorodski) al Moscevei|Sergiu (Stragorodski)]] pe [[26 octombrie]]. Călătorind prin țări europene și S.U.A., iar apoi iar în Japonia, ei au ajuns în Japonia pe [[26 decembrie]]. A scris și publicat o carte despre călătoria sa, ''O călătorie misionară spre Japonia'' (Kazan, 1899). [[Image:Bishop_Adronik_Kyoto.jpg |thumb|Ieromartirul Andronic de Perm ca episcop de Kyoto (1907)]]
Pe [[5 noiembrie]] 1906, Andronic a fost sfințit [[episcop]] de Kyoto și a devenit asistentul episcopului Nicolae. A fost primul episcop de Kyoto, care este reședința diocezei Japoniei vestice a [[Bisericii Ortodoxe Biserica Ortodoxă a Japoniei|Biserica Ortodoxă Bisericii Ortodoxe a JaponeiJapoinei]]. Deși episcopul Andronic a fost episcop al Kyoto, a locuit aproape de Osaka, care, în timp ce era al doilea oraș ca mărime din Japonia, era și zona unde locuiau cei mai mulți credincioși ortodocși. După ce a venit la Osaka, a început să se simtă rău și a considerat că obligațiile sale sunt greu de îndeplinit. După ce a stat în Osaka, slujind acolo Bisericii trei luni, și-a cerut permisiunea de a demisiona și a pleca din Japonia, iar pe [[27 mai]] 1907, a plecat din Japonia și s-a întors în Rusia. Acolo a fost desmnat pe [[26 octombrie]] să fie adjunctul episcopului Eulogiu de Kholm. În 1908, a fost desemnat episcop de Tikhvin în dioceza Novgorod.
Episcopul Andronic a fost un susținător ferm al țarului. Din punctul său de vedere a fost voia lui Dumnezeu ca acesta să aibă stăpânire asupra imperiului, așa că monarhia este calea potrivită pentru creștini. Dar asta n-a însemnat că că a spijinit tirania. Mai curând, țarul trebuie să-și asculte poporul pentru putea avea pace.