[[ImageImagine:Andrewofcrete.jpg|right|thumb|200px|Sf. Andrei Criteanul]]Sfântul părintele nostru '''Andrei Criteanul''' (sec. VII-VIII) s-a născut la Damasc, într-o familie de creştinicreștini. Până la vârsta de 7 ani băiatul nu a vorbit deloc, dar după ce s-a împărtăşit împărtășit cu [[Sfintele Taine]] a primit darul vorbirii. Apoi a studiat [[Sfânta Scriptură]] şi și [[Teologie|Teologia]], devenind [[arhiepiscop]] de Creta. [[Prăznuire]]a lui în Biserica Ortodoxă se face pe [[4 iulie]].

==Viaţa Viața Sfântului Andrei Criteanul – mistagogul pocăinţeipocăinței==

Numele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura bisericească, ocupând „un loc de vază în istoria literaturii greceşti grecești din perioada bizantină” legat fiind şi și de apariţia apariția unei noi forme a literaturii patristice – [[canon]]ul, el fiind primul alcătuitor de canoane.

Demersul de a creiona pe scurt viaţa viața Sfântului Andrei Criteanul este unul deosebit de greu. Diferitele materiale [[Aghiografie|aghiografice]] pe care le deţinem deținem îi plasează diferit fie anii naşterii nașterii (între cca. 635/645 - 660), fie anii morţii morții (713-740). Informaţiile Informațiile care ne-au parvenit, referitoare la activitatea sa, sunt fie contradictorii, fie incomplete. Metodologia cercetării se bazează pe o analiză obiectivă şi și profundă a tuturor izvoarelor existente la care se adaugă ca o „încununare” literatura secundară care confirmă sau infirmă unele ipoteze, ce au fost schiţate schițate în jurul bio-bibliografiei Sfântului Andrei Criteanul. Am căutat o distanţare faţă distanțare față de acele izvoare sau studii aghiografice care încearcă să susţină susțină anumite idei preconcepute sau de acele studii care forţează forțează prea mult unele ipoteze. Izvoare importante care se pot adăuga pentru cunoaşterea vieţii cunoașterea vieții Sfântului Andrei Criteanul sunt şi și [[sinaxar]]ele bisericeşti bisericești alături de troparele închinate în cinstea Sfântului Andrei Criteanul, atât cele din [[Minei]] cât şi și cele din [[Canonul cel Mare]].

În limba greacă, s-au redactat destul de multe lucrări care analizează cronologic viaţa viața Sfântului Andrei Criteanul. Una din aceste lucrări ne-a parvenit şi și nouă. Este vorba de lucrarea arhimandritului Simeon Koutsas: Plânsul lui Adam. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, lucrare deosebit de importantă prin cantitatea informaţiilor informațiilor oferite şi și prin comentariul la fiecare tropar al Canonului.

Anumite traduceri din Chronographia Theophanus (tomul 108) care îl pune uneori în lumină negativă pe autorul Canonului, vor fi preluate după studiul tradus din limba rusă a Pr. Arcadie Vinogradov: ''Viaţa Viața Sfântului Andrei Criteanul, arhiepiscop şi și [[mitropolit]] al Cretei. Schiţă Schiță biografică.''

Conform biografiei greceştigrecești, Sfântului Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, în localitatea Damasc, din părinţi părinți iubitori de [[Dumnezeu]], Gheorghe şi și Grigoria. Tradiţia Tradiția ne spune că până la vârsta de 7 ani a fost mut, iar darul vorbirii l-a primit atunci când s-a împărtăşit împărtășit pentru prima oară cu Dumnezeieştile Dumnezeieștile Taine. Studiile şi și le-a realizat în localitatea natală, făcându-se „îndrăgitor fierbinte al adevărului şi și al dumnezeieştii înţelepciuni”dumnezeieștii înțelepciuni”. La vârsta de 14-15 ani, după vizita făcută la Locurile Sfinte , cere părinţilor părinților să-l afierosească Domnului. Astfel, de tânăr Sfântul Andrei va fi îmbrăcat în chipul monahicesc la [[Lavra Sf. Sava cel SfinţitSfințit|mănăstirea Sfântului Sava]], de lângă [[Ierusalim]] şi și apoi la Sfânta Înviere. Se pare că aici şiși-ar fi redactat cea mai mare parte a operei sale, inclusiv opera sa fundamentală Canonul cel Mare. Tot aici la Ierusalim, va fi ales de către Teodor secretar pe lângă locţiitorul locțiitorul scaunului patriarhal, lăsându-i-se apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieţii vieții sale duhovniceştiduhovnicești, prin cultura teologică, prin darurile sale speciale şi și prin faptul că va deveni reprezentativ în Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”.

Când [[erezie|erezia]] [[monotelitism|monotelită]] – care considera că în Iisus Hristos nu a existat şi și o voinţă voință umană, ci numai una divină – s-a extins, a fost absolut necesar ca Părinţii Părinții Bisericii să se întâlnească pentru a combate erezia. [[Sinodul VI Ecumenic]] din [[Constantinopol]] (681), sub conducerea împăratului bizantin [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea ''Pogonatul'']] (668-685) a luat în discuţie şi discuție și a combătut această erezie. Teodor, vicarul patriarhal al Patriarhiei de Ierusalim, neputând participa la întrunirile Sinodului a trimis pe tânărul Andrei, împreună cu alţi alți doi monahi, ca reprezentanţi direcţi reprezentanți direcți ai patriarhiei de Ierusalim. Rolul Sfântului Andrei la Sinodul VI Ecumenic nu a fost unul important, chiar dacă s-ar vrea să i se acorde o importanţă importanță majoră. El a fost mai mult un „ajutor” pe lângă cel care a luat cuvântul în Sinod şi și a semnat actele Sinodului VI Ecumenic ca reprezentant oficial: „Gheorghe, smeritul [[presbiter]] şi deţinătorul și deținătorul locului iubitului de Dumnezeu, presbiter şi și păstrătorul scaunului apostolic al Sfântului oraş oraș al lui Hristos Dumnezeu lui nostru, Ierusalim, a iscălit …”. Rolul său redus la Sinodul VI Ecumenic se datorează faptului că nu era în rândul clericilor, fiind doar un simplu monah, el nu a putut lua cuvântul, la acestea adăugându-se şi și lipsa semnăturii sale din actele oficiale.

A rămas oare Sfântul Andrei Criteanul în Constantinopol după terminarea Sinodului VI Ecumenic? Răspunsul nostru poate fi considerat doar o ipoteză, dacă am lua în considerare informaţiile informațiile care ne precizează că a plecat de la Ierusalim la Constantinopol „cu treburi” pe la 685. Este posibil, totuşitotuși, ca după Sinodul din 681 să se fi întors la Ierusalim, sa-i fi prezentat lui Teodor hotărârile Sinodului şi și apoi să fi fost trimis într-o delegaţie delegație din nou în Constantinopol, prin 685 ca să-i transmită împăratului bizantin [[Constantin al IV-lea Pogonatul]] adeziunea Bisericii de la Ierusalim faţă față de hotărârile Sinodului Ecumenic cu privire la erezia monotelită sau pentru a-i transmite felicitările Bisericii din Ierusalim pentru modul în care s-au desfăşurat desfășurat întrunirile acestuia şi și pentru că a susţinut susținut Sinodul. Ceea ce este cert e faptul că după 685 îl întâlnim în Constantinopol, hirotonit aici diacon - probabil pe seama bisericii Sfânta Sofia - fapt datorat şi calităţilor și calităților sale oratoriceştioratoricești. Aici la Constantinopol se dedică totalmente îngrijirii bătrânilor şi și a orfanilor (orphanotropos). Probabil a slujit o perioadă de timp la Sfânta Sofia unde se remarcă prin „predica faptei şi și cateheza înţelepciunii”înțelepciunii”, cântând pentru prima oară şi și opera sa fundamentală – Canonul cel Mare, iar de aici va fi preluat de Biserica din Alexandria, Antiohia, Ierusalim şi și apoi în întreg Imperiul bizantin. Nu ştim știm când şi și unde a fost hirotonit preot. Datorită vieţii vieții sale curate şi și vrednice de numele de creştincreștin, datorită devotamentului şi și dragostei profunde pentru Biserica lui Hristos şi și pentru semeni a fost ales pe la 710-711 arhiepiscop la Gortynei, cetate a insulei Creta. De la insula Creta va primi cognomenul de „Cretanul” sau „Criteanul”. În anul 712, când arabii au încercat asedierea insulei, Sfântului Andrei Criteanul organizează lupta de apărare a locuitorilor de aici.

Un moment neplăcut din viaţa viața Sfântului Andrei Criteanul este participarea sa la Sinodul monotelist din anul 712. Urcarea la treapta de arhiepiscop al Cretei este legată de Teofan în „Cronica” sa de urcarea la tron al lui Filipikos Bardanes, care l-a ucis pe [[Iustinian al II-lea]] şi și i-a ocupat tronul, dorind cu toată ardoarea instalarea monotelismului în tot Imperiul bizantin. Hotărârile Sinodului au fost semnate de Andrei şi și de Gherman (cel care va ajunge mai târziu episcop al Chiziciei). „Cronica” lui Teofan, scrisă pe la 810-811, deci cu o sută de ani după sinod, ar fi putut pune în eroare „prin cine ştie știe ce acte false ale monoteliştilormonoteliștilor, în interesul cărora era să introducă, în rândurile partizanilor lor, pe vestiţii vestiții ierarhi ai Bisericii”. Dintr-o altă perspectivă, Sfântul Andrei Criteanul poate fi considerat un trădător şi și un eretic, deoarece „nimeni din ei [din episcopii prezenţiprezenți, n.n.] n-a ridicat glasul împotriva împăratului eretic”.

Într-adevăr, Sfântul Andrei a cedat presiunilor imperiale de a semna actele Sinodului monotelist, însă în interiorul său a rămas devotat credinţei credinței ortodoxe, el nu a fost un partizan fervent al monoteliştilormonoteliștilor. Însuşi Însuși Ioan al Constantinopolului, participant şi și el la Sinod afirma: „Această hotărâre nu este erezie sau îndepărtarea părinţilor părinților Sinodului de la credinţa credința lor”. Dacă ar fi să facem o comparaţie comparație între actul Sfântului Andrei Criteanul şi și Aron, fratele lui Moise - care a realizat un viţel vițel de aur pentru ca poporul să i se închine, s-ar observa la bază acelaşi același motiv: presiunea poporului, în cazul Sfântului Andrei Criteanul – cea a împăratului.

După această scurtă perioadă de „monotelist” el a retractat, scriind cu acest prilej stihurile iambice, adresate arhidiaconului Agaton. Sub împăratul bizantin [[Leon al III-lea]] ''Isaurianul'' (717-741) va fi un antiiconoclast convins. Nu ştim știm ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o vizită la Constantinopol, pe la 740. La întoarcere, ajungând în insula Mitilene, la locul numit Eresos şiși-a dat obştescul sfârşit obștescul sfârșit la 4 iulie 740, rămânând a fi cinstit ca un „nou David” şi și ca „lăudă a părinţilor”părinților”.

Opera lui e alcătuită din proză şi și versuri. În proză are 24 de predici: 8 în cinstea Maicii Domnului, deşi deși nu toate autentice. Deosebite sunt: predica despre Buna – Vestire şi și 3 despre mutarea la cer a Fecioarei Maria. În versuri scrie idiomele şi și e creatorul canoanelor, o nouă speţă speță a poeziei bisericeşti bisericești mult mai lungi în comparaţie comparație cu cele ale Sfântului [[Ioan Damaschin]] (8 sau 9 bucăţi bucăți poetice cu structură şi și melodie proprie). A scris canoane la Învierea lui Lazăr, la duminica MironosiţelorMironosițelor, la naşterea nașterea Maicii Domnului, la zămislirea Sf. Ana, etc., creaţii creații din care se inspiră masiv [[Teodor Studitul]]. A scris şi și un mic poem de 128 trimetri iambici în care-şi și exprimă adeziunea la hotărârile Sinodului VI Ecumenic.

Opera clasică a Sfântului Andrei Criteanul este ''[[Canonul cel Mare]]'', un vast poem, remarcabil prin profunzimea evlaviei şi și a pocăinţeipocăinței.

:Îndreptător credinţei şi credinței și chip blândeţilorblândeților, învăţător învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Andrei, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Trâmbiţând Trâmbițând luminat de dumnezeieştile dumnezeieștile cântări cele cu dulceaţădulceață, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andreie. Pentru aceasta toţi toți grăim către tine: Nu înceta să te rogi pentru noi toţitoți.

Dionisie arată (p. 237) că acesta mai poate fi zugrăvit în [[pronaos|tinda]] bisericii, atunci când aceasta are două turle, pe turla din partea de nord, (care o are în centru pe [[Maica Domnului]] cu Pruncul, susținută de [[înger]]i), într-unul din colțurile de sub pandantivele în care sunt reprezentati reprezentați sfinții compozitori, scriind într-o carte și zicând următoarele: "A zămislirii celei fără de sămânță, nașterea este netălmăcită"; în celelalte colțuri, sunt reprezentați Sf. Metodie, Iosif și Teofan.

[[Categorie:SfinţiSfinți]]