Andrei Șaguna

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 10 iunie 2012 04:38, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (completări)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna (n. 20 ianuarie 1808, Mişcolţ, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit al Transilvaniei între anii 1864-1873, rămas în istorie ca vajnic apărător al drepturilor ortodocşilor şi românilor din Ardeal.

Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.[1]

Viaţa

Andrei Şaguna s-a născut la 20 ianuarie 1808, la Mișcolț (Miskolc, în nordul Ungariei), din părinți aromâni, originari din Grabova, lângă Moscopole, în Balcani. Naum Şaguna, tatăl lui Andrei Şaguna, a trecut în 1814 la catolicism, rit în care și-a botezat copiii, printre care şi pe Anastasie (numele de botez al lui Andrei Şaguna). În 1816, Anastasie a început școala la Mișcolț, iar în 1826 a terminat gimnaziul catolic la călugării piariști din Pesta.[2].

La 29 decembrie 1826 Anastasie a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829 a urmat cursuri de filozofie și drept la Universitatea din Buda. În 1829 a plecat la Vârșeț unde a urmat teologia.

La 24 octombrie 1833 Anastasie Şaguna s-a călugărit, luând numele Andrei. A fost hirotonit ierodiacon la 2 februarie 1834. Atunci a spus el celebrele cuvinte: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez”.

A devenit apoi profesor la Seminarul teologic din Carloviţ (Karlowitz, în Voivodina, Serbia) şi secretar al „Consistoriului arhidiecezan” de acolo (din 1834). La 29 iunie 1837 a devenit ieromonah, protosinghel, „asesor” (consilier) mitropolitan şi „administrator” (locţiitor) de egumen la mănăstirile sârbeşti Iazac (din 1838) şi Beşenovo (din 1841). A fost arhimandrit şi egumen la mănăstirile Hopovo (1842) şi Covil (1845). După anul 1842 a funcţionat un timp ca profesor în secţia română a Seminarului teologic din Vârşeţ şi „asesor” al Consistoriului de acolo.[2]

Andrei Şaguna a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiuş (15/27 iunie 1846), iar la 2 decembrie 1847 a fost ales episcop (recunoscut la 5 februarie 1848 şi hirotonit la 18/30 aprilie 1848).

La 12/24 decembrie 1864 Andrei Şaguna a devenit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei, cu reşedinţa la Sibiu.

În timpul revoluţiei de la 1848, Andrei Şaguna s-a aflat printre fruntaşii mişcării naţionale româneşti din Transilvania. Astfel, La 3/15 mai 1848 a prezidat (împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni) Marea Adunare de la Blaj. În fruntea unei delegații, a dus petiția adoptată la acea adunare împăratului Franz Josef, la Viena. La 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu, de unde a trimis o nouă petiție împăratului. Ideea unității românilor este conținută în „Memoriul națiunii române din Marele Principat al Ardealului, din Banat, din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina”, prezentat tot împăratului Franz Josef.

Angajamentul luat de Andrei Șaguna în 1834 („Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc... ”) a început să prindă viață. La 27 august 1850 s-a înfiinţat la Sibiu Tipografia eparhială, întemeiată din banii proprii ai lui Șaguna. Aici s-au tipărit abecedare, cărți și povestiri biblice, toate în limba română. La 1 ianuarie 1853 apare Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855, Andrei Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de teologie și pedagogie (cunoscut în epocă şi ca „Seminarul Andreian”).

Activitatea politică a lui Andrei Şaguna a continuat şi după revoluţia de la 1848. Astfel, în 1860 el a devenit membru în Senatul imperial din Viena, iar între 1863-1865 a fost deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863). După crearea statului dualist austro-ungar (1867), Andrei Şaguna a fost mentorul „activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, de lângă Sibiuş, el a fost şi membru de onoare al Acacademiei Române (din 1871) şi preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti.[2]

Pe tărâm cultural, Andrei Şaguna a organizat învăţământul elementar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-l sub îndrumarea Bisericii. Astfel, conform celor stabilite de el, preoţii-parohi erau directori ai „şcolii poporale” din parohia lor, protopopii erau inspectori ai şcolilor din „tractul” lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul) era inspector suprem al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de „şcoli poporale”, un liceu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (înfiinţată în 1869) la Braşov şi un gimnaziu cu 4 clase la Brad (înfiinţat în 1868). La îndemnul lui, s-au scris peste 25 de manuale şcolare (de către Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu etc.). La Sibiu, cursurile de teologie au fost modificate de la 6 luni la un an , iar în 1953 a fost înfiinţat un Institut teologic-pedagogic, cu două secţii: teologică (având doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (tot cu doi, apoi trei ani de studii). Andrei Şaguna a cumpărat câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, iar pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit o serie de manuale didactice (scrise de el însuşi sau de profesorii Institutului) şi a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. Andrei Şaguna a avut un rol însemnat în întemeierea şi organizarea Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA. care există şi azi), fiind primul ei preşedinte (1861-1866). Tot el a înfiinţat ziarul Telegraful Român (1853), cel mai vechi ziar din România cu apariție neîntreruptă până astăzi.

Ca ierarh, Andrei Şaguna a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei Transilvaniei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş, el a convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie - octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (statut aprobat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica transilvăneană până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut - autonomia faţă de stat, sinodalitatea şi participarea laicilor (2/3) alături de cler (1/3) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925, precum şi a celui din 1948.[2]

Scrieri

  • Promemoria - despre dreptul istoric al autonomiei bisericeşti-naţionale a românilor de religie răsăriteană, Sibiu, 1849, 15 p.;
  • Adaus la „Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericeşti-naţionale...”, Sibiu, 1850, 23 p.,
  • Memoriu prin care se lămureşte cererea românilor de religiune răsăriteană din Austria pentru restaurarea Mitropoliei lor din punct de vedere al sfintelor canoane, Viena, 1851 şi Sibiu 1860, 23 p.
  • Elementele Dreptului canonic al Bisericii drept credincioase răsăritene..., Sibiu, 1854, XXIV + 183 p.;
  • Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale de la întemeiere până în zilele noastre, 2 vol., Sibiu, 1860, X + 422 p. (I) + IV + 316 p. (II) (vol.II a apărut şi în traducere germana, la Sibiu, în 1862, făcută de Zaharia Boiu şi Ioan Popescu);
  • Compendiu de Drept Canonic al sântei, soborniceştii şi apostoleştii Biserici, Sibiu, 1868, XLVIII + 452 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1885, XLVIII + 440 p.; ed. a III-a, Sibiu, 1913, XLVIII + 440 p.); a apărut şi în traducere germană, făcută de prof. Alois Sentz („Compendium des Canonischen Rechtes...”, Sibiu, 1868, 449 + XLIV p.);
  • Enhiridion, adecă carte manual de canoane ale sântei, soborniceştii şi apostoleştii Biserici, cu comentarii, Sibiu, 187 1, LII + 548 p.;
  • Manual de studiu pastoral, Sibiu, 1972, 8 + X + 302 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1878, XV + 270 p.).

Proslăvirea ca sfânt

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna a fost proslăvit ca sfânt la 21 iulie 2011 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Proclamarea oficială a canonizării s-a făcut la 30 octombrie 2011, în „Catedrala Reîntregirii” din Alba Iulia.

Prăznuirea lui se face pe 30 noiembrie.

Imnografie

Condac (glasul al 8-lea):

Apărătorului Ortodoxiei şi păstorului care a fost trimis de Dumnezeu poporului nostru să îndrume pe credincioşi în vremuri de restrişte, Sfântului Andrei Mitropolitul Traansilvaniei să-i aducem laude ca unui Apostol, zicând: „Bucură-te Sfinte Andrei înţeleptule, Ierarh al lui Hristos”.

Tropar:

Apărător înţelept al românilor ortodocşi, păstor cărturar al Transilvaniei şi mare chivernisitor al vieţii bisericeşti, Sfinte Ierarhe Andrei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Note

  1. Canonizarea mitropolitilor Transilvaniei Andrei Saguna si Simion Stefan
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996 (online)

Legături externe