Anatema: Diferență între versiuni
m |
RappY (Discuție | contribuții) m (→Excomunicare vs. anatema: Fixare legătură) |
||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Anatema''' (gr. ἀνάθεμα) este sancțiunea extremă pe care [[Biserica Ortodoxă]] o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, [[schismă]] sau [[erezie]]. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări. | |
| − | Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală. | + | Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui [[Dumnezeu]]" pentru [[Judecata de Apoi|judecata Lui finală]]. |
| − | + | ==Excomunicare vs. anatema== | |
| + | Biserica Ortodoxă face distincția între [[excomunicare]], care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la [[Euharistie|împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos]], alte sancțiuni bisericești sau [[canon|epitimii]] sau canoane de pocăință), și anatemă. Cel aflat sub sancțiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viața mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtășanie, nu este îi îngrădită până la [[pocăință|pocăința]] celui aflat sub sancțiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi. | ||
| − | + | ==Motive pentru anatemizare== | |
| + | Motivele principale pentru care o persoană poate fi anatemizată de Biserică sunt căderea în [[erezie]] sau în [[schismă]]. Biserica pronunță însă sentința anatemei doar în ultimă instanță, iar înainte de aceasta ea trebuie neapărat precedată de eforturi pastorale de lămurire a persoanei în cauză, pentru a-l readuce la dreapta credință. | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | *[[Wikipedia: Anathema]] | + | *[[:en:Anathema]], după [[Wikipedia: Anathema]] |
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea curentă din 22 martie 2024 19:21
Anatema (gr. ἀνάθεμα) este sancțiunea extremă pe care Biserica Ortodoxă o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, schismă sau erezie. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.
Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală.
Excomunicare vs. anatema
Biserica Ortodoxă face distincția între excomunicare, care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, alte sancțiuni bisericești sau epitimii sau canoane de pocăință), și anatemă. Cel aflat sub sancțiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viața mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtășanie, nu este îi îngrădită până la pocăința celui aflat sub sancțiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi.
Motive pentru anatemizare
Motivele principale pentru care o persoană poate fi anatemizată de Biserică sunt căderea în erezie sau în schismă. Biserica pronunță însă sentința anatemei doar în ultimă instanță, iar înainte de aceasta ea trebuie neapărat precedată de eforturi pastorale de lămurire a persoanei în cauză, pentru a-l readuce la dreapta credință.
Surse
Legături externe
- The Word 'Anathema' and Its Meaning by St. John Maximovitch (from Orthodox Life, vol 27, Mar-April 1977, pp. 18-19)
- What is an Anathema? by Bp. Theophan the Recluse (translated from the Russian text published in Pravoslavnaya Rus, #4, 1974)
- Examples of Anathema from the Holy Canons
