Anatema: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Diacritice noi)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}'''Anatema''' este sancțiunea extremă pe care [[Biserica Ortodoxă]] o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, [[schismă]] sau [[erezie]]. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.
+
'''Anatema''' este sancțiunea extremă pe care [[Biserica Ortodoxă]] o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, [[schismă]] sau [[erezie]]. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.
  
 
Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală.  
 
Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală.  
  
The Orthodox Church distinguishes between [[excomunicare]], that is "separation from the communion of the Church", and other penances and anathema. Under excommunication a person remains a member of the Church even though his or her participation in its mystical life, particularly communion, is restricted until the [[repentance]] of the one under excommunication. Whereas those under anathema are considered to be completely separated from the Church until repentance.  
+
==Excomunicare vs. anatema==
 +
Biserica Ortodoxă face distincția între [[excomunicare]], care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la [[Euharistie|împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos]], alte sancțiuni bisericești sau [[Epitimie|epitimii]] sau canoane de pocăință), și anatemă. Cel aflat sub sancțiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viața mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtășanie, nu este îi îngrădită până la [[pocăință|pocăința]] celui aflat sub sancțiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi.
  
The two principal causes for which a person may be anathematized are [[erezie]] and [[schismă]]. Anathematization is used by the Church only as a last resort, and must always be preceded by pastoral attempts to reason with the offender to bring about his restoration to the faith.
+
==Motive pentru anatemizare==
 +
Motivele principale pentru care o persoană poate fi anatemizată de Biserică sunt căderea în [[erezie]] sau în [[schismă]]. Biserica pronunță însă sentința anatemei doar în ultimă instanță, iar înainte de aceasta ea trebuie neapărat precedată de eforturi pastorale de lămurire a persoanei în cauză, pentru a-l readuce la dreapta credință.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[[Wikipedia: Anathema]]
+
*[[:en:Anathema]], după [[Wikipedia: Anathema]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea curentă din 22 septembrie 2014 09:25

Anatema este sancțiunea extremă pe care Biserica Ortodoxă o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, schismă sau erezie. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.

Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală.

Excomunicare vs. anatema

Biserica Ortodoxă face distincția între excomunicare, care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, alte sancțiuni bisericești sau epitimii sau canoane de pocăință), și anatemă. Cel aflat sub sancțiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viața mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtășanie, nu este îi îngrădită până la pocăința celui aflat sub sancțiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi.

Motive pentru anatemizare

Motivele principale pentru care o persoană poate fi anatemizată de Biserică sunt căderea în erezie sau în schismă. Biserica pronunță însă sentința anatemei doar în ultimă instanță, iar înainte de aceasta ea trebuie neapărat precedată de eforturi pastorale de lămurire a persoanei în cauză, pentru a-l readuce la dreapta credință.

Surse

Legături externe