Anastasie Crimca

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 9 aprilie 2021 17:08, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Bibliografie)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
IPS Anastasie Crimca
Anastasie Crimca.JPG
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Suceava
Titlul   Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1608–1629
Predecesor   Teodosie Barnovschi
Succesor   Anastasie II
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   înainte de 1599
Hirotonire episcopală   iunie 1600
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop al Rădăuților (1600)
Episcop al Romanului (1606-1608)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1560
Locul nașterii   Suceava
Data morții   19 ianuarie 1629
Locul morții   Suceava

Anastasie Crimca (n. 1560, Suceava - d. 19 ianuarie 1629, Suceava) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1608–1629. Important cărturar de la sfârșitul secolului XVI - începutul secolului XVII, el este și ctitorul Mănăstirii Dragomirna.

Viața

Autoportret-miniatură dintr-un liturghier (1610)

Născut în jurul anului 1560, Anastasie Crimca (numele său la naștere era Ilie, primind numele monahal Anastasie după ce s-a călugărit) era fiul unui negustor bogat din Suceava, nepot de soră al al vestitului boier Luca Stroici.

Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.[1] Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu Mănăstirea Dragomirna.

În 1599 era preot la Biserica domnească (cu hramul „Înălțarea Domnului”) din Suceava. Nu se cunoaște exact data intrării lui în monahism, dar majoritatea surselor indică anul 1600, la Mănăstirea Putna.[2][3]

În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, a fost ales episcop al Rădăuților (iunie 1600). După revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din scaunul acestei eparhii, retrăgându-se la Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi și unde a ridicat o mică biserică în 1602.[3]

La începutul anului 1606 a fost ales episcop de Roman, unde a păstorit până în 1608.[4]

După moartea mitropolitului Teodor Barbovschi (23 februarie 1608), Anastasie Crimca a fost ales Mitropolit al Moldovei.[5]

În afară de îndeplinirea cu strictețe a îndatoririlor religioase ce îi reveneau în calitate de mitropolit, IPS Anastasie Crimca a rămas în istorie și prin multele sale acțiuni filantropice și culturale. Astfel, el a fost unul dintre primii întemeietori de bolnițe și spitale din țările române. Pentru alinarea suferințelor celor mulți și săraci, prima sa ctitorie de la Dragomirna (așezământul din 1602) a fost transformată în bolniță, iar în 1619 a înființat, pe cheltuiala lui, primul spital atestat documentar din Moldova, la Suceava.[3] La Mănăstirea Dragomirna a înființat o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști (el însuși fiind un foarte talentat miniaturist), de la care s-au păstrat un număr important de manuscrise. Este considerat ca fiind primul autoportretist din pictura ortodoxă românească. Pe unul dintre manuscrisele păstrate în muzeul de la Dragomirna poate fi admirat și în prezent autoportretul său, reprezentat la rugăciune, în genunchi și în veșminte de arhiereu, în fața sfinților ierarhi liturghisitori.

Mitropolitul Anastasie Crimca a întocmit un regulament monahal care trebuia aplicat în toate mănăstirile din Moldova. Documentul datează din 20 septembrie 1626 și este cunoscut în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca „Regulamentul lui Crimca”.[2]

A avut contribuții importante în diplomația acelei epoci. Astfel, el a îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor Moldovei (Radu Mihnea și Miron Barnovschi), fiindu-i de folos și cunoașterea a mai multor limbi străine.

Ctitor al Mănăstirii Dragomirna, a ridicat acolo biserica mare a mănăstirii, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh. Construcția acestui sfânt lăcaș a început de pe vremea când Anastasie Crimca era episcop de Roman și a fost terminată în 1609, pe când el era deja mitropolit al Moldovei (târnosirea bisericii s-a săvârșit la 1 septembrie 1609).

IPS Anastasie Crimca a trecut la Domnul pe data de 19 ianuarie 1629. Călugărul misionar franciscan Paolo Bonnicio, aflat în trecere prin Moldova, notează că mitropolitul „a murit, pe neașteptate, în fața voievodului Barnovschi”. Impresionat de neașteptata moarte a ierarhului, un alt contemporan nota: „În anul 7137 [1629], luna ianuarie 19, la curtea din Iași, a murit năprasnic și iute, în fața domnului său, Arhiepiscopul Anastasie Mitropolit. Domnea atunci Miron Barnovschi Moghilă voievod. Și l-au îngropat la mănăstirea sa nou-zidită Dragomirna”.[6]

Scrieri

S-au păstrat 25 de manuscrise de la Anastasie Crimca, toate scrise în limba slavonă, care era limba de cult în acea perioadă. Majoritatea acestor manuscrise sunt împodobite cu miniaturi: trei tetraevangheliare, trei liturghiere și o psaltire la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (7 în Moscova, 3 în Sankt Petersburg, 3 în Liov etc.). În aceste manuscrise se află și peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate, precum și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.[3]

Referințe

  1. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești, 1908, p. 125.
  2. 2,0 2,1 Gheorghe Anghel, Douăsprezece aspecte mai puțin cunoscute din viața Mitropolitului Anastasie Crimca, 19 ianuarie 2021, Basilica.ro
  3. 3,0 3,1 3,2 3,3 Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români p. 140
  4. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești, 1908, p. 124.
  5. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești, 1908, p. 126.
  6. Pr. prof. dr. Bogdan Racu, Anastasie Crimca, Doxologia.ro, accesat la 8 februarie 2021

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6


Casetă de succesiune:
Anastasie Crimca
Precedat de:
Teodosie Barnovschi
Mitropolit al Moldovei
1608–1629
Urmat de:
Anastasie II