Anastasie (Yannoulatos) al Albaniei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 1 iulie 2011 21:18, autor: Iuli (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Arhiepiscopul Anastasie, primatul Bisericii Albaniei

Preafericitul Anastasie (Yannoulatos), Arhiepiscop de Tirana, Durrës și întreagă Albania este actualul primat al Bisericii Albaniei. Pe lângă faptul că este un scriitor prolific, Anastasie este cunoscut pentru iniţiativele sale misionare din Africa de Est şi pentru activitatea sa decisivă în reînvierea bisericii din Albania în perioade de criză din secolul al XX-lea, după ce aceasta fost decimată de regimul comunist.

Viața

Arhiepiscopul Anastasie, cu numele de naştere Anastasie Yannoulatos (albaneză: Anastas Janullatos; greacă: Αναστάσιος Γιαννουλάτος) s-a născut pe 4 noiembrie 1929 în Piraeus, Grecia.

În anul 1947 intră la şcoala de Teologie de la Universitatea Naţională din Atena pe care o absolvă în 1951 cu diploma de cea mai înaltă distincţie în Teologie.

După absolvirea şcolii se angajează doi ani în serviciul militar din armata greacă.

Această înrolare în serviciului naţional face să se nască în el dorinţa de a se asocia spiritului inovator ce tocmai se afla în plină efervescenţă în Grecia. Astfel Anastasie aderă la o grupare religioasă numită "ZOI" unde devine lider în reînvierea credinţei ortodoxe în mijlocul mişcărilor studenţeşti şi a taberelor de tineret. Mai târziu participă la mişcarea internaţională de tineri ortodocşi „Syndesmos” al cărui secretar general devine din 1958 până în 1961, iar mai apoi vice preşedinte, din 1964 până în 1978. În 1960 este hirotonit diacon cu aceasta începându-şi astfel cariera în slujirea celor sfinte.

După hirotonirea sa ca diacon, Anastasie înfiinţează un centru inter-ortodox de mişcare misionară numit "Porefthentes" cu scopul de a educa biserica în domeniul misionarismului.

Pe 24 mai 1964, diaconul Anastasie este hirotonit preot după care pleacă în Africa de Est,în Uganda, unde slujeşte prima sa liturghie. Curând însă după aceea părintele Anastasie se îmbolnăveşte de malaria fiind astfel nevoit să se întoarcă în Grecia. Dat fiind faptul că doctorii i-au recomandat să nu se mai întoarcă în Africa, Părintele Anastasie hotărăşte să încerce să influenţeze biserica în privinţa lucrării misionare prin intermediul lumii academice.

Pentru a putea pune în practică aceste planuri, face studii postuniversitare de istoria religiilor, incluzând etnologia, ştiinţa religiilor, studii misiologice şi studii africane. În vederea acestui scop, studiază la universităţile din Hamburg şi Marburg făcând muncă de cercetare la universitatea Makerere din Uganda pentru a-şi procura material pentru teza sa de doctorat : "Spirtul din Mbandwa şi cadrul cultelor lor : Studiu de cercetare asupra aspectelor religiei africane”.

În 1868, eforturile lui Anastasie precum şi cele ale personalului Porefthentes au dat roade în ceea ce priveşte Biroul de Misiuni Externe din cadrul casei oficiale de editură şi filieră misionară a bisericii greceşti numită Apostoliki Diakonia, a cărei activitate se întindea pe mai multe sectoare, inclusiv în cel al misionarismului ortodox.

În calitatea sa de director general al Apostoliki Diakonia, în 1972 este numit episcop titular de Androussa. De asemenea, tot în 1972 Episcopul Anastasie este ales profesor de Istoria religiilor de către universitatea din Atena unde înfiinţase un centru de studii misionare între 1971 şi 1976.

Următorul act în ceea ce priveşte munca sa de misionarism îl constituie întemeierea unei mănăstiri de maici numită „Mănăstirea Sfântului Ioan” în Kareas, Grecia care, la rândul ei, va lua parte la activitatea de misionarism în întreaga lume.

În continuarea activităţii sale de misionarism, Episcopul Anastasie împreună cu Părintele Anthony Romeos întemeiază o mănăstire de maici numită „Mănăstirea Sfântului Ioan” în Kareas, Grecia, care, la rândul ei, va participa la activitatea de misionarism în întreaga lume.

În 1980, Episcopul Anastasie este rugat de către Patriarhul Nicolas al bisericii din Alexandria să ia sub tutela sa şi să revigoreze episcopiile din Africa de Est. Acesta acceptă deşi avea deja responsabilităţii faţă de Universitatea din Atena şi faţă de Apostoliki Diakonia.

În calitate de episcop, pe timpul acestei perioade de tranziţie, Anastasie a căutat să creeze o comunitate ortodoxă puternică prin pregătirea şi punerea în exerciţiu a unor lideri capabili.

În 1982 a redeschis seminarul ortodox din Nairobi pe care Macarie al III-lea din Cipru l-a fondat cu zece ani în urmă dar care a rămas neterminat datorită situaţiei politice instabile din Cipru. În următorii zece ani, Anastasie a hirotonit 62 de preoţi indigeni şi diaconi, 42 de citeţi şi catehişti dintre cei care au absolvit seminariul. Toţi aceşti clerici au contribuit la renaşterea bisericii din Africa de Est.

Până când să părăsească Africa în 1991, Anastasie a lăsat moştenire eforturile sale de integrare a creştinilor indigeni şi de a le da puterea în a îmbrăţişa ortodoxia ca pe o religie proprie lor.

În 1991 după căderea guvernului comunist din Albania ce a antrenat schimbări politice, Anastasie este numit Exarh Patriarhal al Bisericii Albaniei de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I având misiunea de a restabili Autocefalia bisericii din Albania fără să ia în considerare originea etnică a poporului său. Anastasie est numit arhiepiscop de Tirana la 24 iunie 1992, iar apoi, la 2 august al aceluiaşi an, este înscăunat.La această situație dificilă, dar incitantă, Anastasie s-a bazat pe munca academică şi pe reuşitele practice din Africa de Est, pentru a pune la punct o structură care să-i pregătească pe liderii locali.

Sub conducerea sa biserica a deschis un seminar cu mai mult de 80 de studenţi astfel că în decursul a doi ani, clerul albanez a crescut de la 11 la 56 de clerici.

Bibliografie

  • Facing the World: Orthodox Christian Essays on Global Concerns. St. Vladimir's Seminary Press: Crestwood, New York, 2003.
  • Luke Veronis, "Missionaries, Monks, and Martyrs: Making Disciples of All Nations," Minneapolis, MN, Light & Life Publishing Company, 1994


Casetă de succesiune:
Anastasie (Yannoulatos) al Albaniei
Precedat de:
?
Episcop de Androussa
1972-1982
Urmat de:
?
Precedat de:
Frumentius
Arhiepiscop de Irinoupolis
1982-1991
Urmat de:
Petros VII (Papapetrou) of Alexandria - Exarch
Precedat de:
Damianos (recognized by Russia)
Christophoros (Kissis) (recognized by Constantinople)
Archbishop of Albania
1992-present
Urmat de:



Surse

Legături externe