Anastasia din Sirmium

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 septembrie 2019 05:40, autor: Cristianm (Discuție | contribuții) (Imnografie)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi și/sau aducându-l mai aproape de standardele de editare OrthodoxWiki.

De remediat: corectare finală
Marea Muceniță Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri.

Marea muceniță Anastasia din Sirmium, cunoscută și ca Anastasia Vindecătoarea sau Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri,[1] a primit cununa muceniciei în Sirmium (în prezent Sremska Mitrovica din Serbia) pe vremea împăratului Diocleţian.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 22 decembrie.

Viața

Anastasia s-a născut la Roma, ca fiica lui Praepextatus și Fausta și era plăcută la înfățișare, virtuoasă și de familie bogată. Mama sa a educat-o în credința creștină. După moartea mamei sale a fost măritată cu un păgân, Publius Patricius care o bătea și o ținea închisă în casă. Ea a îndurat aceste chinuri doar o perioadă scurtă de timp, până ce Publius a murit înecat la scurt timp după căsătoria lor.

Văduvă de tânără, ea nu s-a recăsătorit și și-a dedicat viața celor săraci și celor închiși și slujirii lor zilnice. Ea le spăla rănile și, în mod special, în consola în chinurile prin care treceau.

Prin mijlocirile și rugăciunile ei, ea a vindecat mulți oameni de efectele poțiunilor, otrăvurilor, vrăjilor sau altor substanțe vătămătoare. Astfel și-a primit renumele de Purtătoarea de Leacuri. Faptele și minunile ei s-au răspândit în întreaga zonă și faima ei a dus la arestarea ei în timpul persecuțiilor lui Dioclețian. A fost torturată și a îndurat multe chinuri, iar la sfârșit, a murit fiind arsă în foc în anul 290.

În secolul al V-lea, moaștele sfintei au fost transferate la Constantinopol, unde a fost construită o biserică și dedicată ei. Aceasta este biserica Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a fost adus pentru a fi vindecat de nebunie, și unde Sf. Anastasia i-a apărut în vis și l-a încurajat să-și continue nevoința ascetică.

Mai târziu, capul ei și una din mâini au fost transferate la Mănăstirea Sfânta Anastasia Vindecătoarea, Halkidiki din Grecia.

Imnografie

Condac glasul al II-lea

Când se găsesc în încercări și necazuri, aleargă la biserica ta, O Anastasia, și acolo primesc darul măreț și minunat al harului divin care sălășluiește în tine; pentru că întotdeauna, Sfântă a lui Dumnezeu, tu izvorăști șuvoaie de vindecări lumii întregi.

Condac glasul al II-lea

Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.

Tropar, glasul al IV-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tropar, glasul al IV-lea

Ca o muceniță ai urmat faptele mucenicilor, cărora le-ai slujit, și, străduindu-te vitejește, ai înfânt inamicul. Ești izvor bogat și abundent al harului, pentru toți cei ce vin la tine, O de Dumnezeu înțelepțită Anastasia!

Note

  1. Cercetările hagiografice sugerează că sunt cel puțin patru sfinte numite Anastasia: două dintre ele primind moarte mucenicească în Roma în anii 250, una a primit moarte mucenicească în Sirmium din Pannonia (Serbia zilelor noastre) la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, iar alta a fost o femeie patriciană în vremea lui Iustinian. Viețile și suprapunerile celor trei (sau poate două) mucenițe Anastasia au fost studiate în detaliu (de către Hippolyte Delahaye, Paul Devos și François Halkin); istoricul lor este suprapus...; cele trei mucenițe, așa cum sunt ele identificate de obicei, sunt:
    1. 12 octombrie: Anastasia Romana, muceniță fecioară din timpul lui Dioclețian și Valerian.
    2. 28/29 octombrie (de asemenea 12 octombrie, 25 decembrie): Anastasia "Fecioara", muceniță în vremea lui Dioclețian.
    3. 22 decembrie: Anastasia din Sirmium, "Anastasia Vindecătoarea" sau Pharmakolytria, "Izbăvitoarea de Otravă", văduvă și muceniță din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea.
    (Jane Baun. Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale, Cambridge University Press, 2007, p. 117.)


A se vedea și