Anastasia Romana: Diferență între versiuni
Linia 8: | Linia 8: | ||
#28/'''[[29 octombrie|29]] Octombrie''' (de asemenea 12 octombrie, 25 decembrie): Anastasia "Fecioara," mucenică în vremea lui Dioclețian. | #28/'''[[29 octombrie|29]] Octombrie''' (de asemenea 12 octombrie, 25 decembrie): Anastasia "Fecioara," mucenică în vremea lui Dioclețian. | ||
#'''[[22 decembrie]]''': [[Anastasia din Sirmium|Anastasia Vindecătoarea sau ''Pharmakolytria'' "Izbăvitoarea de Otravă,"]] văduvă și mucenică din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea."<br> | #'''[[22 decembrie]]''': [[Anastasia din Sirmium|Anastasia Vindecătoarea sau ''Pharmakolytria'' "Izbăvitoarea de Otravă,"]] văduvă și mucenică din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea."<br> | ||
− | ::(Jane Baun. ''[http://books.google.ca/books?id=ycg3F3xH444C&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale].'' Cambridge University Press, 2007. p.117.)</ref> s-a născut în Roma din părinți înstăriți și a rămas orfană la vârsta de trei ani. Ca orfană, a fost luată în grijă de o mănăstire de femei de lângă Roma, unde era [[stareț]]ă o femeie cu numele Sofia, o călugăriță | + | ::(Jane Baun. ''[http://books.google.ca/books?id=ycg3F3xH444C&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale].'' Cambridge University Press, 2007. p.117.)</ref> s-a născut în Roma din părinți înstăriți și a rămas orfană la vârsta de trei ani. Ca orfană, a fost luată în grijă de o mănăstire de femei de lângă Roma, unde era [[stareț]]ă o femeie cu numele Sofia, o bună călugăriță. Ea a crescut-o pe Anastasia în credință ferventă, frică de Dumnezeu și supunere. După șaptesprezece ani, Anastasia era cunoscută în întreaga vecinătate, creștinilor ca o mare ascetă și păgânilor pentru deosebita ei frumusețe. |
− | Persecuțiile împotriva creștinilor ale lui Decius (249-251) au început cam în aceeași perioadă. Administratorul păgân al orașului, Probus, auzise de ea și a trimis soldații să o aducă pe Anastasia la el. Stareța a povățuit-o pe Anastasia timp de două ore cum să-și păstreze credința, cum să reziste ispitelor amăgitoare și cum să îndure tortura. Anastasia i-a spus: 'Inima mea e gata să sufere pentru Hristos; sufletul meu este pregătit să moară pentru iubitul meu [[Iisus]]. | + | [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|Persecuțiile împotriva creștinilor]] ale lui Decius (249-251) au început cam în aceeași perioadă. Administratorul păgân al orașului, Probus, auzise de ea și a trimis soldații să o aducă pe Anastasia la el. Stareța a povățuit-o pe Anastasia timp de două ore cum să-și păstreze credința, cum să reziste ispitelor amăgitoare și cum să îndure tortura. Anastasia i-a spus: „''Inima mea e gata să sufere pentru Hristos; sufletul meu este pregătit să moară pentru iubitul meu [[Iisus]]''”. Binecuvântată de către stareță să sufere pentru [[Hristos]], tânăra Anastasia a ieșit să întâlnească soldații înarmați. |
− | Adusă în fața guvernatorului Probus, Anastasia și-a declarat deschis credința în Hristos Domnul. Văzând tinerețea și frumusețea ei, Probus a încercat mai întâi să o lingușească și să o facă să îl renege pe | + | Adusă în fața guvernatorului Probus, Anastasia și-a declarat deschis credința în Hristos Domnul. Văzând tinerețea și frumusețea ei, Probus a încercat mai întâi să o lingușească și să o facă să îl renege pe Hristos și să o descurajeze și să renunțe la credință: „de ce să-ți irosești tinerețea, privată de plăceri? Ce poți câștiga prin îndurarea torturilor și moartea pentru Cel Crucificat? Roagă-te zeilor noștri, mărită-te cu un soț chipeș și trăiește în glorie și onoare”. |
− | Sfânta fecioară i-a replicat cu tărie: | + | Sfânta fecioară i-a replicat cu tărie: „soțul meu, bogățiile mele, viața mea și fericirea mea sunt Domnul [[Iisus Hristos]] iar tu nu vei putea să mă faci să-L părăsesc prin minciunile tale! Sunt gata să mor pentru Domnul meu, nu doar o dată - oh, de-ar fi numai posibil! – ci de o mie de ori”. |
− | Atunci, Probus a condamnat-o pe Anastasia la torturi cumplite. Sfânta | + | Atunci, Probus a condamnat-o pe Anastasia la torturi cumplite. Sfânta muceniță le-a îndurat cu curaj, slăvind și rugându-se Domnului. Când i-au sfâșiat hainele, pentru a o umili, ea le-a strigat judecătorilor: „biciuiți-mă și tăiați-mă și loviți-mă; trupul meu gol va fi ascuns de răni iar rușinea mea va fi acoperită cu sângele meu!” Ea a fost biciuită și lovită și tăiată. De două ori i s-a făcut sete foarte tare și a cerut apă, iar un creștin, Chiril, i-a dat să bea, el fiind binecuvântat de Anastasia și decapitat de păgâni. |
− | Apoi i-au fost tăiați sânii și limba, iar un înger al Domnului a venit și a încurajat-o. Poporul, văzând tratamentul inuman și | + | Apoi i-au fost tăiați sânii și limba, iar un înger al Domnului a venit și a încurajat-o. Poporul, văzând tratamentul inuman și dezgustător al sfintei, s-a indignat, iar guvernatorul a fost obligat să înceteze tortura. La sfârșit a fost decapitată cu sabia, în afara orașului. Trupul sfintei a fost aruncat în afara orașului să fie mâncat de fiare sălbatice, dar [[Domnul]] nu a permis ca sfintele ei [[moaște]] să fie dezonorate. La ordinul unui [[înger]] sfânt, stareța Sofia a plecat să caute trupul mutilat al Sfintei Anastasia și, cu ajutorul a doi creștini, a înmormântat trupul. |
În acest fel, Sf. Anastasia a primit cununa muceniciei. Prăznuirea ei se face în [[29 octombrie]].<ref>Prăznuirea din 12 octombrie – Mucenica-fecioară Anastasia Romana – se referă, probabil, la aceeași sfântă.</ref> | În acest fel, Sf. Anastasia a primit cununa muceniciei. Prăznuirea ei se face în [[29 octombrie]].<ref>Prăznuirea din 12 octombrie – Mucenica-fecioară Anastasia Romana – se referă, probabil, la aceeași sfântă.</ref> | ||
Linia 25: | Linia 25: | ||
'''Tropar - Glasul 4''' | '''Tropar - Glasul 4''' | ||
− | + | Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: | |
"pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc. | "pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc. | ||
și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău, | și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău, |
Versiunea de la data 3 aprilie 2019 06:22
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Mucenița Anastasia Romana[1] s-a născut în Roma din părinți înstăriți și a rămas orfană la vârsta de trei ani. Ca orfană, a fost luată în grijă de o mănăstire de femei de lângă Roma, unde era stareță o femeie cu numele Sofia, o bună călugăriță. Ea a crescut-o pe Anastasia în credință ferventă, frică de Dumnezeu și supunere. După șaptesprezece ani, Anastasia era cunoscută în întreaga vecinătate, creștinilor ca o mare ascetă și păgânilor pentru deosebita ei frumusețe.
Persecuțiile împotriva creștinilor ale lui Decius (249-251) au început cam în aceeași perioadă. Administratorul păgân al orașului, Probus, auzise de ea și a trimis soldații să o aducă pe Anastasia la el. Stareța a povățuit-o pe Anastasia timp de două ore cum să-și păstreze credința, cum să reziste ispitelor amăgitoare și cum să îndure tortura. Anastasia i-a spus: „Inima mea e gata să sufere pentru Hristos; sufletul meu este pregătit să moară pentru iubitul meu Iisus”. Binecuvântată de către stareță să sufere pentru Hristos, tânăra Anastasia a ieșit să întâlnească soldații înarmați.
Adusă în fața guvernatorului Probus, Anastasia și-a declarat deschis credința în Hristos Domnul. Văzând tinerețea și frumusețea ei, Probus a încercat mai întâi să o lingușească și să o facă să îl renege pe Hristos și să o descurajeze și să renunțe la credință: „de ce să-ți irosești tinerețea, privată de plăceri? Ce poți câștiga prin îndurarea torturilor și moartea pentru Cel Crucificat? Roagă-te zeilor noștri, mărită-te cu un soț chipeș și trăiește în glorie și onoare”.
Sfânta fecioară i-a replicat cu tărie: „soțul meu, bogățiile mele, viața mea și fericirea mea sunt Domnul Iisus Hristos iar tu nu vei putea să mă faci să-L părăsesc prin minciunile tale! Sunt gata să mor pentru Domnul meu, nu doar o dată - oh, de-ar fi numai posibil! – ci de o mie de ori”.
Atunci, Probus a condamnat-o pe Anastasia la torturi cumplite. Sfânta muceniță le-a îndurat cu curaj, slăvind și rugându-se Domnului. Când i-au sfâșiat hainele, pentru a o umili, ea le-a strigat judecătorilor: „biciuiți-mă și tăiați-mă și loviți-mă; trupul meu gol va fi ascuns de răni iar rușinea mea va fi acoperită cu sângele meu!” Ea a fost biciuită și lovită și tăiată. De două ori i s-a făcut sete foarte tare și a cerut apă, iar un creștin, Chiril, i-a dat să bea, el fiind binecuvântat de Anastasia și decapitat de păgâni.
Apoi i-au fost tăiați sânii și limba, iar un înger al Domnului a venit și a încurajat-o. Poporul, văzând tratamentul inuman și dezgustător al sfintei, s-a indignat, iar guvernatorul a fost obligat să înceteze tortura. La sfârșit a fost decapitată cu sabia, în afara orașului. Trupul sfintei a fost aruncat în afara orașului să fie mâncat de fiare sălbatice, dar Domnul nu a permis ca sfintele ei moaște să fie dezonorate. La ordinul unui înger sfânt, stareța Sofia a plecat să caute trupul mutilat al Sfintei Anastasia și, cu ajutorul a doi creștini, a înmormântat trupul.
În acest fel, Sf. Anastasia a primit cununa muceniciei. Prăznuirea ei se face în 29 octombrie.[2]
Cuprins
Imnuri
Tropar - Glasul 4
Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: "pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc. și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău, și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție." Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condac - Glasul 3
Curățată cu apele fecioriei, cinstită Anastasia, ai fost încoronată prin sângele muceniciei. Dăruiești vindecare și mântuire celor în nevoie, și care te cheamă din toată inima, pentru că Hristos ți-a dat tărie, dăruindu-ți harul mereu-curgător!
Note
- ↑ Cercetările hagiografice sugerează că sunt cel puțin patru sfinte numite Anastasia: două dintre ele primind moarte mucenicească în Roma în anii 250, una a primit moarte mucenicească în Sirmium din Pannonia (Serbia zilelor noastre) la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, iar alta a fost o femeie patriciană în vremea lui Iustinian. Viețile și suprapunerile celor trei (sau poate două) mucenițe Anastasia au fost studiate în detaliu (de către Hippolyte Delahaye, Paul Devos și François Halkin); istoricul lor este suprapus...; cele trei mucenice, așa cum sunt ele identificate de obicei, sunt:
- 12 octombrie: Anastasia "Romana," mucenică fecioară în timpul lui Dioclețian și Valerian.
- 28/29 Octombrie (de asemenea 12 octombrie, 25 decembrie): Anastasia "Fecioara," mucenică în vremea lui Dioclețian.
- 22 decembrie: Anastasia Vindecătoarea sau Pharmakolytria "Izbăvitoarea de Otravă," văduvă și mucenică din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea."
- (Jane Baun. Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale. Cambridge University Press, 2007. p.117.)
- ↑ Prăznuirea din 12 octombrie – Mucenica-fecioară Anastasia Romana – se referă, probabil, la aceeași sfântă.
Surse
- Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana - drumul spre sfințenie
- Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana
- Sinaxar 29 octombrie