Anania al Țării Românești

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 1 decembrie 2023 21:05, autor: RappY (Discuție | contribuții) (Creare pagină aproape integral luată din cartea citată la surse)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

În ultimele luni ale anului 1544, sub Radu Paisie, a fost ales ca întâistătător al Bisericii din Țara Românească episcopul Buzăului Anania.

Context istoric

În prima jumătate a secolului al XVI-lea, viața bisericească în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei a fost în plină dezvoltare. La aceasta au contribuit domni evlavioși, ca Radu cel Mare și Neagoe Basarab, sprijinitori ai culturii și artei bisericești în Țara Românească și, în același timp, sprijinitori ai tuturor Bisericilor Ortodoxe din Răsărit. Ei au fost secondați în toate acțiunile lor de marii ierarhi cărturari Nifon, Maxim și mai ales Macarie. Vlădicii care au urmat n-au putut fi la înălțimea acestora, datorită împrejurărilor vitrege în care le-a fost dat să păstorească. Între ei, se impune mitropolitul Anania, ierarh cu alese însușiri gospodărești, care și-a lăsat toată averea Mitropoliei din Târgoviște.

Înainte de a fi mitropolit

Se pare că Anania era omul de încredere sau chiar rudă al familiei lui Neagoe Basarab, de vreme ce și-a găsit piatra de mormânt la mănăstirea Curtea de Argeș, unde era îngropat ctitorul și familia sa. În sprijinul acestei ipoteze vine și faptul că a purtat o grijă deosebită doamnei Despina Milița, în timpul pribegiei acesteia în Transilvania. Date fiind legăturile sale cu familia lui Neagoe Basarab, se poate presupune că și-a avut metania în mănăstirea de la Argeș, unde a fost, poate, și egumen.

Păstorirea ca mitropolit

Păstoria lui ca mitropolit a căzut în vremuri grele pentru țară, căci fiind mazilit Radu Paisie și înlocuit cu Mircea Ciobanul (martie 1545), acesta a început de îndată prigonirea și uciderea celor pe care-i socotea potrivnici. Mitropolitul Anania, socotit om de încredere al domnului mazilit, care era ginerele lui Neagoe Basarab, n-a fost agreat de noul domn. Numai așa se poate explica lipsa numelui său din actele interne ale lui Mircea Ciobanul. Este socotit, totuși, că mitropolitul Anania a rămas în scaun în timpul primei domnii a lui Mircea Ciobanul. Sub el, Dimitrie Liubavici a tipărit o nouă carte la Târgoviște, și anume un Apostol slavon în două ediții, una pentru Țara Românească și alta pentru Moldova (1547).

Mitropolitul Anania a hirotonit întru arhiereu pe preotul Ioan din Peșteana (jud. Hunedoara), trimis în Țara Românească în 1553 de castelanul Ioan Fanchi din Hunedoara, care l-a recomandat și lui Mircea Ciobanul pentru hirotonie, întrucât voievodul Transilvaniei i-a dăruit episcopia românilor de aici.

După părăsirea scaunului

După ce scaunul domnesc a fost încredințat lui Pătrașcu cel Bun, fiul lui Radu Paisie (1554-1557), vlădica Anania este pomenit în mai multe acte ale acestui domn. În 1556 a trecut în Transilvania, de unde a adus osemintele doamnei Despina Milița, moartă de ciumă la Sibiu (30 ianuarie 1554), pe care le-a îngropat la Argeș, lângă ale soțului ei, Neagoe Basarab, fapte care sunt consemnate în inscripția de pe mormântul ei. Tot în această perioadă, a cumpărat o Evanghelie slavonă în manuscris, cu 5.000 de aspri, pe care a dăruit-o Mitropoliei din Târgoviște (azi în Viena).

Murind Pătrașcu cel Bun (26 decembrie 1557), scaunul domnesc a fost dat din nou lui Mircea Ciobanul, în ianuarie 1558. În această situație, mitropolitul Anania, considerat ca om de încredere al lui Pătrașcu, a fost nevoit să-și părăsească scaunul și să treacă în Transilvania, unde a rămas până prin anul 1564.

Nu și-a mai reluat scaunul mitropolitan, căci Mircea Ciobanul îl completase, în a doua sa domnie, cu un nou titular. Vlădica Anania a mai trăit încă mult timp, căci este întâlnit în câteva acte, până spre sfârșitul anului 1580. Astfel, la 2 iulie 1564, fiind în București, dă mănăstirii Argeș un „înscris”, în care menționa toate lucrările și daniile pe care le-a făcut acestei mănăstiri (chilii și alte zidiri, veșminte și obiecte de cult). Aceste danii bogate întăresc presupunerea că a fost egumen al mănăstirii lui Neagoe de la Argeș sau că a fost călugărit aici.

Trecerea la Domnul

Din mai multe acte, reiese că întreaga agoniseală a vieții și-a lăsat-o Mitropoliei din Târgoviște (satele Săcuieni și Sârbi, din Dâmbovița, cumpărate de el cu 45.000 de aspri). Între timp, a mai cumpărat alte părți de moșie în cele două sate, pe care le-a dăruit tot Mitropoliei - la 22 septembrie 1580 - reînnoind și vechea danie. Curând după această dată a trecut la cele veșnice, pentru că la 5 decembrie 1580, Mihnea Turcitul (1577-1583), întărindu-i Mitropoliei ultimele danii ale lui Anania, spunea că le-a cumpărat „de când era încă în viață”. Înainte de moarte a îmbrăcat marea schimă monahală, sub numele de Antonie.

Va fi fost îngropat la biserica Mitropoliei din Târgoviște, pe care o înzestrase cu atâtea bunuri, cum de altfel a și cerut, prin diata sa din 22 septembrie 1580.

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
Casetă de succesiune:
Anania al Țării Românești
Precedat de:
Varlaam I
Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1544-1558
Urmat de:
Efrem