'''Anagnostul''' (lat. ''anagnostes'' = cititor; gr. αναγνώστηςἀναγιγνώσκω — ''anaghignosco'' „a cunoaște bine, a citi”; ἀναγνώστης — ''anagnostis'' „cititor, citeț”), în Biserica veche, este o persoană din [[cler]]ul inferior, care a primit o [[hirotesie]] de slujire în cadrul unei biserici. Funcţia Funcția sa principală este de [[citeţciteț]], adică aceea de a citi lecturile de sfintele slujbe ([[paremie|paremiile]] sau Apostolul, de pildă). De asemenea, anagnostul aprinde [[lumânare|lumânările]] şi și [[cădelniţăcădelniță|cădelniţacădelnița]], şi și participă la procesiuni în calitate de [[clericcler]].

Citeț sau lector al textelor sfinte, în timpul serviciilor divine în Biserica creștină din primele veacuri, anagnoștii făceau parte din clerul inferior şi aveau ca sarcină a citi în biserică Apostolul (nu și Evanghelia, pe care o citea [[diacon]]ul sau [[preot]]ul), pastorale, scrisori martirice, vieți de [[sfinți]]; pe lângă diferite alte servicii (grija cărților de cult, aprinderea lumânărilor, purtarea sfeșnicelor la [[Procesiune|procesiuni]] etc.), ei ajutau și la învățământul catehetic. Anagnoștii sunt pomeniți în multe documente vechi, începând din sec. al II-lea<ref>''Liturgica generală'', București, ed. a II-a, 1993, p. 128-129.</ref>.  Într-o inscripție din sec. al VI-lea în limba greacă de la [[Tomis]] este menționat un anagnost<ref>''Dicționar de istorie veche a României'', București, 1976, p. 33.</ref>.  În zilele noastre, slujirea anagnostului este cel mai adesea separată în două: citeţul - (I) citețul – care face numai lecturile -, şi și (II) [[paracliser]]ul (sau crâsnicul), – care -l ajută pe [[preot]] sau la [[altar]]. ==Note==<references />