Modificări

Salt la: navigare, căutare

Anaforaua

741 de octeți adăugați, 17 iulie 2007 20:17
fără descrierea modificării
{articol în lucru}
Termenul grecesc '''anafora''' (gr. αναφορα/rus. возношение), care în româneşte are sensul de „ofrandă (oferire)”<ref>Niciodată acest cuvânt nu a avut o traducere românească unanim recunoscută. Sf. Ierarh Dosoftei, în traducerea sa, lasă cuvântul „anaforă” (netradus), din cauza că nu a găsit un termen potrivit. În prezent folosirea acestui termen poate fi chiar „periculoasă”, datorită confuziei aproape generale dintre anaforă şi antidor. Sensul verbului αναφερω este acesta de a ''înălţa, a ridica ceva'' – în cazul acesta ''Cinstitele Daruri.''</ref> , desemnează partea principală a Dumnezeieştii Liturghii sau, mai bine zis, rugăciunea euharistică centrală în timpul căreia se sfinţesc şi se prefac darurile de pâine şi vin (amestecat cu apă) în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. În tradiţia liturgică rusă, anaforaua a mai fost numită şi „canon euharistic” (inspirată din teologia occidentală), dar această denumire nu este întru totul corectă<ref>Diacon Mihail Jeltov (Zheltov), Анафора, în Православноя Энциклопедия, Т. 2, с. 279</ref>.
Uneori prin Anafora se înţelege o parte mai vastă a Liturghiei sau chiar întreaga Liturghie a Credincioşilor, dar în realitate ea se referă la momentul ce urmează după cuvintele „Să mulţumim Domnului” şi se încheie cu ''Amin''-ul de la ecfonisul „Şi ne dă nouă cu o gură şi o inimă...”.
*[[Anaforele bizantine|Anafora]] == Istoricul Anaforelor Anaforalelor ==
Mulţi specialişti <ref>Cei mai mulţi dintre cei ce susţin teoria expusă mai sus sunt din mediul protestant şi romano-catolic. Dintre liturgiştii ortodocşi care au fost adepţii aceleiaşi opinii trebuie să amintim pe Ivan Karabinov, Kiprian Kern şi Nicolai Uspenski.</ref> au crezut că primul text al unei Anaforale îl avem în „Didahia celor 12 Apostoli (Διδαχη)”, dar, în cele din urmă s-a ajuns la concluzia că textul Didahiei nu poate reprezenta decât o parte a Anaforalei apostolice şi nicidecum un text integral al ei. Cartea a VII-a a Constituţiilor Apostolice (Αποςτολικαι Διαταγαι) – sec. IV, prelucrează acest text şi-l prezintă ca rugăciune de mulţumire după împărtăşire <ref>Cf. Funk, apud, Mihail Arranz, Евхаристия Востока и Запада, Moscova 1999, p. 13. (http://arranz.mrezha.net)</ref>.
== Structură ==
În general, Anaforale au aproximativ aceeaşi structură:
''* 0.''Dialog preanaforal<ref>Acesta a fost notat cu „0” (zero), întrucât nu face parte din însăşi Anaforaua euharistică, dar se găseşte înainte de fiecare text al acesteia.</ref> ''*1.''Introducerea (''Praefatio''<ref>Şi Cina Pascală iudaică avea acestă parte componentă numită « zecharot » şi care a influienţat într-o oarecare măsură anaforaua creştină.</ref>) care conţine: *a)Laudă şi mulţumire adusă lui Dumnezeu-Tatăl,*b) o descriere despre facerea lumii şi a omului, şi alta despre*c) mântuirea prin Hristos, Care S-a făcut Om pentru noi;''*2.''Imnul de împreuna slăvire cu Îngerii (''Sanctus'');''*3.''Se reiau ideile despre mântuirea şi răscumpărarea prin Hristos şi se face trecere la descrierea Cinei celei de Taină;''*4.''Cuvintele de instituire a Euharistiei (''Institutio'')<ref>La Cina cea de Taină, aceste cuvinte au servit drept formule de împărtăşire a Apostolilor – lucru care nu putea fi valabil pentru celelalte oficieri euharistice. De aceea, Biserica Ortodoxă, în baza tradiţiei bimilenare, afirmă că, cuvintele „Luaţi, mâncaţi...” şi „Beţi dintru acesta toţi...” nu sunt nici formule de sfinţire / prefacere a Darurilor, aşa cum afirmă romano-catolicii, dar nici formule de administrare a împărtăşaniei, aşa cum afirmă unii protestanţi. Ele într-adevăr au avut o însemnătate aparte la Cina cea de Taină, care este irepetabilă, dar acum ele au doar rolul de a aminti şi de a trimite simbolic la ceea ce „închipuie Trupul şi Sângele Domnului” (Anaforaua Sf. Vasile cel Mare) şi care abia urmează să se prefacă reala în Sfântul Trup şi Sânge.</ref>''*5.''Amintirea morţii, îngropării şi învierii Domnului (''Anamnesis / ¢n£mnhsijαναμνησις'') şi oferirea în schimb a Darurilor de pâine şi vin (amestecat cu apă);''*6.''Rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt (''Epiclesis / ™p…klhsijεΠικλησις'') peste Biserică („noi”) şi peste Darurile ce sunt puse înainte, precum şi prefacerea lor în Trupul şi Sângele Domnului;''*7.''Rugăciune de mijlocire / pomenire (''intercessio'') pentru cei adormiţi (sfinţi şi simpli credincioşi) şi pentru cei vii. Aici de pomenesc ''dipticele'' şi se rostesc ultimele cuvinte ale Anaforalei, apoi''*8.''''Amin''-ul final al credincioşilor      
==Notes==
{{reflist}}
Anaforele conţin, dar nu în aceeaşi ordine, următoarele elemente:==Legături externe==* Dialog între preot şi credincioşi[http://teologie.com. În toate anaforele, dialogul conţine cuvintele: «Sus să avem inimile»md/biblios/studii/stud_anafora.* Marea rugăciune a sfintei jertfe (pdf Lucrarea ''præfatioAnaforalele şi Liturghiile Byzantine'' în latină). La occidentali e variabilă.* [[Sanctus]]. Lipseşte la [[ritul asirian|asirieni]].* [[Post-sanctus]].* InstituireStudiu istorico-liturgic de ierom. Variabilă la bizantiniDr. Lipseşte la asirieni.* [[AnamnezăPetru Pruteanu]]. Variabilă la galici.* [[Epicleză]]. Variabilă la galici. Lipseşte la [[Ritul ambrosian|ambrosieni]].* [[Diptice]]. Lipsesc la galici şi la [[ritul anglican]] din 1622.
Teologie.com.md
6 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/5716”

Meniu de navigare