Modificări

Termenul grecesc '''anafora''' (gr. αναφορα/rus. возношение), care în româneşte are sensul de "ofrandă (oferire)"<ref>Niciodată acest cuvânt nu a avut o traducere românească unanim recunoscută. Sf. Ierarh Dosoftei, în traducerea sa, lasă cuvântul "anaforă" (netradus), din cauza că nu a găsit un termen potrivit. În prezent folosirea acestui termen poate fi chiar "periculoasă", datorită confuziei aproape generale dintre anaforă şi antidor. Sensul verbului αναφερω este acesta de a ''înălţa, a ridica ceva'' – în cazul acesta ''Cinstitele Daruri.''</ref> , desemnează partea principală a Dumnezeieştii Liturghii sau, mai bine zis, rugăciunea euharistică centrală în timpul căreia se sfinţesc şi se prefac darurile de pâine şi vin (amestecat cu apă) în Trupul şi Sângele Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. În tradiţia liturgică rusă, anaforaua a mai fost numită şi "[[canon (mesă)|canon euharistic]]" (inspirată din teologia occidentală), dar această denumire nu este întru totul corectă<ref>Diacon Mihail Jeltov (Zheltov), Анафора, în Православноя Энциклопедия, Т. 2, с. 279</ref>.

*1 Introducerea (''Praefatio''<ref>Şi Cina Pascală iudaică avea acestă parte componentă numită « zecharot » şi care a influienţat influenţat într-o oarecare măsură anaforaua creştină.</ref>) care conţine: ''a) ''Laudă şi mulţumire adusă lui Dumnezeu-Tatăl, ''b)'' o descriere despre facerea lumii şi a omului, şi alta despre ''c)'' mântuirea prin Hristos, Care S-a făcut Om pentru noi;