Amona din Egipt: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Scrieri)
 
Linia 11: Linia 11:
  
 
===Apoftegme===
 
===Apoftegme===
Patericul egiptean păstrează 11 apoftegme pentru avva Ammona.
+
[[Patericul egiptean]] păstrează 11 apoftegme pentru avva Ammona:
  
 
1. Un frate a întrebat pe avva Ammona, zicând: „Spune-mi un cuvânt, ca să mă mântuiesc!” Și i-a răspuns bătrânul: „Mergi și-ți fă gândul tău, precum fac făcătorii de rele, care sunt în temniță. Că aceia întreabă pururea pe oameni: « Unde este stăpânitorul și când va veni ». Și din acea așteptare plâng. Așa și călugărul: trebuie să ia aminte totdeauna și să-și mustre sufletul său zicând: « Vai mie! » Cum am să stau înainte la judecata lui Hristos? Și cum am să-i dau Lui răspuns? Dacă așa vei cugeta totdeauna, poți să te mântuiești”.
 
1. Un frate a întrebat pe avva Ammona, zicând: „Spune-mi un cuvânt, ca să mă mântuiesc!” Și i-a răspuns bătrânul: „Mergi și-ți fă gândul tău, precum fac făcătorii de rele, care sunt în temniță. Că aceia întreabă pururea pe oameni: « Unde este stăpânitorul și când va veni ». Și din acea așteptare plâng. Așa și călugărul: trebuie să ia aminte totdeauna și să-și mustre sufletul său zicând: « Vai mie! » Cum am să stau înainte la judecata lui Hristos? Și cum am să-i dau Lui răspuns? Dacă așa vei cugeta totdeauna, poți să te mântuiești”.
Linia 34: Linia 34:
  
 
11. A fost întrebat avva Ammona: „Care este calea cea strâmtă și îngustă?” Și răspunzând, a zis: „Calea strâmtă și îngustă aceasta este, să și silească cineva gândurile sale și să-și taie voile sale pentru Dumnezeu. Și aceasta este ceea ce s-a zis de [[apostoli]]: « Iată noi am lăsat toate și am venit după Tine » ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 19, 27)”.
 
11. A fost întrebat avva Ammona: „Care este calea cea strâmtă și îngustă?” Și răspunzând, a zis: „Calea strâmtă și îngustă aceasta este, să și silească cineva gândurile sale și să-și taie voile sale pentru Dumnezeu. Și aceasta este ceea ce s-a zis de [[apostoli]]: « Iată noi am lăsat toate și am venit după Tine » ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 19, 27)”.
 +
 +
Alte apoftegme despre avva Ammona în ''Patericul egiptean'':
 +
 +
Au venit niște frați la avva Antonie și au pus înaintea lui un cuvânt (pasaj) din Levitic. Deci a ieșit bătrânul în pustie și a mers avva Ammona pe urma lui în ascuns, știindu-i obiceiurile. Și, după ce mult s-a depărtat bătrânul, stând la rugăciune, a strigat cu glas mare: “Dumnezeule, trimite pe Moise ca să mă învețe cuvântul acesta!” Și a venit lui glas vorbind cu dânsul. Deci a zis avva Ammona: “Glasul care vorbea cu dânsul l-am auzit, dar puterea cuvântului n-am înțeles-o”. (Antonie, 28)
 +
 +
Zis-a iarăși avva Pimen că a zis avva Ammona: omul în toată vremea sa poartă secure și nu reușește să doboare un copac; și este altul iscusit să taie și cu puține lovituri dă jos copacul. Și zicea că securea este dreapta socoteală. (Pimen 52)
 +
 +
Zis-a iarăși că spunea avva Ammona, că este un om care a făcut o sută de ani în chilie și nu a învățat cum se cade să stea în chilie. (Pimen 96)
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea curentă din 9 ianuarie 2023 14:06

Icoană a Sf. Amona din Egipt

Cuviosul Amona sau Ammona (gr. Αμμωνάς) a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al IV-lea în pustia Egiptului. A fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare și mai târziu a devenit și episcop. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 ianuarie[1].

Viața

Avva Ammona aparține primei generații de monahi din pustia Egiptului și este ucenicul avvei Antonie cel Mare. El și-a început călugaria în Schetis, după 14 ani i s-a făcut ucenic Avvei Antonie (Antonie 28) și a rămas urmașul său la conducerea comunității monahale de pe muntele „din afară”, adică Pispir, precum mărturisește Istoria Monahilor din Egipt (15:2), iar pe la anul 362[2] a fost hirotonit episcop de Sfântul Atanasie cel Mare. E foarte cu putință ca la sfârșitul vieții să se fi retras din nou la Schetis, unde a fost cercetat de tânărul Avva Pimen (Pimen 2 și 98), care mai apoi îi va aduce laudă pentru dreapta sa socoteală (Pimen 53).

Deoarece Lavsaiconul nu îl pomenește, e un indiciu că s-a săvârșit înainte de anul 388, când a sosit Paladie în Egipt.

Scrieri

Au rămas de la el paisprezece epistole (8 în greacă și 14 în siriacă) și scrieri de suflet folositoare, între care și o tâlcuire la Evanghelia după Ioan.

Apoftegme

Patericul egiptean păstrează 11 apoftegme pentru avva Ammona:

1. Un frate a întrebat pe avva Ammona, zicând: „Spune-mi un cuvânt, ca să mă mântuiesc!” Și i-a răspuns bătrânul: „Mergi și-ți fă gândul tău, precum fac făcătorii de rele, care sunt în temniță. Că aceia întreabă pururea pe oameni: « Unde este stăpânitorul și când va veni ». Și din acea așteptare plâng. Așa și călugărul: trebuie să ia aminte totdeauna și să-și mustre sufletul său zicând: « Vai mie! » Cum am să stau înainte la judecata lui Hristos? Și cum am să-i dau Lui răspuns? Dacă așa vei cugeta totdeauna, poți să te mântuiești”.

2. Spuneau unii pentru avva Ammona, că și vasilisc (șarpe veninos, n.n.) a omorât. Căci ducându-se în pustie ca să scoată apa din fântâna și văzând un vasilisc, s-a pus cu fața în jos, zicând: „Doamne, sau eu am a muri, sau acesta!” Și îndată a crăpat vasiliscul, cu puterea lui Hristos.

3. Zis-a avva Ammona: „Patrusprezece ani am făcut în Schetia, rugându-mă lui Dumnezeu noaptea și ziua, ca să-mi dăruiască să biruiesc mânia”.

4. Povestit-a unul din părinți că era la Chilii un bătrân ostenitor purtând rogojina și mergând, s-a dus la avva Ammona. Și l-a văzut pe el bătrânul purtând rogojina și i-a zis lui: „Aceasta nimic nu te folosește”. Și l-a întrebat pe el bătrânul, zicând: „Trei gânduri mă supăra: sau să merg în pustietăți, sau să mă duc în străinătate, unde nimeni nu mă cunoaște, sau să mă închid în chilie și cu nimeni să nu mă întâlnesc, mâncând după două ore”. Zis-a avva Ammona lui: „Nici una dintr-acestea trei nu-ți este de folos să faci; ci mai vârtos șezi în chilia ta și mănâncă puțin în fiecare zi și ai totdeauna cuvântul vameșului în inima ta. Și așa poți să te mântuiești”.

5. Unor frați li s-a întâmplat o scârba la locul lor și vrând să-l părăsească s-au dus la avva Ammona. Și iată, bătrânul mergea cu corabia pe apa și văzându-i umblând pe marginea râului, a zis corăbierilor: „Scoateți-mă la uscat!” Și chemând pe frați, le-a zis lor: „Eu sunt Ammona, la care voiți să mergeți”. Și mângâindu-le inimile lor, i-a făcut de s-au întors înapoi de unde ieșiseră. Că nu avea pricina vătămare de suflet, ci scârbă omenească.

6. Venit-a odată avva Ammona să treacă un râu și a găsit o corabie dregându-se și a șezut lângă dânsa. Și iată alta corabie (luntre) a venit și a trecut pe oamenii care erau acolo. Și i-au zis lui: „Vino și tu avvo și treci la noi”. Iar el le-a zis lor: „De nu voi trece cu corabia cea de obște, în alta nu mă sui”. Și avea o legătura de smicele și ședea împletind funie și iarăși despletind-o, până ce s-a dres corabia, așa a trecut. Deci i-au făcut frații metanie, zicând: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Și le-a zis lor bătrânul: „Ca nu totdeauna grăbindu-mă gândul, să umblu”. Ci și aceasta este pilda, ca să umblam în calea lui Dumnezeu, cu orânduială.

7. A purces odată avva Ammona să meargă la avva Antonie și a pierdut drumul. Și șezând, a adormit puțin. Și sculându-se din somn, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Mă rog Ție, Doamne Dumnezeul meu, să nu pierzi zidirea Ta”. Și i s-a arătat lui ca o mână de om atârnând din cer, aratându-i drumul, până când a venit și a statut deasupra peșterii lui avva Antonie.

8. Acestui avva Ammona i-a proorocit avva Antonie, zicând: „O să sporești întru frica lui Dumnezeu”. Și scoțându-l afară din chilie, i-a arătat o piatră și i-a zis: „Ocărăște piatra aceasta și o bate”. Iar el a făcut așa. Și i-a zis avva Antonie: „Nu cumva a grăit piatra?” Iar el a zis: „Nu”. Și i-a zis iarăși avva Antonie: „Așa și tu, o să ajungi această măsură”. Ceea ce s-a și făcut, căci a sporit avva Ammona atâta, încât din multă bunătate nu mai cunoștea ce este răutatea. Și așa făcându-se el episcop, au adus la el o fecioara având în pântece și i-au zis lui: „Cutare au făcut lucrul acesta, dă-le for canon, adică pedeapsa pentru păcat!” Iar el, făcând semnul crucii pe pântecele ei, a poruncit să i se dea șase perechi de cearșafuri, zicând: „Nu cumva mergând, să nască și va muri, sau ea sau pruncul și nu va afla cele de îngropare?” Iar pârâșii ei i-au zis lui: „De ce ai făcut aceasta? Dă-le canon!” Iar el a zis lor: „Vedeți, fraților, că aproape este de moarte și ce pot eu să fac?” Și a slobozit-o pe ea și n-a îndrăznit bătrânul să osândească pe nimeni.

9. Se spunea pentru dânsul, că au venit unii la el să se judece; iar bătrânul se făcea nebun. Și iată, o femeie zicea către vecina ei: „Acest bătrân este nebun”. Și a auzit-o pe ea bătrânul și chemând-o, îi zice: „Câte osteneli am făcut eu prin pustii, ca să câștig nebunia aceasta și pentru tine să o prăpădesc astăzi pe ea? Nu!”

10. A venit odată avva Ammona să guste ceva într-un loc și era acolo unul care avea nume rău. Și s-a întâmplat de a venit o femeie și a intrat în chilia fratelui celui ce avea nume rău. Deci, aflând cei ce locuiau în locul acela s-au tulburat și s-au adunat ca să-i gonească pe el din chilie. Și cunoscând că episcopul Ammona este în locul acela, venind l-au rugat să meargă împreună cu dânșii. Și înțelegând fratele, luând femeia, a ascuns-o într-un chiup mare. Și până să vina norodul, a văzut avva Ammona ceea ce se făcuse și pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Și intrând, a șezut deasupra chiupului și a poruncit să se caute toată chilia. Deci, după ce au căutat și nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: „Ce este aceasta? Dumnezeu să va ierte!” Și rugându-se, a făcut pe toți să se ducă și apucând de mână pe frate, i-a zis: „Ia aminte de tine, frate!” Și aceasta zicând, s-a dus.

11. A fost întrebat avva Ammona: „Care este calea cea strâmtă și îngustă?” Și răspunzând, a zis: „Calea strâmtă și îngustă aceasta este, să și silească cineva gândurile sale și să-și taie voile sale pentru Dumnezeu. Și aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: « Iată noi am lăsat toate și am venit după Tine » (Matei 19, 27)”.

Alte apoftegme despre avva Ammona în Patericul egiptean:

Au venit niște frați la avva Antonie și au pus înaintea lui un cuvânt (pasaj) din Levitic. Deci a ieșit bătrânul în pustie și a mers avva Ammona pe urma lui în ascuns, știindu-i obiceiurile. Și, după ce mult s-a depărtat bătrânul, stând la rugăciune, a strigat cu glas mare: “Dumnezeule, trimite pe Moise ca să mă învețe cuvântul acesta!” Și a venit lui glas vorbind cu dânsul. Deci a zis avva Ammona: “Glasul care vorbea cu dânsul l-am auzit, dar puterea cuvântului n-am înțeles-o”. (Antonie, 28)

Zis-a iarăși avva Pimen că a zis avva Ammona: omul în toată vremea sa poartă secure și nu reușește să doboare un copac; și este altul iscusit să taie și cu puține lovituri dă jos copacul. Și zicea că securea este dreapta socoteală. (Pimen 52)

Zis-a iarăși că spunea avva Ammona, că este un om care a făcut o sută de ani în chilie și nu a învățat cum se cade să stea în chilie. (Pimen 96)

Note

  1. Unii consideră că în această zi se face pomenirea de un alt Ammona, pomenit și el de Istoria Monahilor din Egypt, care pe la anul 390 era întâistătătorul tavennisioților Sfântului Pahomie cel Mare, atunci în numär de trei mii. Și Părintele Macarie de la Simonos Petras și Părintele Filotheu Bălan (Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011, p. 35) consideră însă că pe 26 ianuarie se face pomenirea de Ammona, uncenicul Sf. Antonie cel Mare.
  2. După aprecierea lui F. Nau, Ammonas, successeur de Saint Antoine, PO 9, p. 394.

Surse

  • Istoria Monahilor din Egipt
  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
  • F. Nau, Ammonas, successeur de Saint Antoine, PO 9, p. 394
  • Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)