Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Ammun Egipteanul

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Adormirea Cuviosului Ammun Egipteanul

Avva Ammun Egipteanul, sau Ammun Nitriotul (gr. Ἀμμώνας sau Ἀμοῦν), a fost un călugăr sfânt din primele generații de întemeietori ai monahismului egiptean. Cu sfatul sfântului Antonie cel Mare, Ammun a fost întemeietorul a două din cele mai importante centre monastice din secolele IV-VII: Nitria și Chiliile (gr. Kellia).
Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 octombrie.

Viața

Ammun a fost egiptean de neam. Fiind orfan de părinți, a fost silit de unchiul său să se însoare, la vârsta de 22 de ani. Și-a luat ca lucru de făcea balsam, care-i da multă trudă și osteneală, și a trăit cu soția sa în curăție timp de 18 ani, după cuvântul sfântului apostol Pavel în Epistola I către Corinteni: „Și aceasta v-o spun, fraților: Că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce au femei să fie ca și cum n-ar avea. Și cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni. Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.” (I Corinteni 7, 29–31) Apoi, când au aflat el această înțelepciune a călugăriei, plecând de la casa sa, a mers în pustie la marele Antonie și a trăit în sihăstrie la Schetia și în Muntele Nitria, la sud de Lacul Mareotis, timp de 22 de ani. Iar femeia sa a rămas la casa lor cu bună cuviință și a făcut acolo o mănăstire de maici. Iar sfântul Ammun vizita mănăstirea lor de două ori pe an[1].

Sfântul Ammun venea adeseori pentru sfat la sfântul Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie). Așa, cu sfatul „părintelui monahilor” Ammun a întemeiat pe la anul 320–325 Nitria (pustia sau muntele Nitriei), în Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante așezări monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului).

Pe la anul 338, când numărul monahilor de la Nitria s-a înmulțit, Ammun merge din nou la avva Antonie, pentru a cere sfatul bătrânului în privința călugărilor care erau doritori de mai multă liniște și singurătate. Așa ia naștere a treia mare așezare monastică a Egiptului creștin, Chiliile (Kellia), după cum se povestește în Patericul egiptean:

A mers oarecând avva Antonie la avva Amun în muntele Nitriei și după ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun către el: „Fiindcă prin rugăciunile tale s-au înmulțit frații și voiesc unii dintr-înșii să-și zidească chilii departe, ca să se liniștească, cât poruncești să fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?” Iar el a zis: „Să gustăm la ceasul al nouălea și să ieșim să mergem prin pustie și să cercetăm cu luare aminte locul”. Iar după ce s-au dus prin pustie, până a venit să apună soarele, a zis avva Antonie către el (Amun): „Să facem rugăciune și să punem aici cruce, ca aici să zidească cei ce vor să clădească chilii. Ci cei de acolo când vor veni la aceștia, după ce vor gusta mica lor bucățică de pâine la ceasul al nouălea, așa să vie și cei ce se duc de aici, același lucru făcând, să rămână fără de tulburare, când merg unii la alții”. Și era depărtarea douăsprezece semne.
(Patericul egiptean, Pentru avva Antonie, 36)

Ammun s-a ostenit 22 de ani în deșertul Nitriei, ajungând la mare dreaptă socotință și făcător de minuni făcându-se, spre folosul multora.

La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfântul Antonie a văzut pe îngeri însoțind sufletul lui către cer cu bucurie[2]. Sfântul Ammun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.

Scrieri

Mai multe apoftegme care îi sunt atribuite s-au păstrat în Petericul egiptean în limba greacă. Tradiția manuscrisă coptă are unele apoftegme în plus, cum ar fi aceasta: „Rabdă pe fiecare om, așa cum Dumnezeu te rabdă pe tine”[3].

Îi sunt atribuite în general 17 sau 19 Reguli Ascetice (κεφάλαια), păstrate în manuscris grecesc[4] și publicate în latină în versiunea lui Gerardus Vossius[5]. Alte 22 de Instituții Ascetice au ca autor pe Ammun[6] O colecție de epistole care îi sunt atribuite este publicată în Patrologia Orientalis, volumul 10/6. Printre epistolele sfântului Antonie cel Mare este una care îi este adresată sfântului Ammun[7].

Apoftegme din Patericul egiptean

Pentru avva Ammun Nitriotul

Patericul egiptean ne-a transmis doar trei apoftegme directe sub numele de Ammun Nitriotul:

1. Avva Ammun nitriotul s-a dus la avva Antonie și i-a zis lui: „Văd că eu mai multă osteneală am și cum de numele tău s-a mărit între oameni mai mult decât al meu?” Zis-a lui avva Antonie: „Pentru că eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine”.
2. Același avva Ammun s-a dus la avva Pimen și i-a zis lui: „Când mă duc la chilia aproapelui, sau când el vine la mine pentru vreo trebuință, ne sfiim să vorbim unul cu altul, ca nu cumva să se ivească vreo vorbă străină”. Și i-a zis lui bătrânul: „Bine faci, căci tinerețea are trebuință de păzire”. Zis-a avva Ammun iarăși: „Bătrânii sporind în fapta bună nu aveau în dânșii altceva, sau străin în gură ca să vorbească aceea”. Și iarăși a întrebat: „Deci, dacă va fi nevoie ca să vorbesc cu aproapele, voiești să vorbesc din Scripturi sau din cuvintele bătrânilor?” Zis-a bătrânul: „Dacă nu poți să taci mai bine este să vorbești din cuvintele bătrânilor și nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este”.
3. Un frate a venit de la Schetia la avva Ammun și i-a zis: „Mă trimite părintele meu la slujbă și mă tem de desfrânare”. I-a zis lui bătrânul: „Ori în ce ceas îți va veni ispita, zi așa: Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!” Deci în una din zile o fată a încuiat ușa după dânsul. Iar el strigând cu glas mare, a zis: „Dumnezeul puterilor pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!” Și îndată s-a aflat pe calea către Schetia.

Pentru avva Sisoe

26. A venit odată avva Ammun de la Rait la Clisma să se întâlnească cu avva Sisoe. Și văzându-l necăjit, căci a lăsat pustia, i-a zis: „Ce te necăjești, avvo, căci ce mai puteai să faci de acum în pustie, după ce ai îmbătrânit așa?” Iar bătrânul s-a uitat la dânsul cu asprime, zicând: „Ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destulă numai slobozenia gândului meu în pustie?”

Izvoare

Note

  1. Sozomen. Socrate. Paladie. Op. cit.
  2. Atanasie al Alexandriei, Viața sfântului Antonie cel Mare, § 60, SC 400, 299.
  3. W. BUDGE, The Paradise of the Fathers II, 227
  4. Lambecius, Commentariorum de augustissima bibliotheca Caesarea Vindobonensi lib. iv. cod. 156, No. 6
  5. Gerardus Vossius, Biblioth. PP. Ascetica vol. II. pag.484, Paris 1661
  6. Lambecius. Idem
  7. S. Athan. Opp. vol. I. pt. 2, pag.959, ed. Bened.