Amfilohie (Makris) din Patmos

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 decembrie 2016 08:40, autor: Velimirovici (Discuție | contribuții) (Biografie)
Salt la: navigare, căutare
Părintele Ilie (Mănăstirea Bunavestire din Patmos) privește portretul Părintelui Amfilohie, ctitorul mănăstirii.

Părintele Amfilohie (Makris) din Patmos (1889-1970) a fost un părinte duhovnicesc ieromonah care a trăit în insula Patmos din Grecia.

Biografie

Viitorul stareț s-a născut la data de 13 decembrie 1889, părinții săi fiind Emmanuel și Irene Makris, și a primit numele de Athanasios. S-a născut într-o familie mare, de oameni simpli, de la țară. Chiar și atunci când era copil, Athanasios respecta cu devotament regulile de post alimentar cu privire la produsele lactate. La vârsta de cinci ani a convins-o pe bona nou-angajată să-și petreacă restul zilelor în feciorie.

Athanasios, s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la mănăstire. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut rasofor și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu patimile și ispitele, Amfilohie și-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul l-a trimis pe Amfilohie la Muntele Athos, cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l hirotonească pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, și a cerut tovarășului său de călătorie (și el candidat la hirotonisire) să rămână dacă vrea, în timp ce el și-a continuat călătoria în Egipt și în Țara Sfântă. Amfilohie a cerut Patriarhului Ierusalimului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Deși Patriarhul a acceptat propunerea, frații din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă și să fie „pedepsit” prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă care l-a făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.

După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit diacon și, la scurt timp după aceea, preot. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost și duhovnic. În 1926, a fost trimis la Peștera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat mulți dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.

În 1935, arhipelagul Dodecanez era ocupat și condus de italieni, care au influențat Biserica prin impunerea unui sistem de guvernanță care a facilita manipularea. Patriarhul Constantinopolului a cerut ca această situație să fie remediată pentru noul stareț. Ca răspuns, obștea Mănăstirii la ales Stareț pe Amfilohie. La scurt timp după aceea, semințele viitoarei Mănăstiri de maici, cu hramul Buna Vestire au început să fie plantate: prima clădire a găzduit un atelier de formare pentru tricotat și țesut, o mască sub care erau educati copii din Grecia. In acest context, în 1937, italienii l-au exilat pe Starețul Amfilohie în Grecia continentală, unde a fost primit cu ospitalitate de Frăția Teologilor „Zoi” din Atena. Astfel a călătorit în toată Grecia; după care a călătorit în Creta, unde a devenit părintele spiritual al insulei.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

His exile ended in 1939, and Elder Amphilochios returned to Patmos, being received with great joy. He did not, however, reassume his abbacy, but rather, focused on dependencies and the female Monastery of the Annunciation. The changeover of power in 1942, from the Italians to the Germans, did not greatly impact on the Elder's life. In 1947, Elder Amphilochios organised a small group of nuns to assist the orphans of Rhodes (at that time, extremely poor) by establishing an orphanage, along with a unit for pregnant women.

At Easter, 1968, Elder Amphilochios received a forewarning of his coming repose, and was given two years to prepare himself and his children for his repose. Anxious for his spiritual children, he asked God with tears for more time to develop his children, after which the Mother of God and St. John the Theologian appeared to him and informed him that his request was denied. Soon after this, he received a bout of flu. Having made his final preparations, he reposed on 16 aprilie, 1970.

Mănăstiri în care a trăit

Relații cu persoane duhovnicești

  • Sf. Nectarie din Eghina - he always had a great desire to meet this holy Metropolitan. When His excellency asked him, "What the greatest and most singular desire of his soul was", the elder responded in simplicity, "I wish that everybody would become monastics". The elder is the only person who was invited by the Saint to stay overnight in his private quarters.
  • Gerontissa Gavrilia (Papaiannis) - was tonsured by him into the Great Schema by the elder on Patmos in the "Cave of St. Anthony", of the Monastery of the Evangelismos, just before she and the nun Tomasina left for India.

Citate

"Do not be afraid because of your Orthodoxy; do not be afraid because, as an Orthodox in the West, you will be often isolated and always in a small minority. Do not make compromises but do not attack other Christians; do not be either defensive or aggressive; simply be yourself." — related by Bishop Kallistos (Ware), 2000, "The Spiritual Guide in Orthodox Christianity", in The Inner Kingdom: Volume One of the Collected Works, St. Vladimir's Press, Crestwood, New York, p. 150.

Bibliografie

  • Middleton, Herman A., 2004,"Elder Amphilochios of Patmos: Life", in Precious Vessels of the Holy Spirit: The Lives & Counsels of Contemporary Elders of Greece, 2nd edn., Protecting Veil Press, Thessalonica, Greece. [1]