Amfian și Edesie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 5: Linia 5:
 
Aceşti [[sfinţi]] au trăit pe vremea împăratului Maximian (305-313). Erau fraţi din maică, și trăiau în cetatea Patara din provincia Lichia, în casa guvernatorului păgân al cetății. Mergând ei la Berit (azi Beirut, capitala Libanului) pentru studiul științelor, au aflat dreapta credință creștină și s-au făcut următori ai lui [[Hristos]].
 
Aceşti [[sfinţi]] au trăit pe vremea împăratului Maximian (305-313). Erau fraţi din maică, și trăiau în cetatea Patara din provincia Lichia, în casa guvernatorului păgân al cetății. Mergând ei la Berit (azi Beirut, capitala Libanului) pentru studiul științelor, au aflat dreapta credință creștină și s-au făcut următori ai lui [[Hristos]].
  
Mai apoi s-au lepădat de lume, de țară și de familie și au plecat la [[Cezareea]] Palestinei, unde l-au întâlnit pe [[mucenic]]ul Pamfil (prăznuit la [[16 februarie]]), sub îndrumarea căruia au progresat în viața duhovnicească, petrecând în [[rugăciune]] și citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]].  
+
Mai apoi s-au lepădat de lume, de țară și de familie și au plecat la [[Cezareea]] Palestinei, unde l-au întâlnit pe mucenicul [[Pamfil din Cezareea]] (prăznuit la [[16 februarie]]), [[preot]] și [[teolog]], sub îndrumarea căruia au progresat în viața duhovnicească, petrecând în [[rugăciune]] și citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]].  
  
 
Când creștinii din Cezareea au fost obligați prin decretul împăratului Maximian (305-313) și jertfească idolilor, mulți creștini, printre care și Amfian și Edesie, au refuzat să jertfească și atunci au fost aduși înaintea stăpânitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Iisus Hristos [[Dumnezeu]] adevărat, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spânzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat în adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit.
 
Când creștinii din Cezareea au fost obligați prin decretul împăratului Maximian (305-313) și jertfească idolilor, mulți creștini, printre care și Amfian și Edesie, au refuzat să jertfească și atunci au fost aduși înaintea stăpânitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Iisus Hristos [[Dumnezeu]] adevărat, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spânzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat în adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit.

Versiunea de la data 17 noiembrie 2014 21:59

Sfinţii Mucenici Amfian şi Edesie

Sfinții Amfian și Edesie sunt doi frați mucenici în timpul persecuției lui Maximian (305-313). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face la 2 aprilie.

Viaţa

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Maximian (305-313). Erau fraţi din maică, și trăiau în cetatea Patara din provincia Lichia, în casa guvernatorului păgân al cetății. Mergând ei la Berit (azi Beirut, capitala Libanului) pentru studiul științelor, au aflat dreapta credință creștină și s-au făcut următori ai lui Hristos.

Mai apoi s-au lepădat de lume, de țară și de familie și au plecat la Cezareea Palestinei, unde l-au întâlnit pe mucenicul Pamfil din Cezareea (prăznuit la 16 februarie), preot și teolog, sub îndrumarea căruia au progresat în viața duhovnicească, petrecând în rugăciune și citirea Sfintelor Scripturi.

Când creștinii din Cezareea au fost obligați prin decretul împăratului Maximian (305-313) și jertfească idolilor, mulți creștini, printre care și Amfian și Edesie, au refuzat să jertfească și atunci au fost aduși înaintea stăpânitorului Urban. Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Iisus Hristos Dumnezeu adevărat, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spânzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat în adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit.

Iar Edesie a fost și el prins și torturat, iar apoi trimis la muncă forțată în minele de cupru din Palestina. După ce a fost eliberat, Edesia s-a dus la Alexandria cea din Egipt. Iar acolo, văzând pe guvernatorul Ieroclis cum chinuieşte pe creştini, necruţându-se pe sine, cu însăşi mâna sa a pălmuit pe acel stăpânitor, şi pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.

Surse

Legături externe