Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni
(From Mara: Can someone confirm translation, etc?) |
|||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]] | [[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]] | ||
| − | + | Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat în măsură să-i urmeze lui Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Gratian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă în vest. Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au influențat mult convertirea fericitului Augustin din Hippo. Pomenirea se face în ziua de 7 decembrie. | |
==Viaţa== | ==Viaţa== | ||
| − | + | Ambrozie s-a născut ca cetățean roman în Germania la Trier, între anii 337 și 340, din familie de creștini. Tatăl său era prefect de Galileea Narbonensis iar mama sa era o femeie inteligentă. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Lingura și Emilia și apoi prefect consular cu sediul la Milano. În această poziție a dat dovadă de o foarte bună administrare. | |
| − | + | În disputa dintre susținătorii sinodului de la Niceea și cei ai lui Arian privind alegerea viitorului episcop al Milanului după moartea arianului Auxentius în 374, un discurs al lui Ambrozie ținut în mijlocul crizei a lăsat să se ințeleagă că el ar fi singurul candidat capabil de a fi episcop al Milanului. Fiind numai catehumen, a fost repede botezat și în câteva zile instalat ca nou episcop al Milanului. A inceput să invețe repede teologia cu preotul Simplician din Roma. După ce și-a aranjat viața personală : și-a împărțit banii la săraci și a avut grijă de familia sa, s-a dedicat apoi bisericii. | |
| − | + | Noul episcop al Milanului a început să urmeze repede învățăturile sinodului de la Niceea în biserică, fiind în contradicție cu arienii. În curtea imperială Ambrozie s-a bucurat de susținerea lui Grațian, care era fiul lui Valentinian I, dar argumentele lui Ambrozie nu l-au putut întoarce pe cel mai tânăr fiu, Valentinian, de la calea ariană. Întețindu-se divergențele religioase, conducătorul arienilor, Palladius și Secundianus, au propus lui Grațian să convoace un sinod general. Considerându-l un motiv întemeiat, Grațian a fost de acord, dar Ambrozie întrevăzând consecințe nefavorabile l-a convins pe împărat să limiteze sinodul la doar o întâlnire cu episcopii din vest. | |
| − | + | Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu 32 de episcopi prezenți și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinian, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au aderat la credința ariană i-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbiile sale. Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât lui Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericile. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică din suburbii. Pentru că Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității lui Ambrozie, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți pe mine, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistență, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, dar numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul lui Ambrozie nu a fost încercat la un asemenea nivel. | |
| − | + | Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul Valentinian al II-lea să restaureze altarul Victoriei pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra în mod regulat riturile păgâne, Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor lor, constatând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgâne. | |
| − | + | În același fel Ambrozie a fost ferm cu împăratul când îi favoriza pe evrei, scoțând în evidență faptul că împăratul a favorizat reconstrucția sinagogii distrusă de o mulțime de oameni, multe case ale bogaților și biserici dărâmate de turbulenți rămânând neconstruite încă. Totuși, Ambrozie nu s-a dat în lături de la pedepsirea celor responsabili în mod direct de distrugerea sinagogii. | |
| − | + | Deși era susținut mult de popor datorită popularității și respectului pe care il acordau, Ambrozie a fost de asemenea aproape de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice din acel timp, lucru care a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperiale. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său, a respectat talentul său politic și la nevoie i-a cerut ajutorul pe care el l-a oferit cu generozitate. Astfel, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Ziua lui Ambrozie a fost plină de succes, însă în a doua încercare de împăcare Ambrozie nu a avut același succes, sfatul său nefiind ascultat; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit de pe urma invaziei. | |
| − | + | În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, a ajuns să aibă o posesiune incontestabilă a imperiului roman. Totuși, Ambrozie a pedepsit Theodosius pentru masacrul din Thessalonic, ordonându-i să se pocăiască precum David. De asemenea, el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura lui Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugenius, Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop de Milano a fost Simplician. | |
| − | + | Ambrozie se numără printre cei mai mari conducători creștini din vest din acel timp: fericitul Augustin, sfântul Ieronim, sfântul Grigorie cel mare și sfântul Hilary din Poitiers. Ambrozie a fost cunoscut mai mult pentru talentul său administrativ datorat educației și experienței sale înainte de a fi episcop. Totuși, la fel ca Hilary, Ambrozie a venit din Alexandria și a fost în centrul problemelor de doctrină ale zilelor de-atunci, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost cunoscute și au avut influență asupra convertirii lui Augustin. Și-a dat silința să scrie imnuri, devenind astfel modele de imnuri simple pentru mai târziu. Ambrozie a fost recunoscut ca cel care a introdus cântarea antifonală în timpul căreia un cor alternează cu celălalt. Un lucru important este că Ambrozie l-a botezat pe Augustin, fiind binecunoscută convertirea sa. | |
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
==Scrieri== | ==Scrieri== | ||
Versiunea de la data 24 martie 2008 01:01
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat în măsură să-i urmeze lui Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Gratian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă în vest. Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au influențat mult convertirea fericitului Augustin din Hippo. Pomenirea se face în ziua de 7 decembrie.
Viaţa
Ambrozie s-a născut ca cetățean roman în Germania la Trier, între anii 337 și 340, din familie de creștini. Tatăl său era prefect de Galileea Narbonensis iar mama sa era o femeie inteligentă. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Lingura și Emilia și apoi prefect consular cu sediul la Milano. În această poziție a dat dovadă de o foarte bună administrare. În disputa dintre susținătorii sinodului de la Niceea și cei ai lui Arian privind alegerea viitorului episcop al Milanului după moartea arianului Auxentius în 374, un discurs al lui Ambrozie ținut în mijlocul crizei a lăsat să se ințeleagă că el ar fi singurul candidat capabil de a fi episcop al Milanului. Fiind numai catehumen, a fost repede botezat și în câteva zile instalat ca nou episcop al Milanului. A inceput să invețe repede teologia cu preotul Simplician din Roma. După ce și-a aranjat viața personală : și-a împărțit banii la săraci și a avut grijă de familia sa, s-a dedicat apoi bisericii. Noul episcop al Milanului a început să urmeze repede învățăturile sinodului de la Niceea în biserică, fiind în contradicție cu arienii. În curtea imperială Ambrozie s-a bucurat de susținerea lui Grațian, care era fiul lui Valentinian I, dar argumentele lui Ambrozie nu l-au putut întoarce pe cel mai tânăr fiu, Valentinian, de la calea ariană. Întețindu-se divergențele religioase, conducătorul arienilor, Palladius și Secundianus, au propus lui Grațian să convoace un sinod general. Considerându-l un motiv întemeiat, Grațian a fost de acord, dar Ambrozie întrevăzând consecințe nefavorabile l-a convins pe împărat să limiteze sinodul la doar o întâlnire cu episcopii din vest. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu 32 de episcopi prezenți și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinian, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au aderat la credința ariană i-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbiile sale. Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât lui Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericile. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică din suburbii. Pentru că Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității lui Ambrozie, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți pe mine, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistență, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, dar numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul lui Ambrozie nu a fost încercat la un asemenea nivel. Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul Valentinian al II-lea să restaureze altarul Victoriei pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra în mod regulat riturile păgâne, Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor lor, constatând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgâne. În același fel Ambrozie a fost ferm cu împăratul când îi favoriza pe evrei, scoțând în evidență faptul că împăratul a favorizat reconstrucția sinagogii distrusă de o mulțime de oameni, multe case ale bogaților și biserici dărâmate de turbulenți rămânând neconstruite încă. Totuși, Ambrozie nu s-a dat în lături de la pedepsirea celor responsabili în mod direct de distrugerea sinagogii. Deși era susținut mult de popor datorită popularității și respectului pe care il acordau, Ambrozie a fost de asemenea aproape de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice din acel timp, lucru care a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperiale. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său, a respectat talentul său politic și la nevoie i-a cerut ajutorul pe care el l-a oferit cu generozitate. Astfel, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Ziua lui Ambrozie a fost plină de succes, însă în a doua încercare de împăcare Ambrozie nu a avut același succes, sfatul său nefiind ascultat; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit de pe urma invaziei.
În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, a ajuns să aibă o posesiune incontestabilă a imperiului roman. Totuși, Ambrozie a pedepsit Theodosius pentru masacrul din Thessalonic, ordonându-i să se pocăiască precum David. De asemenea, el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura lui Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugenius, Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop de Milano a fost Simplician.
Ambrozie se numără printre cei mai mari conducători creștini din vest din acel timp: fericitul Augustin, sfântul Ieronim, sfântul Grigorie cel mare și sfântul Hilary din Poitiers. Ambrozie a fost cunoscut mai mult pentru talentul său administrativ datorat educației și experienței sale înainte de a fi episcop. Totuși, la fel ca Hilary, Ambrozie a venit din Alexandria și a fost în centrul problemelor de doctrină ale zilelor de-atunci, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost cunoscute și au avut influență asupra convertirii lui Augustin. Și-a dat silința să scrie imnuri, devenind astfel modele de imnuri simple pentru mai târziu. Ambrozie a fost recunoscut ca cel care a introdus cântarea antifonală în timpul căreia un cor alternează cu celălalt. Un lucru important este că Ambrozie l-a botezat pe Augustin, fiind binecunoscută convertirea sa.
Scrieri
In matters of exegesis he is, like Hilary, an Alexandrian. In dogma he follows Basil of Caesarea and other Greek authors, but nevertheless gives a distinctly Western cast to the speculations of which he treats. This is particularly manifest in the weightier emphasis which he lays upon human sin and divine grace, and in the place which he assigns to faith in the individual Christian life.
- De fide ad Gratianum Augustum (On Faith, to Gratian Augustus)
- De officiis (On the Offices of Ministers, an important ecclesiastical handbook)
- De Spiritu Sancto (On the Holy Ghost)
- De incarnationis Dominicae sacramento (On the Sacrament of the Incarnation of the Lord)
- De mysteriis (On the Mysteries)
- Expositio evangelii secundum Lucam (Commentary on the Gospel according to Luke)
- Ethical works: De bono mortis (Death as a Good); De fuga saeculi (Flight From the World); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (On the Birth of the Virgin and the Perpetual Virginity of Mary); De Nabuthae (On Naboth); De paenitentia (On Repentance); De paradiso (On Paradise); De sacramentis (On the Sacraments); De viduis (On Widows); De virginibus (On Virgins); De virginitate (On Virginity); Exhortatio virginitatis (Exhortation to Virginity); De sacramento regenerationis sive de philosophia (On the Sacrament of Rebirth, or, On Philosophy [fragments])
- Homiletic commentaries on the Old Testament: the Hexaemeron (Six Days of Creation); De Helia et ieiunio (On Elijah and Fasting); De Iacob et vita beata (On Jacob and the Happy Life); De Abraham; De Cain et Abel; De Ioseph (Joseph); De Isaac vel anima (On Isaac, or The Soul); De Noe (Noah); De interpellatione Iob et David (On the Prayer of Job and David); De patriarchis (On the Patriarchs); De Tobia (Tobit); Explanatio psalmorum (Explanation of the Psalms); Explanatio symboli (Commentary on the Symbol).
- De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (funeral orations)
- 91 letters
- A collection of hymns
- Fragments of sermons
- Ambrosiaster or the "pseudo-Ambrose" is a brief commentary on Paul's Epistles, which was long attributed to Ambrose.
Sinaxar 7 decembrie
Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.
Legături externe
- (en) St. Ambrose the Bishop of Milan (OCA)
- (en) Ambrose, Bishop of Milan (GOARCH)
- (en) Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, Vol. X: St. Ambrose from the Christian Classics Ethereal Library
- (en) Wikipedia:Ambrose
- (en) St. Ambrose of Milan's Icon and story
- (ro) Sinaxar 7 decembrie
