Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+iconografie)
(Scrierile: legături interne)
Linia 28: Linia 28:
 
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi botezat. A scris şi imnuri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.  
 
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi botezat. A scris şi imnuri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.  
  
În chestiuni de [[exegeză]], Sfâtul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credinţa|credinţei]] în viața creștinilor.  
+
În chestiuni de exegeză, Sfâtul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credinţa|credinţei]] în viața creștinilor.  
  
 
Între scrierile sale, amintim:
 
Între scrierile sale, amintim:

Versiunea de la data 29 august 2011 13:36

Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano

Cel întru Sfinţi Părintele nostru Ambrozie al Milanului (340-397) a fost unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano) (374-397), teolog, autor al unui mare număr de scrieri apologetice, omiletice, de teologie morală etc., apărător al dreptei credinţe împotriva arianismului, sabelianismului şi a ereziei lui Eunomie. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale, care au l-au influențat foarte mult şi pe Fericitul Augustin de Hippona, ducând la convertirea acestuia la creştinism. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 7 decembrie.

Viaţa

Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creştină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reşedinţa la Milano). Aici şi-a dovedit calităţile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ţine în mijlocul mulţimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deşi Ambrozie era încă numai catehumen). Începe să înveţe intensiv teologia creştină sub supravegherea preotului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, îşi împarte averea săracilor şi se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop titular de Milano.

A apărat credinţa ortodoxă a Sinodului de la Niceea în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenţi încă la Mediolanum, precum şi şi la curtea imperială. Elocinţa argumentaţiei sale l-a convins pe împăratul roman Graţian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu şi familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte să îl convingă pe Graţian să convoace un sinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunosască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Palladie şi Secundian, singurii episcopi arieni rămaşi, consolidând astfel poziția ortodocşilor în partea occidentală a Imperiului.

În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum şi mai mulţi clerici şi laici aderă public la credinţa ariană şi îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano şi din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susţinând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât şi a administraţiei imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susţinătorilor vechii religii politeiste romane de a obţine aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne şi întreţinerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susţinând că un împărat creştin nu avea dreptul şi nu putea cu nici un chip susţine perpetuarea religiei păgâne şi a credinţelor greşite. Din acelaşi motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriţă, amintindu-i că, în calitate de împărat creştin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susţinut totuşi pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular şi foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanţa a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuşi o serie de imnuri. Tradiţia liturgică întemeiată de el se păstrează parţial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale şi inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată şi foarte aproape de săraci, şi-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei şi invidiei curţii imperiale.

Abilitatea sa diplomatică era şi ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Graţian, în Gallia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia şi caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus şi Valentinian, însa până la urmă nu reuşeşte, iar Maximian cucereşte Italia şi chiar oraşul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

Teodosie este cel care a proclamat creştinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe păgâne prin aşa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanţă şi cu ceea ce susţinea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuşi, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului Tesalonic (ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă publică pentru omorul săvârşit, iar Teodosie dă curs cererii acestuia, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine iertarea celor care-l susţinuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Scrierile

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul Augustin, Sfântul Ieronim, Sfântul Grigorie cel Mare și Sfântul Ilarie de Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi botezat. A scris şi imnuri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de exegeză, Sfâtul Ambrozie este, ca și Ilarie, un alexandrin. În chestiuni dogmatice, îl urmează pe Sfântul Vasile cel Mare și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei asupra păcatului omenesc și lucrarii Harului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie credinţei în viața creștinilor.

Între scrierile sale, amintim:

  • De fide ad Gratianum Augustum (Despre credință, lui Graţian Augustus)
  • De officiis (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
  • De Spiritu Sancto (Despre Duhul Sfânt)
  • De incarnationis Dominicae sacramento (Despre taina Întrupării Domnului)
  • De mysteriis (Despre Sfintele Taine)
  • Expositio evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca)
  • Lucrări de etică: De bono mortis (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); De fuga saeculi (Despre fuga de lume); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (Despre nașterea Fecioarei și despre pururea-fecioria Mariei); De Nabuthae (Despre Nabot); De paenitentia (Despre pocăinţă; De paradiso (Despre Rai); De sacramentis (Despre Sfintele Taine); De viduis (Despre văduve); De virginibus (Despre fecioare); De virginitate (Despre feciorie); Exhortatio virginitatis (Exortația fecioriei); De sacramento regenerationis sive de philosophia (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
  • Comentarii omiletice la Vechiul Testament: Hexameronul (Cele șase zile ale Creației); De Helia et ieiunio (Despre Ilie și despre postire); De Iacob et vita beata (Despre Iacov și despre viața cea fericită); De Abraham (Despre Avraam; De Cain et Abel; De Ioseph (Despre Iosif); De Isaac vel anima (Despre Isaac, sau Sufletul); De Noe (Despre Noe); De interpellatione Iob et David (Despre rugăciunea lui Iov și David); De patriarchis (Despre patriarhi); De Tobia (Despre Tobie); Explanatio psalmorum (Tâlcuire la Psalmi); Explanatio symboli (Comentariu la Simbolul credinței).
  • De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (discursuri funebre)
  • 91 de scrisori
  • O colecție de cântări
  • Fragmente de predici
  • Ambrosiaster sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

Online

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Cu dumnezeieştile învăţături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea lui Arie, povăţuitorule de cele de taină şi păstorule Ambrozie; şi minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăveşte sub chipul unui bătrân, cu barba ascuţită (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 192).


Surse

Legături externe