Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(imnografie, dupa sinaxar)
(format: in curs)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
 
+
{{În curs}}
 
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]]
 
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]]
 
Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat capabil să-l înlocuiască pe Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Graţian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă din vest. Sfântul Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au l-au influențat pe fericitul Augustin din Hippo ducând la convertirea sa. Pomenirea sa se face în ziua de 7 decembrie.
 
Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat capabil să-l înlocuiască pe Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Graţian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă din vest. Sfântul Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au l-au influențat pe fericitul Augustin din Hippo ducând la convertirea sa. Pomenirea sa se face în ziua de 7 decembrie.

Versiunea de la data 18 martie 2010 20:50

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano

Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat capabil să-l înlocuiască pe Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Graţian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă din vest. Sfântul Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au l-au influențat pe fericitul Augustin din Hippo ducând la convertirea sa. Pomenirea sa se face în ziua de 7 decembrie.

Viaţa

Sfântul Ambrozie s-a născut ca cetățean roman în Germania la Trier, între anii 337 și 340, din familie de creștini. Tatăl său era prefect al Galileii Narbonensis iar mama sa o femeie inteligentă. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Lingura și Emilia și apoi prefect consular cu sediul la Milano. În această poziție a dat dovadă de o foarte bună administrare.

În disputa dintre susținătorii sinodului de la Niceea și cei ai lui Arian privind alegerea viitorului episcop al Milanului după moartea arianului Auxentius în 374, un discurs al sfântului Ambrozie ținut în mijlocul crizei a lăsat să se ințeleagă că el ar fi singurul candidat capabil de a fi episcop al Milanului. Fiind numai catehumen, a fost repede botezat și în câteva zile instalat ca nou episcop al Milanului. A inceput să invețe repede teologia cu preotul Simplician din Roma. După ce și-a împărțit banii la săraci și a avut grijă de familia sa, s-a dedicat apoi bisericii.

Noul episcop al Milanului a început să urmeze repede învățăturile sinodului de la Niceea în biserică, fiind în contradicție cu arienii. În curtea imperială sfântul Ambrozie s-a bucurat de susținerea lui Grațian, care era fiul lui Valentinian I, dar argumentele lui Ambrozie nu l-au putut întoarce pe cel mai tânăr fiu, Valentinian, de la calea ariană. Întețindu-se divergențele religioase, conducătorul arienilor, Palladius și Secundianus, au propus lui Grațian să convoace un sinod general. Considerându-l un motiv întemeiat, Grațian a fost de acord, dar sfântul Ambrozie întrevăzând consecințe nefavorabile l-a convins pe împărat să limiteze sinodul la o întâlnire cu episcopii din vest.

Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu 32 de episcopi prezenți și a fost prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinian, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au trecut la credința ariană i-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât sfântului Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericile. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică din suburbii. Pentru că sfântul Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității sfântului, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți pe mine, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistență, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, căci numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul sfântului Ambrozie nu a fost încercat la un asemenea nivel.

Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul Valentinian al II-lea să restaureze altarul zeiței Victoria pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra în mod regulat riturile păgâne, sfântul Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor lor, constatând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgâne.

În același fel sfântul Ambrozie a fost ferm cu împăratul când îi favoriza pe evrei, scoțând în evidență faptul că împăratul a favorizat reconstrucția sinagogii distrusă de o mulțime de oameni răi, multe case ale bogaților și biserici dărâmate rămânând neconstruite încă. Totuși, sfântul Ambrozie nu s-a dat în lături de la pedepsirea celor responsabili în mod direct de distrugerea sinagogii. Fiind susținut mult de popor datorită popularității și respectului pe care il acordau, sfântul Ambrozie a fost aproape și de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice din acel timp, lucru care a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperiale. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său, a respectat talentul său politic și la nevoie i-a cerut ajutorul pe care el l-a oferit cu generozitate. Astfel, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Sfântul Ambrozie a fost a reușit, însă în a doua încercare de împăcare Ambrozie nu a avut același succes, sfatul său nefiind ascultat; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, sfântul Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit de pe urma invaziei.

În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, a ajuns să aibă o stăpânire incontestabilă asupra imperiului roman. Totuși, sfântul Ambrozie l-a pedepsit pe Theodosius pentru masacrul din Thessalonic, rugându-l să se pocăiască precum David. De asemenea, el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura sfântului Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugenius, sfântul Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari conducători creștini din vest din acel timp: fericitul Augustin, sfântul Ieronim, sfântul Grigorie cel mare și sfântul Hilary din Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost cunoscut mai mult pentru talentul său administrativ datorat educației și experienței sale înainte de a fi episcop. Totuși, la fel ca Hilary, Ambrozie a venit din Alexandria și a fost în centrul problemelor de doctrină ale zilelor de-atunci, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost cunoscute și au avut influență asupra convertirii lui Augustin. S-a străduit să scrie imnuri, devenind astfel modele de imnuri simple pentru mai târziu. Sfântul Ambrozie a fost recunoscut ca cel care a introdus cântarea antifonală în timpul căreia un cor alternează cu celălalt. Important este și faptul că sfântul Ambrozie l-a botezat pe Augustin, fiind binecunoscută convertirea sa.

Scrieri

În chestiuni de exegeză, Sfâtul Ambrozie este, ca și Ilarie, un alexandrin. În chestiuni dogmatice, îl urmează pe Sfântul Vasile al Cezareei Capadociei și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară speculațiilor de care se ocupă. Acest lucru rezultă mai ales din importanța mai mare pe care o dă păcatului omenesc și Harului dumnezeiesc și în locul pe care îl atribuie credinţei în viața fiecărui creștin.


  • De fide ad Gratianum Augustum (Despre credință, lui Graţian Augustus)
  • De officiis (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
  • De Spiritu Sancto (Despre Duhul Sfânt)
  • De incarnationis Dominicae sacramento (Despre taina Întrupării Domnului)
  • De mysteriis (Despre Sfintele Taine)
  • Expositio evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca)
  • Lucrări de etică: De bono mortis (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); De fuga saeculi (Despre fuga de lume); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (Despre nașterea Fecioarei și despre pururea-fecioria Mariei); De Nabuthae (Despre Nabot); De paenitentia (Despre pocăinţă; De paradiso (Despre Rai); De sacramentis (Despre Sfintele Taine); De viduis (Despre văduve); De virginibus (Despre fecioare); De virginitate (Despre feciorie); Exhortatio virginitatis (Exortația fecioriei); De sacramento regenerationis sive de philosophia (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
  • Comentarii omiletice la Vechiul Testament: Hexameronul (Cele șase zile ale Creației); De Helia et ieiunio (Despre Ilie și despre postire); De Iacob et vita beata (Despre Iacov și despre viața cea fericită); De Abraham (Despre Avraam; De Cain et Abel; De Ioseph (Despre Iosif); De Isaac vel anima (Despre Isaac, sau Sufletul); De Noe (Despre Noe); De interpellatione Iob et David (Despre rugăciunea lui Iov și David); De patriarchis (Despre patriarhi); De Tobia (Despre Tobie); Explanatio psalmorum (Tâlcuire la Psalmi); Explanatio symboli (Comentariu la Simbolul credinței).
  • De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (discursuri funebre)
  • 91 de scrisori
  • O colecție de cântări
  • Fragmente de predici
  • Ambrosiaster sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

Sinaxar 7 decembrie

Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.

Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Cu dumnezeieştile învăţături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea lui Arie, povăţuitorule de cele de taină şi păstorule Ambrozie; şi minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Surse

Legături externe