Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa)
m
 
(Nu s-au afișat 26 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Sfinti
 +
|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului
 +
|Imagine=[[Fișier:Ambrose-milan0010.jpg|250px|Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]
 +
|nastere= 337, Trier,<br>Imperiul Roman
 +
|adormire=  [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)
 +
|localizare= Mediolanum (Milano)
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie=
 +
|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[7 decembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism.<br>
 +
[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].
  
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]]
+
==Viața==
Părintele nostru întru sfinți Ambrozie al Milanului a fost ales episcop de Milano, fiind singurul candidat în măsură să-i urmeze lui Auxentius, episcop arian, în anul 374. Catehumen, de formație avocat, a învățat teologia în urma unui studiu intens, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinod. Mai târziu l-a convins pe Gratian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileia, care i-a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă în vest. Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiers. A fost cunoscut pentru predicile sale care au influențat mult convertirea fericitului Augustin din Hippo. Pomenirea se face în ziua de 7 decembrie.
+
Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit  calitățile de foarte bun administrator.  
  
==Viaţa==
+
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.
Ambrozie s-a născut ca cetățean roman în Germania la Trier, între anii 337 și 340, din familie de creștini. Tatăl său era prefect de Galileea Narbonensis iar mama sa era o femeie inteligentă. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Lingura și Emilia și apoi prefect consular cu sediul la Milano. În această poziție a dat dovadă de o foarte bună administrare.
 
În disputa dintre susținătorii sinodului de la Niceea și cei ai lui Arian privind alegerea viitorului episcop al Milanului după moartea arianului Auxentius în 374, un discurs al lui Ambrozie ținut în mijlocul crizei a lăsat să se ințeleagă că el ar fi singurul candidat capabil de a fi episcop al Milanului. Fiind numai catehumen, a fost repede botezat și în câteva zile instalat ca nou episcop al Milanului. A inceput invețe repede teologia cu preotul Simplician din Roma. După ce și-a aranjat viața personală : și-a împărțit banii la săraci și a avut grijă de familia sa, s-a dedicat apoi bisericii.
 
Noul episcop al Milanului a început să urmeze repede învățăturile sinodului de la Niceea în biserică, fiind în contradicție cu arienii. În curtea imperială Ambrozie s-a bucurat de susținerea lui Grațian, care era fiul lui Valentinian I, dar argumentele lui Ambrozie nu l-au putut întoarce pe cel mai tânăr fiu, Valentinian, de la calea ariană. Întețindu-se divergențele religioase, conducătorul arienilor, Palladius și Secundianus, au propus lui Grațian să convoace un sinod general. Considerându-l un motiv întemeiat, Grațian a fost de acord, dar Ambrozie întrevăzând consecințe nefavorabile l-a convins pe împărat să limiteze sinodul la doar o întâlnire cu episcopii din vest.
 
Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu 32 de episcopi prezenți și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinian, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au aderat la credința ariană i-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbiile sale. Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât lui Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericile. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică din  suburbii. Pentru că Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității lui Ambrozie, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți pe mine, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistență, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, dar numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul lui Ambrozie nu a fost încercat la un asemenea nivel.
 
Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul Valentinian al II-lea să restaureze altarul Victoriei pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra în mod regulat riturile păgâne, Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor lor, constatând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgâne.
 
În același fel Ambrozie a  fost ferm cu împăratul când îi favoriza pe evrei, scoțând în evidență faptul că împăratul a favorizat reconstrucția sinagogii distrusă de o mulțime de oameni, multe case ale bogaților și biserici dărâmate de turbulenți rămânând neconstruite încă. Totuși, Ambrozie nu s-a dat în lături de la pedepsirea celor responsabili în mod direct de distrugerea sinagogii.
 
Deși era susținut mult de popor datorită popularității și respectului pe care il acordau, Ambrozie a fost de asemenea aproape de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice din acel timp, lucru care a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperiale. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său, a respectat talentul său politic și la nevoie i-a cerut ajutorul pe care el l-a oferit cu generozitate. Astfel, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Ziua lui Ambrozie a fost plină de succes, însă în a doua încercare de împăcare Ambrozie nu a avut același succes, sfatul său nefiind ascultat; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit de pe urma invaziei.
 
În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, a ajuns să aibă o posesiune incontestabilă a imperiului roman. Totuși, Ambrozie a pedepsit Theodosius pentru masacrul din Thessalonic, ordonându-i să se pocăiască precum David. De asemenea, el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura lui Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugenius, Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Ambrozie a trecut la Domnul pe data de  4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop de Milano a fost Simplician.
 
Ambrozie se numără printre cei mai mari conducători creștini din vest din acel timp: fericitul Augustin, sfântul Ieronim, sfântul Grigorie cel mare și sfântul Hilary din Poitiers. Ambrozie a fost cunoscut mai mult pentru talentul său administrativ datorat educației și experienței sale înainte de a fi episcop. Totuși, la fel ca Hilary, Ambrozie a venit din Alexandria și a fost în centrul problemelor de doctrină ale zilelor de-atunci, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost cunoscute și au avut influență asupra convertirii lui Augustin. Și-a dat silința să scrie imnuri, devenind astfel modele de imnuri simple pentru mai târziu. Ambrozie a fost recunoscut ca cel care a introdus cântarea antifonală în timpul căreia un cor alternează cu celălalt. Un lucru important este că Ambrozie l-a botezat pe Augustin, fiind binecunoscută convertirea sa.
 
  
==Scrieri==
+
A apărat credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
*[http://www.monachos.net/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-_Documents_in_the_Monachos_Library Writings of St. Ambrose including "On beliefs in Resurrection" and "On the Holy Spirit"]
 
In matters of [[exegesis]] he is, like Hilary, an [[Alexandrian]]. In [[dogma]] he follows [[Basil of Caesarea]] and other Greek authors, but nevertheless gives a distinctly Western cast to the speculations of which he treats. This is particularly manifest in the weightier emphasis which he lays upon human [[sin]] and [[divine grace]], and in the place which he assigns to [[faith]] in the individual Christian life.
 
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (On Faith, to [[Gratian|Gratian Augustus]])
 
* ''De officiis'' (On the Offices of Ministers, an important ecclesiastical handbook)
 
* ''De Spiritu Sancto'' (On the Holy Ghost)
 
* ''De incarnationis Dominicae sacramento'' (On the Sacrament of the Incarnation of the Lord)
 
* ''De mysteriis'' (On the Mysteries)
 
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Commentary on the Gospel according to Luke)
 
* Ethical works: ''De bono mortis'' (Death as a Good); ''De fuga saeculi'' (Flight From the World); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (On the Birth of the Virgin and the Perpetual Virginity of Mary); ''De Nabuthae'' (On Naboth); ''De paenitentia'' (On Repentance); ''De paradiso'' (On Paradise); ''De sacramentis'' (On the Sacraments); ''De viduis'' (On Widows); ''De virginibus'' (On Virgins); ''De virginitate'' (On Virginity); ''Exhortatio virginitatis'' (Exhortation to Virginity); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (On the Sacrament of Rebirth, or, On Philosophy [fragments])
 
* Homiletic commentaries on the [[Old Testament]]: the ''[[Hexaemeron]]'' (Six Days of Creation); ''De Helia et ieiunio'' (On Elijah and Fasting); ''De Iacob et vita beata'' (On Jacob and the Happy Life);  ''De [[Abraham]]''; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Joseph); ''De Isaac vel anima'' (On Isaac, or The Soul); ''De Noe'' (Noah); ''De interpellatione Iob et David'' (On the Prayer of Job and David); ''De patriarchis'' (On the Patriarchs); ''De Tobia'' (Tobit); ''Explanatio psalmorum'' (Explanation of the [[Psalms]]); ''Explanatio symboli'' (Commentary on the Symbol).
 
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (funeral orations)
 
* 91 letters
 
* A collection of hymns
 
* Fragments of sermons
 
* ''[[Ambrosiaster]]'' or the "pseudo-Ambrose" is a brief commentary on Paul's ''Epistles'', which was long attributed to Ambrose.
 
  
 +
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
 +
[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]
 +
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
  
==Sinaxar 7 decembrie==
+
Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.
  
Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul [[Botez]]; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu [[Sfintele Taine]]. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.
+
A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.
  
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui [[Arie]], [[Sabelie]] şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.
+
Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.
 +
 
 +
Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.
 +
 
 +
[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
 +
 
 +
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
 +
 
 +
==Scrierile==
 +
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.
 +
 
 +
În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor.
 +
 
 +
Între scrierile sale, amintim:
 +
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Grațian|Grațian Augustus]])
 +
* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
 +
* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)
 +
* ''De incarnationis Dominicae sacramento'' (Despre taina Întrupării Domnului)
 +
* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)
 +
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)
 +
* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
 +
* Comentarii omiletice la [[Vechiul Testament]]: ''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită);  ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], sau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]]); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[Crez|Simbolul credinței]]).
 +
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)
 +
* 91 de scrisori
 +
* O colecție de cântări
 +
* Fragmente de predici
 +
* ''[[Ambrosiaster]]'' sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la ''Epistolele'' Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.
 +
 
 +
===Online===
 +
*[http://www.monachos.net/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-_Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozie, între care "Despre credința în Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" (în limba engleză)]
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 
 +
:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 3-lea:
 +
 
 +
:Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).
 +
 
 +
==Surse==
 +
*[[:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]
 +
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
  
 
==Legături externe==  
 
==Legături externe==  
Linia 46: Linia 84:
 
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
  
 
[[en:Ambrose of Milan]]
 
[[en:Ambrose of Milan]]

Versiunea curentă din 6 decembrie 2017 16:48

Sf. Ierarh
Ambrozie al Milanului
Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului
Date personale
Naștere 337, Trier,
Imperiul Roman
Mutare la Domnul (†) 4 aprilie 397
Mediolanum (Milano)
Localizare Mediolanum (Milano)
Naționalitate
Date cult
Tip Ierarh, Sfânt Părinte, Teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 7 decembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți Părintele nostru Ambrozie al Milanului (340-397) a fost unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano) (374-397), teolog, autor al unui mare număr de scrieri apologetice, omiletice, de teologie morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva arianismului, sabelianismului și a ereziei lui Eunomie. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul Augustin de Hippona, ducând la convertirea acestuia la creștinism.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 7 decembrie.

Viața

Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit calitățile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai catehumen). Începe să învețe intensiv teologia creștină sub supravegherea preotului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop eparhiot de Milano.

A apărat credința ortodoxă a Sinodului de la Niceea în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un sinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.

Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano

În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.

Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

Teodosie I este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Scrierile

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul Augustin, Sfântul Ieronim, Sfântul Grigorie cel Mare și Sfântul Ilarie de Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și imnuri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și Ilarie, un alexandrin. În chestiuni dogmatice, îl urmează pe Sfântul Vasile cel Mare și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra păcatului omenesc și lucrării Harului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie credinței în viața creștinilor.

Între scrierile sale, amintim:

  • De fide ad Gratianum Augustum (Despre credință, lui Grațian Augustus)
  • De officiis (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
  • De Spiritu Sancto (Despre Duhul Sfânt)
  • De incarnationis Dominicae sacramento (Despre taina Întrupării Domnului)
  • De mysteriis (Despre Sfintele Taine)
  • Expositio evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca)
  • Lucrări de etică: De bono mortis (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); De fuga saeculi (Despre fuga de lume); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (Despre nașterea Fecioarei și despre pururea-fecioria Mariei); De Nabuthae (Despre Nabot); De paenitentia (Despre pocăință; De paradiso (Despre Rai); De sacramentis (Despre Sfintele Taine); De viduis (Despre văduve); De virginibus (Despre fecioare); De virginitate (Despre feciorie); Exhortatio virginitatis (Exortația fecioriei); De sacramento regenerationis sive de philosophia (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
  • Comentarii omiletice la Vechiul Testament: Hexameronul (Cele șase zile ale Creației); De Helia et ieiunio (Despre Ilie și despre postire); De Iacob et vita beata (Despre Iacov și despre viața cea fericită); De Abraham (Despre Avraam; De Cain et Abel; De Ioseph (Despre Iosif); De Isaac vel anima (Despre Isaac, sau Sufletul); De Noe (Despre Noe); De interpellatione Iob et David (Despre rugăciunea lui Iov și David); De patriarchis (Despre patriarhi); De Tobia (Despre Tobie); Explanatio psalmorum (Tâlcuire la Psalmi); Explanatio symboli (Comentariu la Simbolul credinței).
  • De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (discursuri funebre)
  • 91 de scrisori
  • O colecție de cântări
  • Fragmente de predici
  • Ambrosiaster sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

Online

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).

Surse

Legături externe