Modificări

Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu 32 de episcopi prezenți și a fost prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinian, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au trecut la credința ariană i-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât sfântului Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericile. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică din suburbii. Pentru că sfântul Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității sfântului, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți pe mine, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistență, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, căci numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul sfântului Ambrozie nu a fost încercat la un asemenea nivel.

Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul Valentinian al II-lea să restaureze altarul zeiței Victoria pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra în mod regulat riturile păgâne, sfântul Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor lor, constatând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgâne.

Fiind susținut mult de popor datorită popularității și respectului pe care il acordau, sfântul Ambrozie a fost aproape și de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice din acel timp, lucru care a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperiale. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său, a respectat talentul său politic și la nevoie i-a cerut ajutorul pe care el l-a oferit cu generozitate. Astfel, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Sfântul Ambrozie a fost a reușit, însă în a doua încercare de împăcare Ambrozie nu a avut același succes, sfatul său nefiind ascultat; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, sfântul Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit de pe urma invaziei.

În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, a ajuns să aibă o stăpânire incontestabilă asupra imperiului roman. Totuși, sfântul Ambrozie l-a pedepsit pe Theodosius pentru masacrul din Thessalonic, rugându-l să se pocăiască precum David. De asemenea, el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura sfântului Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugenius, sfântul Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.