Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ambrozie al Milanului

2.669 de octeți adăugați, 6 decembrie 2017 16:48
m
fără descrierea modificării
{{Traducere ENSfinti|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului|Imagine=[[Fișier:Ambrose-milan0010.jpg|250px|Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]|nastere= 337, Trier,<br>Imperiul Roman|adormire= [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)|localizare= Mediolanum (Milano)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]|canonizare=|calendar= [[7 decembrie]]|biserici= |site=|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism.<br>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|==Viața==Sfântul Ambrozies-a născut cel mai probabil la Trier, mozaic în biserica "San Ambrogio"Germania, Milano]]Our father among the [[saint]]s '''Ambrose of Milan''' came to be [[bishop]] of Milan as the only competent candidate to succeed Auxentiuscândva între anii 337 și 340, a bishop of [[Arianism|Arian]] persuasionîntr-o familie de rang senatorial, in 374creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A [[catechumen]] and trained as a lawyerprimit o aleasă educație la Roma, he learned his [[theology]] through intense study of subject as he was successively [[baptism|baptized]] and then [[Consecration of a bishop|consecrated]] as Bishop of Milanurmându-l pe tatăl său în carieră. He held to the [[First Council of Nicaea|Nicene]] belief and through the eloquence of his arguments he persuaded Emperor Gratian to the [[Nicene Creed|Nicene confession]]. LaterDupă aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, he persuaded Gratian to convene a local councilfost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, in 381, at Aquileia that deposed the Arian bishops Palladius and Secundianus from their episcopal offices and thus strengthened the Orthodox position in the West. Ambrose zealously combatted imperial court attempts at favoritism to the parties of Arians, the "old" religion, and the [[Judaism|Jews]], particularly opposing the favors from Emperor Valentinian who supported the Arians. In defending the Orthodox position he has often been compared to St. [[Hilary of Poitiers]]. He was known for his [[sermon]]s which greatly influenced the [[conversion]] of [[Augustine of Hippo]]devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit His [[feast day]] is celebrated on [[December 7]]calitățile de foarte bun administrator.
==Viaţa==Ambrose was born a citizen of Rome in TrierLa moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, Germany[[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, between 337 and 340care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). His family were ChristiansÎncepe să învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. His father was prefect of Gallia NarbonensisFăcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, his mother a woman of intellectîși împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. He was educated in Rome a for a career following that of his father. As his education in literatureEste [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], lawtrecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, and rhetoric progressed he was placed by praetor Anicius Probus on the council of Ligura and Emilia and then made consular prefect with headquarters in Milan. In this position he established himself as an excellent administratorpână ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.
In the contention between the Nicene and Arian parties for the succession to the vacant A apărat credința ortodoxă a [[seeSinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] of Milan after the death of the Arian Auxentius in 374în biserică, an address that Ambrose delivered in the midst of the crisis led to his acclamation as the only competent candidate for the position of bishop of Milan. While he was only a catechumenintrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, he was quickly baptized and then within days installed as the new bishop of Milanprecum și și la curtea imperială. He quickly began studying theological under Simplician, Elocința argumentației sale l-a [[presbyter]] of Rome. After settling his personal lifeconvins pe împăratul roman Grațian (375-383), dividing his money among the poor and arranging for the care of his familyfiul lui Valentinian I, and hedar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, thenco-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), devoted himself to the work of the churchcare rămâne de partea arienilor.
SoonAgravându-se controversele religioase, the new bishop of Milan began to follow the cause of the Nicenes within the church in arguments with the AriansSf. In the imperial court Ambrose enjoyed the support of Gratian who was the son of Valentinian IAmbrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, but Ambrose's arguments could not bring the younger son Valentinian from the Arian sidereunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. As the religious arguments progressedSinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, the leaders of the Ariansînsă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, Palladius and Secundianusconsiderându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, proposed to Gratian to call singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a general councilImperiului.[[Fișier:Ambroseofmilan. Sensing that this was a reasonable requestjpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, Gratian agreedmozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]În anul 384 însă, but Ambrose foreseeing adverse consequencesfamilia lui Valentinian, convinced the Emperor to limit the council to în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a meeting only of the Western bishopsrefuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
This synod was convened at Aquileia in 381 with 32 bishops present. With Ambrose presidingTotodată, the council called upon Palladius to defend his opinions. Citing that the meeting was not representative of the church and was biasedAmbrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, Palladius refused. The [[synod]] then voted to depose both Palladius and Secundianus from their episcopal offices. Butcelebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, the fight against the Arians intensified when, in 384, Valentinian, his mother Justina, and many among the [[clergy]] and the [[laity]] who professed the Arian faith requested of Ambrose, as bishop, the use of two churches in Milan and its suburbssusținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Ambrose refused and when called before the council to answer for his behaviorDin același motiv, he was accompanied by l-a crowd of people whose zeal so over overawed Valentinian's ministers that Ambrose was allowed to leave the meeting without having to surrender the churches. The prefect of the city followed up with further persuasive requests for use of mustrat pe împărat atunci când acesta a church in the suburbs. Since Ambrose was still being obstinatesusținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, the officers of the household began to take action to prepare the churches for the emperoramintindu-i că, but backed off upon seeing the strength of Ambrose's firm standîn calitate de împărat creștin, particularly when he stated, "If you demand my person, I am ready to submit: carry me to prison or to death. I will not resist, but I will never betray the church of [[Christ]]. I will not call upon the people to succour me. I will die at the foot of the altar rather than desert it. The tumult of people I will not encourage, but God alone can appease it." However, circumstances never actually tried Ambrose's courage to this degreedatoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.
When members of the "old state religion" tried to obtain approval from Emperor Valentinian II to restore the A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[Altarantifon]] of Victory to its old station in the Roman Senateală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), to properly support seven Vestal Virginsscriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, and to make regular observances of other [[paganism|pagan]] rites, Ambrose vigorously presented counter-arguments to the absurdity and hypocrisy of their requests, noting that it was the duty of a Christian prince to suppress pagan ritessub numele de „ritul ambrozian”.
EquallyFiind un orator talentat, Ambrose held firm with the Emperor against any show of favoritism for the Jewscare vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, pointing out to the Emperorfiind totodată și foarte aproape de săraci, when he was favoring rebuilding și-a synagogue that atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a mob had destroyed, the many houses of wealthy people and churches that had been destroyed by unruly mobs, with many then still not restored. Yet, Ambrose did not oppose punishing those who were directly responsible for destroying the synagogueexpus mâniei și invidiei curții imperiale.
While much of his support from the people came from his popularity and reverence paid to himAbilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, he also built upon these associations with the poor and with introduction of popular reforms in the order and manner of public worshipSf. He also preached on the public characters of his timeAmbrozie fiind rugat să intervină atunci când, in which the applause of the people was often mingled with derision of the imperial court. While the court was often displeased with his religious positions and his conductdupă asasinarea lui Grațian, they respected his political talents and when the need aroseîn Galia, they solicited his aid which he generously granteduzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. ThusAmbrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, when Magnus Maximus usurped power in Gaul and was considering entering Italyînsa până la urmă nu reușește, Valentinian asked Ambrose to go to Gaul and dissuade him from doing so. Ambrose's journey was successful. In a second try for mediationiar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, Ambrose was not as successful as his advice was not followeddar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, allowing Maximus to enter Italy and take Milan. While Justina and her son fledTeodosie I, Ambrose remained in Milan and attended to many of those who suffered from the invasioncare devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.
In the power struggles of the late fourth century, [[Theodosius the GreatTeodosie cel Mare (împărat)|Theodosius Teodosie I]]este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, emperor of the Eastîn concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, came to be in undisputed possession of the Roman empirecăruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. YetTotuși, Ambrose chastised Theodosius for ca urmare a massacre in Thessalonicamasacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), bidding him to emulate [[David]] in repentanceSf. AlsoAmbrozie îl excomunică pe împărat, he encouraged Theodosius in the enactment of the "Theodosian decrees" which were more characteristic of Ambrose agenda that that of Theodosiuscerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. After the defeat of Eugenius he asked for pardon of those who supported EugeniusTeodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. Ambrose passed away on [[April 4]]De asemenea, 397după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, two years after the death of TheodosiusSf. Ambrose's successor as bishop of Milan was SimplicianAmbrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
Ambrose is ranked with the great Western Christian leaders of the time: Augustine, St. [[Jerome]], St. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[Gregory the Great4 aprilie]]397, and St. [[Hilary of Poitiers]]la doi ani după moartea lui Teodosie. Ambrose was most known for his administrative talents, given his education and early experience before becoming Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a bishop. Yet, like Hilary he was an Alexandrian and was in the forefront in the doctrinal issues of the day, particularly those concerning Arianism. His sermons were famous and were influential in the conversion of Augustine. His endeavors in [[hymnography|hymn writing]] became models of hymns of dignified simplicity for future times. Ambrose is credited with introducing [[antiphonal chant]]ing wherein one choir alternates with another. Of particular note is that Ambrose baptized Augustine, his celebrated convertfost Simplician.
==Legături externeScrierile== *Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[http://ocafsIlarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul.ocaPredicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat.org/FeastSaintsViewerA scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.  În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrin]].asp?FSID=103485 StÎn chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor. Ambrose the Bishop of Milan Între scrierile sale, amintim:* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Grațian|Grațian Augustus]])* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)* ''De incarnationis Dominicae sacramento'' (Despre taina Întrupării Domnului)* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei] ] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[OCApocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])*Comentarii omiletice la [[httpVechiul Testament]]://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=326 Ambrose''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită); ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], Bishop of Milansau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]] ); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[GOARCHCrez|Simbolul credinței]]).* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)* 91 de scrisori* O colecție de cântări* Fragmente de predici* ''[[Ambrosiaster]]'' sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la ''Epistolele'' Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie. ===Online===*[http://www.ccelmonachos.orgnet/fathers2library/NPNF2-10/TOC.htm Nicene and PostPatristics_Master_List%2C_Page_1#A_-Nicene Fathers_Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozie, Series II, Vol. X: St. Ambroseîntre care "Despre credința în Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" (în limba engleză)] from the Christian Classics Ethereal Library*==Imnografie==[[Tropar]], [[Wikipedia:Ambroseglas]]ul al 4-lea: *[http://wwwÎndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor.comeandseeiconsPentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.com/a/cap09Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story [[Condac]], glasul al 3-lea:
==Sinaxar 7 decembrie==:Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator==Iconografie==: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul [[BotezDionisie din Furna]]; era încă printre catehumeniarată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu [[Sfintele Taine]]barba ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Prin hotărârea împăratului ValentinianSophia, București, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului2000, la moartea episcopului acelei Bisericipp. Mai întâi a fost botezat152, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus192).
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui ==Surse==*[[Arie:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie],  ==Legături externe== *(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103485 St. Ambrose the Bishop of Milan] ([[SabelieOCA]] şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie)*(en) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=326 Ambrose, care venise în Bishop of Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l] ([[GOARCH]])*(en) [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să10/TOC.htm Nicene and Post-şi dea seama de nelegiuirea luiNicene Fathers, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mireanSeries II, chiar împărat de-ar fi el, şi l-Vol. X: St. Ambrose] from the Christian Classics Ethereal Library*(en) [[Wikipedia:Ambrose]]*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie/cap09.htm St. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şiAmbrose of Milan's Icon and story]*(ro) [http://calendar-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţeortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
[[Categorie:Episcopi]]
[[CategoriCategorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:SfinţiSfinți]] [[en:Ambrose of Milan]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare