Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere de pe orthodoxwiki.org)
 
m
 
(Nu s-au afișat 30 de versiuni intermediare efectuate de alți 9 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Sfinti
 +
|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului
 +
|Imagine=[[Fișier:Ambrose-milan0010.jpg|250px|Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]
 +
|nastere= 337, Trier,<br>Imperiul Roman
 +
|adormire=  [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)
 +
|localizare= Mediolanum (Milano)
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie=
 +
|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[7 decembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism.<br>
 +
[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].
  
[[image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Saint Ambrose, mosaic in church St. Ambrogio, Milan]]Our father among the [[saint]]s '''Ambrose of Milan''' came to be [[bishop]] of Milan as the only competent candidate to succeed Auxentius, a bishop of [[Arianism|Arian]] persuasion, in 374. A [[catechumen]] and trained as a lawyer, he learned his [[theology]] through intense study of subject as he was successively [[baptism|baptized]] and then [[Consecration of a bishop|consecrated]] as Bishop of Milan. He held to the [[First Council of Nicaea|Nicene]] belief and through the eloquence of his arguments he persuaded Emperor Gratian to the [[Nicene Creed|Nicene confession]]. Later, he persuaded Gratian to convene a local council, in 381, at Aquileia that deposed the Arian bishops Palladius and Secundianus from their episcopal offices and thus strengthened the Orthodox position in the West. Ambrose zealously combatted imperial court attempts at favoritism to the parties of Arians, the "old" religion, and the [[Judaism|Jews]], particularly opposing the favors from Emperor Valentinian who supported the Arians. In defending the Orthodox position he has often been compared to St. [[Hilary of Poitiers]]. He was known for his [[sermon]]s which greatly influenced the [[conversion]] of [[Augustine of Hippo]]His [[feast day]] is celebrated on [[December 7]].
+
==Viața==
 +
Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit calitățile de foarte bun administrator.  
  
==Life==
+
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.
Ambrose was born a citizen of Rome in Trier, Germany, between 337 and 340. His family were Christians. His father was prefect of Gallia Narbonensis, his mother a woman of intellect. He was educated in Rome a for a career following that of his father. As his education in literature, law, and rhetoric progressed he was placed by praetor Anicius Probus on the council of Ligura and Emilia and then made consular prefect with headquarters in Milan. In this position he established himself as an excellent administrator.
 
  
In the contention between the Nicene and Arian parties for the succession to the vacant [[see]] of Milan after the death of the Arian Auxentius in 374, an address that Ambrose delivered in the midst of the crisis led to his acclamation as the only competent candidate for the position of bishop of Milan. While he was only a catechumen, he was quickly baptized and then within days installed as the new bishop of Milan. He quickly began studying theological under Simplician, a [[presbyter]] of Rome. After settling his personal life, dividing his money among the poor and arranging for the care of his family, and he, then, devoted himself to the work of the church.
+
A apărat credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
  
Soon, the new bishop of Milan began to follow the cause of the Nicenes within the church in arguments with the Arians. In the imperial court Ambrose enjoyed the support of Gratian who was the son of Valentinian I, but Ambrose's arguments could not bring the younger son Valentinian from the Arian side. As the religious arguments progressed, the leaders of the Arians, Palladius and Secundianus, proposed to Gratian to call a general council. Sensing that this was a  reasonable request, Gratian agreed, but Ambrose foreseeing adverse consequences, convinced the Emperor to limit the council to a meeting only of the Western bishops.
+
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
 +
[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]
 +
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
  
This synod was convened at Aquileia in 381 with 32 bishops present. With Ambrose presiding, the council called upon Palladius to defend his opinions. Citing that the meeting was not representative of the church and was biased, Palladius refused. The [[synod]] then voted to depose both Palladius and Secundianus from their episcopal offices. But, the fight against the Arians intensified when, in 384, Valentinian, his mother Justina, and many among the [[clergy]] and the [[laity]] who professed the Arian faith requested of Ambrose, as bishop, the use of two churches in Milan and its suburbs. Ambrose refused and when called before the council to answer for his behavior, he was accompanied by a crowd of people whose zeal so over overawed Valentinian's ministers that Ambrose was allowed to leave the meeting without having to surrender the churches. The prefect of the city followed up with further persuasive requests for use of a church in the suburbs. Since Ambrose was still being obstinate, the officers of the household began to take action to prepare the churches for the emperor, but backed off upon seeing the strength of Ambrose's firm stand, particularly when he stated, "If you demand my person, I am ready to submit: carry me to prison or to death. I will not resist, but I will never betray the church of [[Christ]]. I will not call upon the people to succour me. I will die at the foot of the altar rather than desert it. The tumult of people I will not encourage, but God alone can appease it." However, circumstances never actually tried Ambrose's courage to this degree.  
+
Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.
  
When members of the "old state religion" tried to obtain approval from Emperor Valentinian II to restore the [[Altar]] of Victory to its old station in the Roman Senate, to properly support seven Vestal Virgins, and to make regular observances of other [[paganism|pagan]] rites, Ambrose vigorously presented counter-arguments to the absurdity and hypocrisy of their requests, noting that it was the duty of a Christian prince to suppress pagan rites.
+
A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.
  
Equally, Ambrose held firm with the Emperor against any show of favoritism for the Jews, pointing out to the Emperor, when he was favoring rebuilding a synagogue that a mob had destroyed, the many houses of wealthy people and churches that had been destroyed by unruly mobs, with many then still not restored. Yet, Ambrose did not oppose punishing those who were directly responsible for destroying the synagogue.
+
Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.  
  
While much of his support from the people came from his popularity and reverence paid to him, he also built upon these associations with the poor and with introduction of popular reforms in the order and manner of public worship. He also preached on the public characters of his time, in which the applause of the people was often mingled with derision of the imperial court. While the court was often displeased with his religious positions and his conduct, they respected his political talents and when the need arose, they solicited his aid which he generously granted. Thus, when Magnus Maximus usurped power in Gaul and was considering entering Italy, Valentinian asked Ambrose to go to Gaul and dissuade him from doing so. Ambrose's journey was successful. In a second try for mediation, Ambrose was not as successful as his advice was not followed, allowing Maximus to enter Italy and take Milan. While Justina and her son fled, Ambrose remained in Milan and attended to many of those who suffered from the invasion.
+
Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.  
  
In the power struggles of the late fourth century, [[Theodosius the Great|Theodosius I]], emperor of the East, came to be in undisputed possession of the Roman empire. Yet, Ambrose chastised Theodosius for a massacre in Thessalonica, bidding him to emulate [[David]] in repentance. Also, he encouraged Theodosius in the enactment of the "Theodosian decrees" which were more characteristic of Ambrose agenda that that of Theodosius. After the defeat of Eugenius he asked for pardon of those who supported Eugenius. Ambrose passed away on [[April 4]], 397, two years after the death of Theodosius. Ambrose's successor as bishop of Milan was Simplician.
+
[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
  
Ambrose is ranked with the great Western Christian leaders of the time: Augustine, St. [[Jerome]], St. [[Gregory the Great]], and St. [[Hilary of Poitiers]]. Ambrose was most known for his administrative talents, given his education and early experience before becoming a bishop. Yet, like Hilary he was an Alexandrian and was in the forefront in the doctrinal issues of the day, particularly those concerning Arianism. His sermons were famous and were influential in the conversion of Augustine. His endeavors in [[hymnography|hymn writing]] became models of hymns of dignified simplicity for future times. Ambrose is credited with introducing [[antiphonal chant]]ing wherein one choir alternates with another. Of particular note is that Ambrose baptized Augustine, his celebrated convert.
+
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
  
==External links==  
+
==Scrierile==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103485 St. Ambrose the Bishop of Milan] ([[OCA]])
+
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.  
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=326 Ambrose, Bishop of Milan] ([[GOARCH]])
 
*[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-10/TOC.htm Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, Vol. X: St. Ambrose] from the Christian Classics Ethereal Library
 
*[[Wikipedia:Ambrose]]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 
  
==Sinaxar 7 decembrie==
+
În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor.
  
Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.
+
Între scrierile sale, amintim:
 +
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Grațian|Grațian Augustus]])
 +
* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
 +
* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)
 +
* ''De incarnationis Dominicae sacramento'' (Despre taina Întrupării Domnului)
 +
* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)
 +
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)
 +
* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
 +
* Comentarii omiletice la [[Vechiul Testament]]: ''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită);  ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], sau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]]); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[Crez|Simbolul credinței]]).
 +
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)
 +
* 91 de scrisori
 +
* O colecție de cântări
 +
* Fragmente de predici
 +
* ''[[Ambrosiaster]]'' sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la ''Epistolele'' Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.
  
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.
+
===Online===
 +
*[http://www.monachos.net/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-_Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozie, între care "Despre credința în Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" (în limba engleză)]
  
[[Category:Bishops]]
+
==Imnografie==
[[Category:Church Fathers]]
+
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
[[Category:Saints]]
+
 
 +
:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 3-lea:
 +
 
 +
:Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).
 +
 
 +
==Surse==
 +
*[[:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]
 +
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103485 St. Ambrose the Bishop of Milan] ([[OCA]])
 +
*(en) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=326 Ambrose, Bishop of Milan] ([[GOARCH]])
 +
*(en) [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-10/TOC.htm Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, Vol. X: St. Ambrose] from the Christian Classics Ethereal Library
 +
*(en) [[Wikipedia:Ambrose]]
 +
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 +
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 +
 
 +
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
 
 +
[[en:Ambrose of Milan]]

Versiunea curentă din 6 decembrie 2017 16:48

Sf. Ierarh
Ambrozie al Milanului
Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului
Date personale
Naștere 337, Trier,
Imperiul Roman
Mutare la Domnul (†) 4 aprilie 397
Mediolanum (Milano)
Localizare Mediolanum (Milano)
Naționalitate
Date cult
Tip Ierarh, Sfânt Părinte, Teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 7 decembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți Părintele nostru Ambrozie al Milanului (340-397) a fost unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano) (374-397), teolog, autor al unui mare număr de scrieri apologetice, omiletice, de teologie morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva arianismului, sabelianismului și a ereziei lui Eunomie. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul Augustin de Hippona, ducând la convertirea acestuia la creștinism.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 7 decembrie.

Viața

Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit calitățile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai catehumen). Începe să învețe intensiv teologia creștină sub supravegherea preotului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop eparhiot de Milano.

A apărat credința ortodoxă a Sinodului de la Niceea în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un sinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.

Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano

În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.

Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

Teodosie I este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Scrierile

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul Augustin, Sfântul Ieronim, Sfântul Grigorie cel Mare și Sfântul Ilarie de Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și imnuri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și Ilarie, un alexandrin. În chestiuni dogmatice, îl urmează pe Sfântul Vasile cel Mare și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra păcatului omenesc și lucrării Harului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie credinței în viața creștinilor.

Între scrierile sale, amintim:

  • De fide ad Gratianum Augustum (Despre credință, lui Grațian Augustus)
  • De officiis (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
  • De Spiritu Sancto (Despre Duhul Sfânt)
  • De incarnationis Dominicae sacramento (Despre taina Întrupării Domnului)
  • De mysteriis (Despre Sfintele Taine)
  • Expositio evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca)
  • Lucrări de etică: De bono mortis (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); De fuga saeculi (Despre fuga de lume); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (Despre nașterea Fecioarei și despre pururea-fecioria Mariei); De Nabuthae (Despre Nabot); De paenitentia (Despre pocăință; De paradiso (Despre Rai); De sacramentis (Despre Sfintele Taine); De viduis (Despre văduve); De virginibus (Despre fecioare); De virginitate (Despre feciorie); Exhortatio virginitatis (Exortația fecioriei); De sacramento regenerationis sive de philosophia (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
  • Comentarii omiletice la Vechiul Testament: Hexameronul (Cele șase zile ale Creației); De Helia et ieiunio (Despre Ilie și despre postire); De Iacob et vita beata (Despre Iacov și despre viața cea fericită); De Abraham (Despre Avraam; De Cain et Abel; De Ioseph (Despre Iosif); De Isaac vel anima (Despre Isaac, sau Sufletul); De Noe (Despre Noe); De interpellatione Iob et David (Despre rugăciunea lui Iov și David); De patriarchis (Despre patriarhi); De Tobia (Despre Tobie); Explanatio psalmorum (Tâlcuire la Psalmi); Explanatio symboli (Comentariu la Simbolul credinței).
  • De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (discursuri funebre)
  • 91 de scrisori
  • O colecție de cântări
  • Fragmente de predici
  • Ambrosiaster sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

Online

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).

Surse

Legături externe