Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ambrozie al Milanului

346 de octeți adăugați, 6 decembrie 2017 16:48
m
fără descrierea modificării
{{Sfinti|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului|Imagine=[[ImagineFișier:AmbroseofmilanAmbrose-milan0010.jpg|right250px|thumbSf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]|Sfântul Ambrozienastere= 337, mozaic în biserica "San Ambrogio"Trier, <br>Imperiul Roman|adormire= [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)|localizare= Mediolanum (Milano)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]|canonizare=|calendar= [[7 decembrie]]|biserici= |site=|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism. <br>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].
==Viața==
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.
[[File:Ambrose-milan0010.jpg|left|thumb|200px|Sf. ierarh Ambrozie al Milanului]]A apărat credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.
[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului AmbrizieAmbrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.
În chestiuni de exegeză, Sfâtul Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor.
Între scrierile sale, amintim:
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți Părinți]][[Categorie:SfinţiSfinți]]
[[en:Ambrose of Milan]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare