Ambrozie al Milanului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+iconografie)
m
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]]
+
{{Sfinti
Cel întru Sfinţi Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinţi Părinţi]] ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano) (374-397), teolog, autor al unui mare număr de scrieri apologetice, omiletice, de teologie morală etc., apărător al dreptei credinţe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului şi a ereziei lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale, care au l-au influențat foarte mult şi pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creştinism. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de [[7 decembrie]].
+
|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului
 +
|Imagine=[[Fișier:Ambrose-milan0010.jpg|250px|Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]
 +
|nastere= 337, Trier,<br>Imperiul Roman
 +
|adormire=  [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)
 +
|localizare= Mediolanum (Milano)
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie=
 +
|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[7 decembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism.<br>
 +
[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creştină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reşedinţa la Milano). Aici şi-a dovedit  calităţile de foarte bun administrator.  
+
Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit  calitățile de foarte bun administrator.  
  
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ţine în mijlocul mulţimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deşi Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să înveţe intensiv [[teologie|teologia]] creştină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, îşi împarte averea săracilor şi se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop titular de Milano.
+
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.
  
A apărat credinţa ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenţi încă la Mediolanum, precum şi şi la curtea imperială. Elocinţa argumentaţiei sale l-a convins pe împăratul roman Graţian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu şi familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
+
A apărat credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.
  
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte să îl convingă pe Graţian să convoace un sinod general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunosască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Palladie şi Secundian, singurii episcopi arieni rămaşi, consolidând astfel poziția ortodocşilor în partea occidentală a Imperiului.
+
Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
 +
[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]
 +
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.
  
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum şi mai mulţi clerici şi laici aderă public la credinţa ariană şi îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano şi din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susţinând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât şi a administraţiei imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând nu există un „drept la erezie”.
+
Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i , în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.
  
Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susţinătorilor vechii religii politeiste romane de a obţine aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne şi întreţinerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susţinând că un împărat creştin nu avea dreptul şi nu putea cu nici un chip susţine perpetuarea religiei păgâne şi a credinţelor greşite. Din acelaşi motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriţă, amintindu-i că, în calitate de împărat creştin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susţinut totuşi pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.
+
A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.
  
A fost un predicator foarte popular şi foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanţa a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuşi o serie de imnuri. Tradiţia liturgică întemeiată de el se păstrează parţial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.
+
Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.  
  
Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale şi inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată şi foarte aproape de săraci, şi-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei şi invidiei curţii imperiale.  
+
Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.  
  
Abilitatea sa diplomatică era şi ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Graţian, în Gallia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia şi caută treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus şi Valentinian, însa până la urmă nu reuşeşte, iar Maximian cucereşte Italia şi chiar oraşul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.  
+
[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.
  
Teodosie este cel care a proclamat creştinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe păgâne prin aşa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanţă şi cu ceea ce susţinea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuşi, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului Tesalonic (ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă publică pentru omorul săvârşit, iar Teodosie dă curs cererii acestuia, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine iertarea celor care-l susţinuseră pe acesta.
+
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
 
 
Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.
 
  
 
==Scrierile==
 
==Scrierile==
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi botezat. A scris şi imnuri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.  
+
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.  
  
În chestiuni de [[exegeză]], Sfâtul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credinţa|credinţei]] în viața creștinilor.  
+
În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor.  
  
 
Între scrierile sale, amintim:
 
Între scrierile sale, amintim:
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Graţian|Graţian Augustus]])
+
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Grațian|Grațian Augustus]])
 
* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
 
* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
 
* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)
 
* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)
Linia 37: Linia 50:
 
* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)
 
* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)
 
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)
 
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)
* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Naşterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăinţă]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])  
+
* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])  
 
* Comentarii omiletice la [[Vechiul Testament]]: ''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită);  ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], sau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]]); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[Crez|Simbolul credinței]]).
 
* Comentarii omiletice la [[Vechiul Testament]]: ''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită);  ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], sau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]]); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[Crez|Simbolul credinței]]).
 
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)
 
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)
Linia 49: Linia 62:
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
  
:Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  
+
:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  
  
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:
  
:Cu dumnezeieştile învăţături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea lui Arie, povăţuitorule de cele de taină şi păstorule Ambrozie; şi minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
+
:Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
 
+
:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).
:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăveşte sub chipul unui bătrân, cu barba ascuţită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 192).
 
 
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
 
*[[:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]
 
*[[:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
Linia 75: Linia 84:
 
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
 
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]
 
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
  
 
[[en:Ambrose of Milan]]
 
[[en:Ambrose of Milan]]

Versiunea curentă din 6 decembrie 2017 16:48

Sf. Ierarh
Ambrozie al Milanului
Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului
Date personale
Naștere 337, Trier,
Imperiul Roman
Mutare la Domnul (†) 4 aprilie 397
Mediolanum (Milano)
Localizare Mediolanum (Milano)
Naționalitate
Date cult
Tip Ierarh, Sfânt Părinte, Teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 7 decembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți Părintele nostru Ambrozie al Milanului (340-397) a fost unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano) (374-397), teolog, autor al unui mare număr de scrieri apologetice, omiletice, de teologie morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva arianismului, sabelianismului și a ereziei lui Eunomie. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul Augustin de Hippona, ducând la convertirea acestuia la creștinism.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 7 decembrie.

Viața

Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit calitățile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai catehumen). Începe să învețe intensiv teologia creștină sub supravegherea preotului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop eparhiot de Milano.

A apărat credința ortodoxă a Sinodului de la Niceea în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un sinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.

Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano

În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.

Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

Teodosie I este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Scrierile

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul Augustin, Sfântul Ieronim, Sfântul Grigorie cel Mare și Sfântul Ilarie de Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și imnuri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și Ilarie, un alexandrin. În chestiuni dogmatice, îl urmează pe Sfântul Vasile cel Mare și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra păcatului omenesc și lucrării Harului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie credinței în viața creștinilor.

Între scrierile sale, amintim:

  • De fide ad Gratianum Augustum (Despre credință, lui Grațian Augustus)
  • De officiis (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
  • De Spiritu Sancto (Despre Duhul Sfânt)
  • De incarnationis Dominicae sacramento (Despre taina Întrupării Domnului)
  • De mysteriis (Despre Sfintele Taine)
  • Expositio evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca)
  • Lucrări de etică: De bono mortis (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); De fuga saeculi (Despre fuga de lume); De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium (Despre nașterea Fecioarei și despre pururea-fecioria Mariei); De Nabuthae (Despre Nabot); De paenitentia (Despre pocăință; De paradiso (Despre Rai); De sacramentis (Despre Sfintele Taine); De viduis (Despre văduve); De virginibus (Despre fecioare); De virginitate (Despre feciorie); Exhortatio virginitatis (Exortația fecioriei); De sacramento regenerationis sive de philosophia (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])
  • Comentarii omiletice la Vechiul Testament: Hexameronul (Cele șase zile ale Creației); De Helia et ieiunio (Despre Ilie și despre postire); De Iacob et vita beata (Despre Iacov și despre viața cea fericită); De Abraham (Despre Avraam; De Cain et Abel; De Ioseph (Despre Iosif); De Isaac vel anima (Despre Isaac, sau Sufletul); De Noe (Despre Noe); De interpellatione Iob et David (Despre rugăciunea lui Iov și David); De patriarchis (Despre patriarhi); De Tobia (Despre Tobie); Explanatio psalmorum (Tâlcuire la Psalmi); Explanatio symboli (Comentariu la Simbolul credinței).
  • De obitu Theodosii; De obitu Valentiniani; De excessu fratris Satyri (discursuri funebre)
  • 91 de scrisori
  • O colecție de cântări
  • Fragmente de predici
  • Ambrosiaster sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la Epistolele Sfântului Apostol Pavel, care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

Online

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).

Surse

Legături externe