Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului|Imagine=[[ImageFișier:AmbroseofmilanAmbrose-milan0010.jpg|right250px|thumbSf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]|Sfântul Ambrozienastere= 337, mozaic în biserica "San Ambrogio"Trier, <br>Imperiul Roman|adormire= [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)|localizare= Mediolanum (Milano)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]|canonizare=|calendar= [[7 decembrie]]|biserici= |site=|}}Cel întru Sfinţi [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop ]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie ]] morală etc., apărător al dreptei credinţe credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului şi și a ereziei [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile ]] sale, care au l-au influențat foarte mult şi și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creştinismcreștinism. <br>[[Biserica Ortodoxă ]] îl prăznuieşte [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].

==ViaţaViața==Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creştinăcreștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reşedinţa reședința la Milano). Aici şiși-a dovedit calităţile calitățile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ţine ține în mijlocul mulţimii mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deşi deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să înveţe învețe intensiv [[teologie|teologia]] creştină creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, îşi își împarte averea săracilor şi și se consacră cu totul Bisericii. Este botezat[[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele clericale[[cler]]icale, până ce devine [[episcop titular eparhiot]] de Milano.

A apărat credinţa credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenţi influenți încă la Mediolanum, precum şi şi și și la curtea imperială. Elocinţa argumentaţiei Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Graţian Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu şi și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte reușește să îl convingă pe Graţian Grațian să convoace un [[sinod ]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladie Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunosască recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Palladie şi Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămaşirămași, consolidând astfel poziția ortodocşilor ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

În anul 384 însăTotodată, familia lui ValentinianAmbrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, în frunte cu mama sa Justina, precum şi mai mulţi clerici şi laici aderă public la credinţa ariană şi îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din Milano şi din suburbii. Sfântul Ambrozie fonduri imperiale a refuzatcolegiului vestalelor, susţinând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât şi susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a administraţiei imperialecredințelor greșite. Nu acceptă să le cedeze nici măcar Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o singură bisericărăzmeriță, considerând amintindu-i că nu există un „drept la erezie”, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

Totodată, Ambrozie s-A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a opus atât încercărilor susţinătorilor vechii religii politeiste romane introdus o serie de a obţine aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei Victoria de lângă Senatul roman, reforme în celebrarea riturilor păgâne şi întreţinerea din fonduri imperiale cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanța a colegiului vestalelordouă coruri în cântarea bisericească), susţinând că un împărat creştin nu avea dreptul şi nu putea cu nici un chip susţine perpetuarea religiei păgâne şi a credinţelor greşitescriind el însuși o serie de imnuri. Din acelaşi motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriţă, amintindu-i că, Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în calitate de împărat creştinBiserica Catolică din Milano, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susţinut totuşi pedepsirea celor direct responsabili sub numele de distrugerea sinagogii„ritul ambrozian”.

A fost Fiind un predicator foarte popular şi orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte respectat; a introdus o serie aproape de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanţa săraci, și-a două coruri în cântarea bisericească)atras dragostea poporului, scriind el însuşi o serie însă de imnuri. Tradiţia liturgică întemeiată de el se păstrează parţial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale.

Fiind un orator talentatAbilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, care vorbea Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în predicile sale despre problemele actuale şi inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperialălocul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, fiind totodată şi foarte aproape dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de săraciRăsărit, şi-a atras dragostea poporuluiTeodosie I, însă de multe ori s-a expus mâniei şi invidiei curţii imperialecare devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

Abilitatea sa diplomatică era şi ea recunoscută[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Graţiancăruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în Galliaanul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă Sf. Ambrozie îl excomunică pe sine împărat în locul acestuia şi caută , cerându-i să treacă Alpii spre Italiafacă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus şi Valentinian, însa până la urmă nu reuşeşteprimind apoi iertarea. De asemenea, iar Maximian cucereşte Italia şi chiar oraşul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosiedupă înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman-l susținuseră pe acesta.

Teodosie este cel care a proclamat creştinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe păgâne prin aşa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanţă şi cu ceea ce susţinea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuşi, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului Tesalonic (ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă publică pentru omorul săvârşit, iar Teodosie dă curs cererii acestuia, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine iertarea celor care-l susţinuseră pe acesta. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie ]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi și botezat. A scris şi imnuri bisericeştiși [[imn]]uri bisericești, modele de eleganţă eleganță simplă şi și demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de [[exegeză]], Sfâtul Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credinţacredința|credinţeicredinței]] în viața creștinilor.

* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[GraţianGrațian|Graţian Grațian Augustus]])

* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Naşterea Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăinţăpocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])

:Îndreptător credinţei şi credinței și chip blândeţilorblândeților, învăţător învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Cu dumnezeieştile învăţături dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea înșelăciunea lui Arie, povăţuitorule povățuitorule de cele de taină şi și păstorule Ambrozie; şi și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 :[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăveşte zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuţită ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 152, 192). 

[[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:SfinţiSfinți]]