Modificări

[[ImageImagine:Ambroseofmilan.jpg|right|thumb|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica "San Ambrogio", Milano]]Cel întru [[sfinţisfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credinţe credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului şi și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult şi și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creştinismcreștinism. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuieşteprăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].

==ViaţaViața==Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creştinăcreștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reşedinţa reședința la Milano). Aici şiși-a dovedit calităţile calitățile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ţine ține în mijlocul mulţimii mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deşi deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să înveţe învețe intensiv [[teologie|teologia]] creştină creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, îşi își împarte averea săracilor şi și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.

[[File:Ambrose-milan0010.jpg|left|thumb|200px|Sf. ierarh Ambrozie al Milanului]]A apărat credinţa credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenţi influenți încă la Mediolanum, precum şi şi și și la curtea imperială. Elocinţa argumentaţiei Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Graţian Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu şi și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte reușește să îl convingă pe Graţian Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie şi și Secundian, singurii episcopi arieni rămaşirămași, consolidând astfel poziția ortodocşilor ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.

În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum şi și mai mulţi mulți clerici şi și laici aderă public la credinţa credința ariană şi și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano şi și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susţinând susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât şi și a administraţiei administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susţinătorilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obţine obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne şi întreţinerea și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susţinând susținând că un împărat creştin creștin nu avea dreptul şi și nu putea cu nici un chip susţine susține perpetuarea religiei păgâne şi și a credinţelor greşitecredințelor greșite. Din acelaşi același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriţărăzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creştincreștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susţinut totuşi susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular şi și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanţa alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuşi însuși o serie de imnuri. Tradiţia Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parţial parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale şi și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată şi și foarte aproape de săraci, şiși-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei şi și invidiei curţii curții imperiale.

Abilitatea sa diplomatică era şi și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui GraţianGrațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia şi și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus şi și Valentinian, însa până la urmă nu reuşeştereușește, iar Maximian cucereşte cucerește Italia şi și chiar oraşul orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creştinismul creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe credințe păgâne prin aşaașa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanţă şi concordanță și cu ceea ce susţinea susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. TotuşiTotuși, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă penitență publică pentru omorul săvârşitsăvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrizie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine obține iertarea celor care-l susţinuseră susținuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi și botezat. A scris şi și [[imn]]uri bisericeştibisericești, modele de eleganţă eleganță simplă şi și demnitate pentru autorii mai târzii.

În chestiuni de exegeză, Sfâtul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala teologică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecţiilor reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecţiei reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrarii [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credinţacredința|credinţeicredinței]] în viața creștinilor.

* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[GraţianGrațian|Graţian Grațian Augustus]])

* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Naşterea Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăinţăpocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente])

:Îndreptător credinţei şi credinței și chip blândeţilorblândeților, învăţător învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Cu dumnezeieştile învăţături dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea înșelăciunea lui Arie, povăţuitorule povățuitorule de cele de taină şi și păstorule Ambrozie; şi și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 :[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăveşte zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuţită ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 152, 192). 

[[Categorie:Sfinţi PărinţiPărinți]]