Modificări

Cel întru Sfinţi Părintele nostru întru sfinți '''Ambrozie al Milanului ''' (340-397) a fost ales unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinţi Părinţi]] ai Bisericii, episcop de Mediolanum (Milano, fiind singurul candidat capabil să) (374-l înlocuiască pe Auxentius397), episcop arian, în anul 374. Catehumenteolog, autor al unui mare număr de formație avocatscrieri apologetice, a învățat teologia în urma unui studiu intensomiletice, fiind botezat si apoi hirotonit episcop al Milanului. A susținut crezul sinodului de la Niceea și prin elocvența argumentelor sale l-a convins pe împăratul Grațian de mărturisirea de credință a acestui sinodteologie morală etc. Mai târziu l-a convins pe Graţian să convoace un sinod local în anul 381, la Aquileiaapărător al dreptei credinţe împotriva [[arianism]]ului, care i-[[sabelianism]]ului şi a destituit pe episcopii ariani Palladius și Secundianus, întărind astfel poziția ortodoxă din vest. Sfântul Ambrozie a combătut cu zel încercările curții imperiale de favoritism pentru arieni, ”vechea” religie, și pentru iudei, opunându-se în special favorurilor din partea împăratului Valentinian pentru arieni. Apărând poziția ortodoxiei, a fost comparat adesea cu Sfântul Hillary din Poitiersereziei lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru predicile sale , care au l-au influențat foarte mult şi pe fericitul Fericitul [[Augustin din Hippo de Hippona]], ducând la convertirea saacestuia la creştinism. Pomenirea sa se face Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de [[7 decembrie]].

Sfântul Ambrozie s-a născut ca cetățean roman cel mai probabil la Trier, în Germania la Trier, cândva între anii 337 și 340, din într-o familie de creștinirang senatorial, creştină. Tatăl său era prefect al Galileii Galliei Narbonensis iar ; mama sa o femeie inteligentăavea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Lingura Liguria și Emilia și , devenind apoi prefect consular (cu sediul reşedinţa la Milano). În această poziție Aici şi-a dat dovadă dovedit calităţile de o foarte bună administrarebun administrator.

În disputa dintre susținătorii sinodului La moartea episcopului (arian) Auxentie de la Niceea și cei ai lui Arian privind alegerea viitorului episcop al Milanului după moartea arianului Auxentius Milano în anul 374, un discurs al sfântului scaunul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ținut ţine în mijlocul crizei a lăsat să se ințeleagă că el ar fi mulţimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil de a fi episcop al Milanului. Fiind să îi succeadă lui Auxentie (deşi Ambrozie era încă numai [[catehumen, a fost repede botezat și în câteva zile instalat ca nou episcop al Milanului]]). A inceput Începe să invețe repede înveţe intensiv [[teologie|teologia cu preotul ]] creştină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. După ce și-a împărțit banii Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la săraci și a avut grijă de familia sa, s-a dedicat îşi împarte averea săracilor şi se consacră cu totul Bisericii. Este botezat, apoi bisericiieste în scurt timp hirotonit, trecând repede prin toate treptele clericale, până ce devine episcop titular de Milano.

Noul episcop al Milanului A apărat credinţa ortodoxă a început să urmeze repede învățăturile sinodului [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea ]] în biserică, fiind intrând curând în contradicție conflict cu arienii. În , foarte influenţi încă la Mediolanum, precum şi şi la curtea imperială sfântul Ambrozie s. Elocinţa argumentaţiei sale l-a bucurat de susținerea lui Grațianconvins pe împăratul roman Graţian (375-383), care era fiul lui Valentinian I, dar argumentele lui Ambrozie nu lşi familia foarte tânărului său frate vitreg, co-au putut întoarce pe cel mai tânăr fiu, împăratul Valentinian, de la calea ariană. Întețindual II-se divergențele religioase, conducătorul arienilor, Palladius și Secundianus, au propus lui Grațian să convoace un sinod general. Considerândulea (375-l un motiv întemeiat392), Grațian a fost care rămâne de acord, dar sfântul Ambrozie întrevăzând consecințe nefavorabile l-a convins pe împărat să limiteze sinodul la o întâlnire cu episcopii din vestpartea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte să îl convingă pe Graţian să convoace un sinod general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381 cu , reunind 32 de episcopi prezenți occidentali și a fost prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladius Palladie să-și apere convingerile, însă acesta a refuzat menționând că întâlnirea nu a reprezentat biserica și nu a fost obiectivă. Atunci sinodul a votat refuză să-i demită pe Palladius și pe Secundius din scaunul episcopal. Dar lupta împotriva arienilor s-a intensificat în anul 384, când Valentinianrecunosască autoritatea Sinodului, mama sa Iustina și mulți clerici si laici care au trecut la credința ariană iconsiderându-au cerut episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, iar când a fost chemat în fața consiliului să răspundă l nereprezentativ pentru purtarea sa a fost însoțit de o mulțime de oameni a cărui zel a intimidat atât de mult oamenii lui Valentinian, încât sfântului Ambrozie i s-a permis să plece fără să dea bisericileîntreaga Biserică. Prefectul orașului a cerut însă insistent să utilizeze o biserică Sinodul îi depune din suburbii. Pentru că sfântul Ambrozie nu ceda cu nici un chip, oamenii împăratului au început să prepare bisericile pentru împărat, dar s-au retras când au văzut puterea fermității sfântului, mai ales când a spus: ”Daca mă vreți treaptă pe minePalladie şi Secundian, sunt gata să mă supun: duceți-mă la închisoare sau la moarte. Nu voi opune rezistențăsingurii episcopi arieni rămaşi, dar nu voi trăda niciodata biserica lui Hristos. Nu voi chema oamenii sa mă salveze. Mai degrabă voi muri la picioarele altarului decât să-l abandonez. Nu voi încuraja furia poporului, căci numai Dumnezeu o poate domoli.” Totuși curajul sfântului Ambrozie nu consolidând astfel poziția ortodocşilor în partea occidentală a fost încercat la un asemenea nivelImperiului.

Când membrii ”vechii religii a statului” au încercat să obțină aprobare de la împăratul În anul 384 însă, familia lui Valentinian al II-lea să restaureze altarul zeiței Victoria pe vechiul loc în senatul roman pentru a susține preotesele Vestalis și a celebra , în mod regulat riturile păgânefrunte cu mama sa Justina, sfântul precum şi mai mulţi clerici şi laici aderă public la credinţa ariană şi îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano şi din suburbii. Sfântul Ambrozie a prezentat energic contra-argumente pentru refuzat, susţinând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât şi a arăta absurditatea și ipocrizia cererilor loradministraţiei imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, constatând considerând că este de datoria conducătorului creștinilor să elimine riturile păgânenu există un „drept la erezie”.

În același fel sfântul Ambrozie a fost ferm cu împăratul când îi favoriza pe evrei, scoțând în evidență faptul că împăratul a favorizat reconstrucția sinagogii distrusă de o mulțime de oameni răi, multe case ale bogaților și biserici dărâmate rămânând neconstruite încă. TotușiTotodată, sfântul Ambrozie nu s-a dat în lături opus atât încercărilor susţinătorilor vechii religii politeiste romane de la pedepsirea celor responsabili în mod direct de distrugerea sinagogii.Fiind susținut mult a obţine aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei Victoria de popor datorită popularității și respectului pe care il acordaulângă Senatul roman, sfântul Ambrozie a fost aproape și de cei săraci și a introdus reforme populare în ordinea și celebrarea cultului public religios. A vorbit de asemenea despre persoanele publice riturilor păgâne şi întreţinerea din acel timpfonduri imperiale a colegiului vestalelor, lucru care susţinând că un împărat creştin nu avea dreptul şi nu putea cu nici un chip susţine perpetuarea religiei păgâne şi a provocat aplauzele poporului dar și batjocura curții imperialecredinţelor greşite. Deși curtea imperială era adesea nemulțumită de opiniile sale religioase și de comportamentul său Din acelaşi motiv, a respectat talentul său politic și la nevoie il-a cerut ajutorul mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia sinagogii iudaice care el lfusese distrusă într-a oferit cu generozitate. Astfelo răzmeriţă, când Magnus Maximus a luat puterea fraudulos în Gaul și voia să meargă în Italia, Valentinian amintindu-i-a cerut lui Ambrozie să meargă în Gaul și să-l convingă să renunțe. Sfântul Ambrozie a fost a reușitcă, însă în a doua încercare calitate de împăcare Ambrozie nu a avut același succesîmpărat creştin, sfatul său nefiind ascultatdatoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; astfel Maximus a intrat în Italia și a cucerit Milano. În timp ce Iustina și fiul său au fugit, sfântul Ambrozie a rămas în Milano și i-a ajutat pe cei care au suferit susţinut totuşi pedepsirea celor direct responsabili de pe urma invazieidistrugerea sinagogii.

În luptele pentru putere de la sfârșitul secolului al patrulea, Theodosius I, împărat al estului, A fost un predicator foarte popular şi foarte respectat; a ajuns să aibă introdus o stăpânire incontestabilă asupra imperiului romanserie de reforme în celebrarea cultului public. Totuși, sfântul Ambrozie l-A introdus cântarea antifonală în Biserică (alternanţa a pedepsit pe Theodosius pentru masacrul din Thessalonicdouă coruri în cântarea bisericească), rugându-l să se pocăiască precum Davidscriind el însuşi o serie de imnuri. De asemenea, Tradiţia liturgică întemeiată de el l-a încurajat pe Theodosius să promulge ”Decretele lui Theodosian” care reprezentau mai mult învățătura sfântului Ambrozie decât cea a lui Theodosius. După înfrângerea lui Eugeniusse păstrează parţial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sfântul Ambrozie a cerut iertare celor care l-au susținut pe Eugenius. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data sub numele de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Theodosius. Succesorul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician„ritul ambrozian”.

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari conducători creștini din vest din acel timp: fericitul AugustinFiind un orator talentat, sfântul Ieronim, sfântul Grigorie cel mare și sfântul Hilary din Poitiers. Sfântul Ambrozie a fost cunoscut mai mult pentru talentul său administrativ datorat educației și experienței care vorbea în predicile sale înainte despre problemele actuale şi inclusiv despre chestiuni legate de a fi episcop. TotușiCurtea imperială, la fel ca Hilary, Ambrozie a venit din Alexandria și a fost în centrul problemelor fiind totodată şi foarte aproape de doctrină ale zilelor de-atuncisăraci, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost cunoscute și au avut influență asupra convertirii lui Augustin. Sşi-a străduit să scrie imnuriatras dragostea poporului, devenind astfel modele însă de imnuri simple pentru mai târziu. Sfântul Ambrozie a fost recunoscut ca cel care a introdus cântarea antifonală în timpul căreia un cor alternează cu celălalt. Important este și faptul că sfântul Ambrozie lmulte ori s-a botezat pe Augustin, fiind binecunoscută convertirea saexpus mâniei şi invidiei curţii imperiale.

==Scrieri==*[http://wwwAbilitatea sa diplomatică era şi ea recunoscută, Sf.monachosAmbrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Graţian, în Gallia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia şi caută să treacă Alpii spre Italia.net/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-_Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozieeste trimis să medieze o împăcare între Maximus şi Valentinian, însa până la urmă nu reuşeşte, iar Maximian cucereşte Italia şi chiar oraşul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie, între care "Despre credința devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.  Teodosie este cel care a proclamat creştinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe păgâne prin aşa-numitele „decrete teodosiene”, în Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" concordanţă şi cu ceea ce susţinea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuşi, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului Tesalonic (ordonat în limba englezăanul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local)], Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă publică pentru omorul săvârşit, iar Teodosie dă curs cererii acestuia, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine iertarea celor care-l susţinuseră pe acesta. Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de 4 aprilie 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

În chestiuni de [[exegeză]], Sfâtul ==Scrierile==Sfântul Ambrozie este, ca și se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Ilarie Augustin de PoitiersHippona|IlarieAugustin]], un Sfântul [[Școala teologică din Alexandria|alexandrinIeronim]]. În chestiuni , Sfântul [[dogmă|dogmaticeGrigorie cel Mare]], îl urmează pe și Sfântul [[Vasile cel Mare|Vasile al Cezareei CapadocieiIlarie de Poitiers]] . Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară speculațiilor experienței sale dinainte de care se ocupăa fi episcop. Acest lucru rezultă Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales din importanța mai mare pe care cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o dă [[păcat]]ului omenesc și [[Har]]ului dumnezeiesc și în locul influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care îl atribuie [[credinţa|credinţei]] în viața fiecărui creștinl-a şi botezat. A scris şi imnuri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.

==Sinaxar 7 decembrie=Online=== Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator*[http: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii//www. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptatemonachos. De aceea i snet/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul [[Botez]]; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu [[Sfintele Taine]]. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul _Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus. Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui [[Arie]], [[Sabelie]] şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, între care venise "Despre credința în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" (în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.limba engleză)]