Altarul (lat. altarium) este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor (episcopi, preoţi, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta diaconiconul unde se păstrează veşmintele, vasele şi obiectele liturgice.
Altarul are de obicei o formă dreptunghiulară în planul arhitectural al bisericilor vechi, el fiind construit în continuarea zidurilor naosului, dar este semicircular în cele mai multe din bisericile de astăzi. În bisericile mari, unde se slujeşte în sobor, altarul e de obicei spaţios, cu nişe mari, şi poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular.
Intrarea în altar, din naos, se face prin "uşile împărăteşti", amplasate central în catapeteasmă, sau uşile "uşile diaconeşti" (numite astfel pentru că prin ele intră şi ies diaconii în timpul slujbelor), aflate la stânga şi la dreapta uşilor împărăteşti. Doar clerul hirotonit poate trece prin uşile împărăteşti. Adesea altarele mai au o ieşire laterală, legată istoric de existenţa diaconiconului în afara bisericii.
Şi alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor.
Galerie de imagini
Masa altarului: Biserica Sf. Maria, Bluefield, WV, USA
Masa altarului: Biserica Sf. Marcu, Bradenton, FL, USA
Masa altarului: Biserica Sfintei Teofanii, Nagoya, Japan
