Altar: Diferență între versiuni
m (mici corectii ortografice) |
(completări - uşile împărăteşti) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Altarul''' este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoţi]], [[diacon]]i), având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstreză [[veşminte]]le, vasele şi [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]]. | '''Altarul''' este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoţi]], [[diacon]]i), având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstreză [[veşminte]]le, vasele şi [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]]. | ||
| − | Altarul | + | Altarul are o formă dreptunghiulară în plan, el fiind construit în continuarea zidurilor [[naos]]ului. Deobicei este spaţios, cu nişe mari, şi poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular. |
| − | + | Intrarea în altar, din naos, se face prin "''[[Uşile Împărăteşti|uşile împărăteşti]]''", amplasate central în catapeteasmă, sau uşile "''uşile diaconeşti''" (numite astfel pentru că prin ele intră şi ies diaconii în timpul [[Sfânta Liturghie|slujbe]]lor), aflate la stânga şi la dreapta uşilor împărăteşti. Doar [[cler]]ul hirotonit poate trece prin uşile împărăteşti. | |
| + | |||
| + | Şi alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor. | ||
[[Categorie:Arhitectura bisericească]] | [[Categorie:Arhitectura bisericească]] | ||
Versiunea de la data 25 august 2010 06:14
Altarul este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor (episcopi, preoţi, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta diaconiconul unde se păstreză veşmintele, vasele şi obiectele liturgice.
Altarul are o formă dreptunghiulară în plan, el fiind construit în continuarea zidurilor naosului. Deobicei este spaţios, cu nişe mari, şi poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular.
Intrarea în altar, din naos, se face prin "uşile împărăteşti", amplasate central în catapeteasmă, sau uşile "uşile diaconeşti" (numite astfel pentru că prin ele intră şi ies diaconii în timpul slujbelor), aflate la stânga şi la dreapta uşilor împărăteşti. Doar clerul hirotonit poate trece prin uşile împărăteşti.
Şi alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor.
