Altar: Diferență între versiuni
m (mici corectii ortografice) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Altarul''' este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoţi]], [[diacon]]i) având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstreză [[veşminte]]le, vasele şi [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]]. | + | '''Altarul''' este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoţi]], [[diacon]]i), având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstreză [[veşminte]]le, vasele şi [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]]. |
| − | Altarul este ca un dreptunghi în continuarea zidurilor [[naos]]ului, este spaţios cu nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul se închide printr-un semicerc. În altar trecerea se face prin două uşi numite | + | Altarul este ca un dreptunghi în continuarea zidurilor [[naos]]ului, este spaţios cu nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul se închide printr-un semicerc. În altar trecerea se face prin două uşi numite ''uşi diaconeşti'', pentru că prin ele intră şi ies diaconii în timpul [[slujbe]]lor. |
Altarul este locul sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor, existent în diverse credinţe religioase. | Altarul este locul sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor, existent în diverse credinţe religioase. | ||
Versiunea de la data 24 ianuarie 2010 06:11
Altarul este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor (episcopi, preoţi, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta diaconiconul unde se păstreză veşmintele, vasele şi obiectele liturgice.
Altarul este ca un dreptunghi în continuarea zidurilor naosului, este spaţios cu nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul se închide printr-un semicerc. În altar trecerea se face prin două uşi numite uşi diaconeşti, pentru că prin ele intră şi ies diaconii în timpul slujbelor.
Altarul este locul sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor, existent în diverse credinţe religioase.
