Altar: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (img)
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Altarul''' este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaş de rugăciune) şi este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoţi]], [[diacon]]i) având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstreză [[veşminte]]le, vasele şi [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]].
+
[[Image:ChoraChurchFloorplan 1912.jpg|right|thumb|300px|Planul arhitectural al bisericii Chora din Constantinopol (Istanbul).]]
 +
'''Altarul''' (lat. ''altarium'') este partea cea mai de răsărit a [[Biserică|bisericii]] (ca locaș de rugăciune) și este rezervat slujitorilor ([[episcop]]i, [[Preot|preoți]], [[diacon]]i), având în mijloc [[Sfânta Masă]], în stânga [[Proscomidiar]]ul, iar în dreapta [[diaconicon]]ul unde se păstrează [[veșminte]]le, vasele și [[Obiecte liturgice|obiectele liturgice]].
  
Altarul este ca un dreptunghi în continuarea zidurilor [[naos]]ului, este spaţios cu nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul se închide printr-un semicerc. În altar trecerea se face prin două uşi numite usi diaconeşti pentru că prin ele intră şi iasă diaconii în timpul [[slujbe]]lor.  
+
Altarul are de obicei o formă dreptunghiulară în planul arhitectural al bisericilor vechi, el fiind construit în continuarea zidurilor [[naos]]ului, dar este semicircular în cele mai multe din bisericile de astăzi. În bisericile mari, unde se slujește în sobor, altarul e de obicei spațios, cu nișe mari, și poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular.
 +
 
 +
Intrarea în altar, din naos, se face prin [[Ușile Împărătești]], amplasate central în catapeteasmă, sau [[Ușile diaconești]] (numite astfel pentru că prin ele intră și ies diaconii în timpul [[Sfânta Liturghie|slujbelor]]), aflate la stânga și la dreapta ușilor împărătești. Doar [[cler]]ul hirotonit poate trece prin ușile împărătești. Adesea altarele mai au o ieșire laterală, legată istoric de existența diaconiconului în afara bisericii.
 +
 
 +
Și alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor și oficierii sacrificiilor.
 +
 
 +
==Galerie de imagini==
 +
<gallery>
 +
Image:AltarStMaryChurchBluefieldWV.JPG|<small>Masa altarului: Biserica Sf. Maria, Bluefield, WV, USA</small>
 +
Image:AltarStMarkBradentonFL1.jpg|<small>Masa altarului: Biserica Sf. Marcu, Bradenton, FL, USA</small>
 +
Image:AltarTheophanyNagoyaJapan.JPG|<small>Masa altarului: Biserica Sfintei Teofanii, Nagoya, Japan</small>
 +
</gallery>
 +
 
 +
==Articole înrudite==
 +
*[[Biserică]]
 +
*[[Naos]]
 +
*[[Pronaos]]
 +
*[[Pridvor]]
  
Altarul este locul sacru destinat depunerii ofrandelor şi oficierii sacrificiilor, existent în diverse credinţe religioase.
 
  
 
[[Categorie:Arhitectura bisericească]]
 
[[Categorie:Arhitectura bisericească]]
Linia 10: Linia 27:
 
[[el:Αγία Τράπεζα]]
 
[[el:Αγία Τράπεζα]]
 
[[en:Altar]]
 
[[en:Altar]]
 +
[[it:Altare]]

Versiunea curentă din 9 martie 2014 17:17

Planul arhitectural al bisericii Chora din Constantinopol (Istanbul).

Altarul (lat. altarium) este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaș de rugăciune) și este rezervat slujitorilor (episcopi, preoți, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta diaconiconul unde se păstrează veșmintele, vasele și obiectele liturgice.

Altarul are de obicei o formă dreptunghiulară în planul arhitectural al bisericilor vechi, el fiind construit în continuarea zidurilor naosului, dar este semicircular în cele mai multe din bisericile de astăzi. În bisericile mari, unde se slujește în sobor, altarul e de obicei spațios, cu nișe mari, și poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular.

Intrarea în altar, din naos, se face prin Ușile Împărătești, amplasate central în catapeteasmă, sau Ușile diaconești (numite astfel pentru că prin ele intră și ies diaconii în timpul slujbelor), aflate la stânga și la dreapta ușilor împărătești. Doar clerul hirotonit poate trece prin ușile împărătești. Adesea altarele mai au o ieșire laterală, legată istoric de existența diaconiconului în afara bisericii.

Și alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor și oficierii sacrificiilor.

Galerie de imagini

Articole înrudite