Alonie Egipteanul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 9 iunie 2022 08:59, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pentru avva Pimen)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Preacuviosul Alonie Egipteanul a fost unul din Părinții pustiei din Egipt în secolele al IV-V. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 4 iunie.

Viața

Avva Alonie a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea în centrul monastic de la Schetia. A fost contemporan cu avva Pimen cel Mare, după cum vedem în Patericul egiptean (Pimen 41 și 55) și din generația de bătrâni pe care o consulta avva Agaton (Alonie 4). După colecția etiopiană a Apoftegmelor Părinților pustiei (13,70) Alonie l-a avut ca ucenic pe avva Iosif. Dar dintr-o zicere păstrată în siriacă (Bu I 545) vedem că lui avva Alonie nu îi plăcea să învețe pe alții (după cum spune și avva Pimen: ”A învăța pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.” - Pimen 157). De aceea în Patericul egiptean se găsesc doar puține din zicerile lui.

Posteritatea

Prima apoftegmă de la Alonie din Patericul egiptean - „De nu va zice omul întru inima sa că eu singur și Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă” (Alonie 1) - este citată câțiva zeci de ani mai târziu de sfântul Varsanufie din Gaza (în scrisoarea 346, în română în Filocalia, vol. XI) ca fiind principiul fundamental al vieții monastice.

Ziceri

Ziceri sau apoftegne din Patericul egiptean.

Pentru avva Alonie

1. Zis-a avva Alonie: „De nu va zice omul întru inima sa că eu singur și Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă”.
2. Zis-a iarăși: „De nu as fi stricat tot, n-as fi putut să mă zidesc; adică, de n-as fi lăsat tot ce mi se pare bun din voința mea, n-as fi putut să dobândesc faptele bune”.
3. Zis-a iarăși: „De va voi omul, de dimineața până seara ajunge în măsura dumnezeiască”.
4. Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: „Cum voi putea tine limba mea să nu grăiască minciuni?” Și i-a răspuns lui avva Alonie: „De nu vei minți, multe păcate ai să faci”. Iar el a zis: „Cum vine aceasta?” Și i-a răspuns bătrânul: „Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere și unul a fugit în chilia ta. Și iată dregătorul îl caută pe el și te întreabă zicând: « Înaintea ta s-a făcut uciderea? ». De nu vei minți, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legături, căci El știe toate".

Pentru avva Pimen

41. Zis-a iarăși că un frate l-a întrebat pe avva Alonie, zicând: „Ce este defăimarea?” Și a zis bătrânul: „Să fii tu dedesubtul celor necuvântătoare și să știi că acelea sunt neosândite.”
55. Zis-a iarăși că șezând odată bătrânii și mâncând, sta slujind avva Alonie; și văzându-l pe dânsul, l-au lăudat. Iar el nimic nu a răspuns. Deci i-a zis lui unul în taină: „De ce nu ai răspuns bătrânilor când te lăudau?” Și a zis lui avva Alonie: „De le-aș fi răspuns, m-aș fi aflat ca și cum aș fi primit lauda”.

Surse

  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
  • Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981