Alipie Stâlpnicul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul Alipie Stâlpnicul (icoană greacă de la anul 1716)

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Alipie Stâlpnicul sau Alipie Chionitul (aprox. 515-614) a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci și trei de ani pe un stâlp de lângă orașul Andrianopole din Bitinia/Paflagonia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 noiembrie.

Viața

Sfântul Alipie Stâlpnicul (gr. Ἀλύπιος ὁ Στυλίτης) s-a născut către anul 515 într-o familie pioasă. Când la vârsta de 3 ani a rămas orfan de tată, mama lui l-a încredințat episcopului Teodor, care l-a educat și l-a învățat Sfintele Scripturi. Alipie a devenit un tânăr foarte pios slujitor al Bisericii, așa încât episcopul care a urmat, numit și el tot Teodor, l-a făcut pe Alipie econom al Bisericii și diacon.

Doritor a urma deplin lui Hristos, pe la vârsta de 30 de ani Alipie s-a lepădat de toate ale lumii și s-a făcut pustnic, mai întâi pe un munte arid de lângă Andrianopole, iar mai apoi s-a instalat pe o coloană (gr. kion - de unde supranumele de „Chionitul”) dintr-un cimitir păgân.

După mulți ani de asceză și rugăciune Dumnezeu a făcut din el o coloană de lumină pentru toată regiunea Bitinia/Paflagonia.

Când l-a luminat Dumnezeu, sfântul Alipie a acceptat ca lângă coloana pe care trăia să întemeize într-o parte o mănăstire de maici, iar în cealaltă parte o mănăstire de călugări.

După 53 de ani de lupte duhovnicești, sfântul Alipie a paralizat, dar a mai rămas încă 14 ani pe coloană până la moartea sa, la 99 de ani, către anul 614, în timpul împăratului Heraclie (610-641).

Viața sa a fost scrisă de unul din ucenicii săi direcți în prima jumătate a secolului al VII-lea.

Moaște

Capul sfântului Alipie se găsește la Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite și vieții celor fără de trup, fiind în trup, Alipie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca pre o pricină a faptelor bune și frumusețe a sihastrilor, Biserica te slăvește pre tine astăzi și te laudă Alipie. Cu rugăciunile tale, dă celor ce cinstesc din dragoste vitejiile și luptele tale, scăpare de cumplite greșeli, ca cela ce ești cu numele ne întristăciunii numit.

Icos:

De viața lui Alipie cea dumnezeiască și întocmai cu a îngerilor veniți de vă mirați, preoți, împărați, călugări și mireni și noroadele cele de Dumnezeu înțelepțite. Și să urmăm faptelor lui, ca și părții lui să ne învrednicim, cu rugăciunile lui, o iubitorule de praznic. Pentru că acesta laudă cerească cântă neîncetat lui Dumnezeu, ca cela ce este cu numele ne întristăciunii numit.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Alipie Chionitul (adică Stâlpnicul) trebuie zugrăvit bătrân, având barba barba lungă rotundă (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 162, 191).

Surse

  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
  • Mineiul pe luna noiembrie
  • Wikipedia