Alexis Toth: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(de imbunatatit (diacritice/adaugare legaturi/formatare))
 
m (±pt)
 
(Nu s-au afișat 17 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
+
[[Fișier:St-alexis-toth.jpg|thumb|220px|<center>Sf. Alexis Toth</center>]]
 +
Preacuviosul nostru părinte '''Alexis Toth''' (cunoscut și ca '''Alexis de Wilkes-Barre'''), apărătorul [[Biserica Ortodoxă|credinței ortodoxe]] și lucrător neobosit în via Domnului, s-a născut la Eperjes, în Austro-Ungaria, pe [[14 martie]] 1853 și a murit pe [[7 mai]] 1909 la Wilkes-Barre, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.
  
Preacuviosul nostru parinte Alexis, aparatorul credintei ortodoxe si lucrator neobosit in via Domnului, s-a nascut in Austro-Ungaria in 18 martie 1854, intr-o familie saraca din regiunea Rusiei Carpatice.  
+
Emigrând din regiunea ruso-carpatică a imperiului austro-ungar în Statele Unite, pentru a servi și proteja turma sa într-un mediu catolic ostil, a recunoscut necesitatea de a se întoarce la moștenirea creștină [[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]], împreună cu enoriașii săi.<br>
 +
[[Prăznuire]]a lui este celebrată pe [[7 mai]].
  
 
__TOC__
 
__TOC__
== Viaţa ==
+
== Viața ==
 +
Alexis Georgievici Toth s-a născut pe [[14 martie]] 1853 la Eperjes (acum Presov, în Slovacia) în regiunea Zepes, pe atunci parte componentă a imperiului austro-ungar. Părinții săi erau George și Cecilia Toth. Ca mulți alții din imperiul austro-ungar, cei din familia Toth era de rit catolic răsăritean. Tatăl și fratele lui Alexis erau preoți iar unchiul său a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelentă educație, învățând mai multe limbi străine, printre care rusa din regiunea carpatică, maghiara, rusă, germană, latină și citea în limba greacă. El s-a căsătorit cu Rosalia Mihaliuk, fata unui preot și a fost hirotonit preot în 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp soția să a murit, după care a urmat și unicul lor fiu să-l părăsească, pierderi pe care sfântul le-a răbdat cu blândețea pe care o presupune starea de preot.
  
Ca multi altii din imperiul austro-ungar, familia Toth era de rit catolic rasaritean. Tatal si fratele lui Alexis erau preoti iar unchiul sau a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelenta educatie, invatand mai multe limbi straine, printre care rusa din regiunea carpatica, maghiara, rusa, germana, latina si citea in limba greaca. El s-a casatorit cu Rosalie Mihalich, fata unui preot si a fost hirotonit preot in 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp sotia sa a murit, dupa care a urmat si unicul lor fiu sa-l paraseasca, pierderi pe care sfântul le-a rabdat cu blândetea pe care o presupune starea de preot.
+
În mai 1879, Părintele Alexis a fost numit secretarul [[episcop]]ului din Presov și administrator la Dioceză. Tot lui i s-a încredințat și conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov, Părintele Toth a predat Istoria Bisericii și Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult în viața pe care urma s-o trăiască în America.  
  
In mai 1879, Parintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov si administrator la Dioceza. Tot lui i s-a incredintat si conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov Parintele Toth a predat Istoria Bisericii si Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult in viata pe care urma s-o traiasca in America. Sf. Alexis nu a ramas mult profesor si administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. In octombrie 1889 a fost ales pastor al Bisericii Unite din Minneapolis, Minnesota. La fel ca un alt Abraham, el si-a parasit tara si familia pentru a implini voia Domnului. (Gen 12:1).
+
Sf. Alexis nu a rămas mult profesor și administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. Un fost coleg de seminar, care emigrase în Statele Unite ale Americii, i-a trimis o scrisoare episcopului din Presov cerându-i acestuia să-l trimită pe Părintele Alexis ca ''misionar'' în America. Episcopul a consimțit și astfel Alexis Toth, ca un alt [[Avraam]], și-a părăsit țara și familia pentru a împlini voia Domnului (Gen 12:1).<br>
 +
El a sosit în Statele Unite pe 15 noiembrie 1889, iar pe 15 noiembrie a ținut prima slujbă în calitate de preot la biserica Sf. Maria a greco-catolicilor din Minneapolis (statul Minnesota).
  
La sosirea in America, parintele s-a prezentat autoritatii locale romano-catolice , arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite in America in acea vreme. Arhiepiscopul Ireland apartinea partidului catolicilor americani care erau adeptii "americanizarii" tuturor catolicilor romani. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credinta obisnuita, obiceiuri si utilizarea limbii engleze in toate cele in afara de slujbele liturgice. Normal ca parohiile etnice si clerul de rit non-latin nu intrau in aceasta viziune. Astfel, cand parintele Toth si-a prezentat referintele arhiepiscopul l-a intampinat cu ostilitate, refuzând sa-l recunoasca pe Alexis ca preot catolic si nelasandu-l sa slujeasca in dioceza sa.
+
La sosirea în America, părintele s-a prezentat autorității locale romano-catolice, [[arhiepiscop]]ul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite în America în acea vreme. Arhiepiscopul Ireland aparținea partidului catolicilor americani care erau adepții "americanizării" tuturor catolicilor români. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credința obișnuită, obiceiuri și utilizarea limbii engleze în biserică (în afară de slujbele liturgice)). Normal parohiile etnice și clerul de rit non-latin nu intrau în această viziune. Astfel, când părintele Toth și-a prezentat referințele arhiepiscopul l-a întâmpinat cu ostilitate, refuzând -l recunoască pe Alexis ca preot catolic și nelăsându-l să slujească în dioceza sa.
  
Ca istoric si profesor de lege canonica Parintele Toth isi cunostea drepturile in cadrul Bisericii Unite si nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. In luna octombrie a anului 1890, a avut loc o sedinta cu 8 din cei 10 preoti ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Parintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea in Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teama ca preotii si parohiile Bisericii Unite vor ingreuna asimilarea imigrantilor in cultura Americana. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat sa raspunda apelului de ajutor al preotilor.
+
Ca istoric și profesor de lege canonică Părintele Toth își cunoștea drepturile în cadrul Bisericii Unite și nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. În luna octombrie a anului 1890, a avut loc o ședință cu 8 din cei 10 preoți ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Părintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea în Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teamă că preoții și parohiile Bisericii Unite vor îngreuna asimilarea imigranților în cultura Americană. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat să răspundă apelului de ajutor al preoților.
  
Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale in care dadea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele parintelui Toth si sa nu accepte serviciile preotesti ale acestuia. Asteptându-se sa fie deportat in orice moment, parintele Toth a explicat enoriasilor sai situatia, sugerand ideea reintoarcerii sale in Europa.
+
Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale, în care dădea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele părintelui Toth și să accepte serviciile preoțesti ale acestuia. Așteptându-se sa fie deportat in orice moment, părintele Toth a explicat enoriașilor săi situația, sugerând ideea întoarcerii sale în Europa.
 +
Aceștia au refuzat categoric: "''Nu. Mai bine ne ducem la episcopul rus. De ce sa ne lăsăm călcați tot timpul de străini?''". Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l întâlni personal pe Episcopul Vladimir, apoi în februarie 1891, părintele Toth și administratorul bisericii, Paul Podany, au mers și ei la întâlnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis în 25 martie 1891 și l-a primit pe părintele Toth și pe încă 361 de enoriași în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Ortodoxă]] a înaintașilor lor. Enoriașii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurându-se: "''Slavă lui Dumnezeu pentru multa Sa milă față de noi!''"
  
"Nu," au raspuns ei. Mai bine ne ducem la Episcopul Rusiei. De ce sa ne lasam calcati tot timpul de straini?" S-a decis sa se trimita o adresa consulului rus din San Francisco pentru a-i cere acestuia numele si adresa episcopului rus. Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l intalni personal pe Episcopul Vladimir; apoi in februarie 1891, parintele Toth si administratorul bisericii, Paul Podany, au mers si ei la intalnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis in 25 martie 1891 si l-a primit pe parintele Toth si inca 361 de enoriasi in Biserica Ortodoxa a inaintasilor lor. Enoriasii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurandu-se: "Slava lui Dumnezeu pentru multa Sa mila fata de noi!"
+
Inițiativa a venit din partea poporului, fără nici-o influență din afară. [[Biserica Ortodoxă Rusă]] nu a știut de existența imigranților Bisericii Unite Slave în America, dar a răspuns pozitiv la cererea lor de a fi reuniți cu Biserica Ortodoxă.
  
Initiativa a venit din partea poporului fara nici o influenta din afara. Biserica Ortodoxa Rusa nu a stiut de existenta imigrantilor Bisericii Unite Slave in America dar au raspuns pozitiv la petitia lor de a fi reuniti cu Biserica Ortodoxa.
+
Întoarcerea la biserica ortodoxă a Sf. Alexis și a parohiei sale a fost un exemplu încurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeșnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemănată cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit (Matei 13:33). Prin predicile sale hotărâte el a smuls rădăcinile buruienilor care crescuseră în grâul adevăratei doctrinei, demascând falsele învățături care i-au dus poporul în rătăcire. Chiar dacă nu a ezitat să arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, părintele Alexis a avut grijă să le trezească enoriașilor săi vigilența împotriva intoleranței. Scrierile sale și predicile sunt pline de admonestări referitoare la respectul față de aproapele și la ideea de a nu judeca credința altora. Dacă a făcut comentarii dure în corespondența sa privată cu administrația bisericii, trebuie să reținem ca acestea s-au făcut pentru apărarea Bisericii Ortodoxe și a Misiunii Americane de acuzații nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decât Părintele Toth. Acești opozanți pot fi caracterizați ca intoleranți, nepoliticoși, cu metode non-etice de amenințarea la adresa lui și a enoriașilor săi.
  
Intoarcerea la biserica ortodoxa a Sf. Alexis si a parohiei sale a fost un exemplu incurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeşnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemanata cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13:33). Prin predicile sale hotarâte el a smuls radacinile tarelor care au crescut in graul adevaratei doctrinei, demascand falsele invataturi care i-au dus poporul in ratacire. Chiar daca nu a ezitat sa arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, parintele Alexis a avut grija sa le trezeasca enoriasilor sai vigilenta impotriva intolerantei. Scrierile sale si predicile sunt pline de admonestari referitoare la respectul fata de aproapele si la ideea de a nu judeca credinta altora.
+
În mijlocul greutăților, acest herald al teologiei Dumnezeiești și a doctrinei fără cusur a dat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiți, pline de sfaturi practice despre modul de trăire ortodox. De exemplu, articolul său "''Cum ar trebui să trăim în America''" pune accent pe educație, curățenie, sobrietate și prezența copiilor în biserică duminica și de sărbători.  
  
Chiar daca a facut comentarii dure in corespondenta sa privata cu administratia bisericii, trebuie sa retinem ca acestea s-au facut pentru apararea Bisericii Ortodoxe si a Misiunii Americane de acuzatii nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decat Parintele Toth. Acesti opozanti pot fi caracterizati ca intoleranti, nepoliticosi, cu metode non-etice de amenintarea la adresa lui si a enoriasilor sai.
+
Deși parohia din Minneapolis a fost primită în Biserica ortodoxă în martie 1891, abia în iulie 1892 [[Sfântul Sinod]] al Rusiei a recunoscut și acceptat parohia în Dioceza Alaska și Insulele Aleutine. Rezoluția a ajuns în America numai în octombrie 1892. În acest timp ostilitatea religioasă și etnică împotrivă noilor convertiți s-a făcut bine simțită. Părintele Alexis a fost acuzat că și-a vândut poporul carpato-rus și religia sa "moscoviților" pentru bani. În realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lungă perioadă de timp, parohia sa fiind una din cele mai sărace. Până să-i parvină salariul din Rusia, sfântul a trebuit să lucreze la o brutărie pentru a se întreține. Chiar dacă veniturile sale erau neînsemnate, el nu ezita să facă pomeni celor săraci și cu nevoi. El și-a împărțit banii cu alți clerici mai săraci ca el și a contribuit la ridicarea bisericilor și educația din seminariile din Minneapolis. Nu-i păsa de viață lui, despre ce va mânca și bea. (Matei, 6:25). Lăsând toate cele în grijă lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mântuitorului nostru care spunea "''Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adaugă vouă''" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile și atacurile fizice cu răbdare și bucurie spirituală, amintindu-ne că "''Dumnezeirea este mai puternică decât toate" (Înțeleptul Solomon 10:12).  
  
In mijlocul greutatilor, acest erald al teologiei Dumnezeiesti si a doctrinei fara cusur a izvorat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiti, pline de sfaturi practice despre modul de traire ortodox. De exemplu, articolul sau "Cum ar trebui sa traim in America" pune accent pe educatie, curatie, sobrietate si prezenta copiilor in biserica duminica si in sarbatori.
+
Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al părintelui Toth, trimițându-l de multe ori sa predice și să învețe poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicându-le diferențele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind că drumul spre mântuire este numai cu Biserica Ortodoxă.
  
Desi parohia din Minneapolis a fost primita in Biserica ortodoxa in martie 1891, abia in iulie 1892 Sfantul Sinod al Rusiei a recunoscut si acceptat parohia in Dioceza Alaska si Insulele Aleutine. Rezolutia a ajuns in America numai in octombrie 1892. In acest timp ostilitatea religioasa si etnica impotriva noilor convertiti s-a facut bine simtita. Parintele Alexis a fost acuzat ca si-a vandut poporul carpato-rus si religia sa "moscovitilor" pentru bani.
+
La fel ca Iosua, "el și-a călăuzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea și convertirea a 17 parohii, plantând o vie a lui Hristos în America, îmbogățindu-i roadele din ce în ce mai mult. În 1909, anul binecuvântatei lui repauzări, mai multe mii de adepți ai Bisericii Unite Carpato-Ruse și Galiciene s-au întors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major în istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat să contureze viitorul ortodoxiei în această țară de-a lungul multor generații ce aveau să vină.  
  
In realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lunga perioada de timp, parohia sa fiind una din cele mai sarace. Pâna sa-i parvina salariul din Rusia, sfantul a trebuit sa lucreze la o brutarie pentru a se intretine. Chiar daca veniturile sale erau neinsemnate, el nu ezita sa faca pomeni celor saraci si cu nevoi. El si-a impartit banii cu alti clerici mai saraci ca el si a contribuit la ridicarea bisericilor si educatia din seminariile din Minneapolis. Nu-i pasa de viata lui, despre ce va manca si bea. (Matei, 6:25). Lasand toate cele in grija lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mantuitorului nostru care spunea " Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile si atacurile fizice cu rabdare si bucurie spirituala, amintindu-ne ca "Dumnezeirea este mai puternica ca toate" (Inteleptul Solomon 10:12).
+
Cine poate ști lupta duhovnicească a sfântului? Cine poate spune ce rugăciuni a ridicat din sufletul său smerit către Dumnezeu? Sfântul Alexis nu și-a arătat niciodată în public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu în secret, cu lacrimi, smerenie și zdrobire de inimă. Dumnezeu, Cel ce vede toate câte facem în ascuns, l-a răsplătit pe sfânt (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis să-și fi putut duce la bun sfârșit munca sa de apostolat fără ca Dumnezeu -l fi binecuvântat și întărit pentru aceasta.  
  
Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al parintelui Toth, trimitandu-l de multe ori sa predice si sa invete poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicandu-le diferentele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind ca drumul spre mantuire este numai cu Biserica Ortodoxa.
+
Eforturile Părintelui Toth au fost recunoscute și în timpul vieții sale. El a primit în dar o mitră încrustată cu pietre prețioase din partea Sfântului [[Sinod]] precum și Ordinul Sfântul Vladimir și al Sfintei Ana de la Ţarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite și devotamentul față de Dumnezeu și țară. În 1907 a fost printre candidații la scaunul episcopal, însă nu a acceptat onoarea, motivând cu smerenie că o astfel de demnitate ar trebui să fie responsabilitatea unei persoane mai tinere și mai sănătoase decât el.
  
La fel ca Iosua, "el si-a calauzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea si convertirea a 17 parohii, plantand o vie a lui Hristos in America, imbogatindu-i roadele din ce in ce mai mult.  In 1909, anul binecuvantatei lui repauzari, mai multe mii de adepti ai Bisericii Unite Carpato-Ruse si Galiciene s-au intors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major in istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat sa contureze viitorul ortodoxiei in aceasta tara de-a lungul multor generatii ce aveau sa vina.
+
Pe la sfârșitul anului 1908, sănătatea Sf. Alexis a început să se șubrezească datorită unor complicații mai vechi. A încercat să se refacă în sudul orașului New Jersey, dar s-a reîntors după puțin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit să stea la pat timp de două luni. Vineri, [[7 mai]] 1909 ([[24 aprilie]] pe ''stil vechi'', după [[calendarul iulian]]) s-a dus la Domnul, zi în care se prăznuiesc sfinții Sava și Alexie Pustnicul Peșterilor din Kiev.  
  
 +
== Moaștele ==
  
 +
Sf. Alexis a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. care a călăuzit mulți imigranți galicieni și carpato-ruși prin confuzia provocărilor religioase din Lumea Nouă până la unitatea Bisericii Ortodoxe, cu ajutorul cuvintelor pline de har și exemplului său de viață. În testamentul său, Sf. Alexis și-a lăsat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerându-și iertare de la toți și iertându-i pe toți.
  
Cine poate sti lupta duhovniceasca a sfantului? Cine poate spune ce rugaciuni a ridicat din sufletul sau smerit catre Dumnezeu? Sfantul Alexis nu si-a arata niciodata in public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu in secret, cu lacrimi, smerenie si zdrobire de inima. Dumnezeu, Cel ce vede toate cate facem in ascuns, l-a rasplatit pe sfant (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis sa-si poata duce la bun sfarsit munca sa de apostolat fara ca Dumnezeu sa-l fi binecuvantat si intarit pentru aceasta.
+
Sfintele sale [[moaște]] se odihnesc acum la [[Mănăstire]]a Sfântul [[Tihon de Moscova|Tihon]] din South Canaan, Pennsylvania, unde credincioșii pot veni să se închine lor și să-i ceară sfântului să mijlocească la Dumnezeu pentru ei.
  
Eforturile Parintelui Toth au fost recunoscute in timpul vietii sale. El a primit in dar o mitra incrustata cu pietre pretioase din partea Sfantului Sinod precum si Ordinul Sfantul Vladimir si al Sfintei Ana de la Tarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite si devotamentul fata de Dumnezeu si tara. In 1907 a fost printre candidatii la scaunul episcopal, insa nu a acceptat onoarea, motivand cu smerenie ca o astfel de demnitate ar trebui sa fie responsabilitatea unei persoane mai tinere si mai sanatoase decat el.
+
Dragostea Sf. Alexis și preocuparea pentru copiii săi spirituali nu a dispărut odată cu moartea sa. Ca o concluzie la viața sfântului, ar fi potrivită prezentarea uneia din intervențiile miraculoase ale părintelui, care s-a petrecut în anul 1993: în luna ianuarie a acelui an, un bărbat s-a rugat Sfântului Alexis să-l ajute să obțină informații despre fiul său de care nu mai știa nimic de 28 de ani. Punându-și nădejdea în îndrăzneala sfântului la bunul Dumnezeu, omul a așteptat răspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatăl său. Se pare că tânărul se afla în biserică atunci când a simțit o pornire de nestăvilit de a-l suna pe tatăl sau. Mama sa îl dusese cu ea în alt stat schimbându-și numele când el era un copil. De aceea tatăl său nu a putut să le dea de urmă. Aflând de la mama sa că tatăl sau era creștin ortodox, a obținut de la un preot ortodox numărul de telefon al tatălui său dintr-un oraș îndepărtat. Astfel tatăl și fiul s-au reîntâlnit, mulțumind lui Dumnezeu și Sfântului Alexis pentru ajutorul primit.  
  
Pe la sfarsitul anului 1908, sanatatea Sf. Alexis a inceput sa subrezeasca datorita unor complicatii mai vechi. A incercat sa se refaca in sudul orasului New Jersey, dar s-a reintors dupa putin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit sa stea la pat timp de doua luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie dupa vechiul calendar), s-a dus la Domnul, zi in care se praznuiesc sfintii Sava si Alexie Pustnicul Pesterilor din Kiev. Dragostea Sf. Alexis si preocuparea pentru copiii sai spirituali nu a disparut odata cu moartea sa. Ca o concluzie la viata sfantului, ar fi potrivita prezentarea uneia din interventiile miraculoase ale parintelui care s-a petrecut in anul 1993:
+
== Surse ==
 +
* http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai07.htm
  
In ianuarie 1993 un barbat s-a rugat Sfantului Alexis sa-l ajute sa obtina informatii despre fiul sau de care nu mai stia nimic de 28 de ani. Punandu-si nadejdea in indrazneala sfantului la bunul Dumnezeu omul a asteptat raspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatal sau. Se pare ca tanarul se afla in biserica atunci cand a simtit o pornire de nestavilit de a-l suna pe tatal sau. Mama sa il dusese cu ea in alt stat schimbandu-si numele cand el era un copil. De aceea tatal sau nu a putut sa le dea de urma. Afland de la mama sa ca tatal sau era crestin ortodox, a obtinut de la un preot ortodox telefonul tatalui sau dintr-un oras indepartat. Astfel tatal si fiul s-au reintilnit, multumind lui Dumnezeu si Sfantului Alexis pentru ajutorul primit.
 
  
Sf. Alexis a fost cu adevarat omul lui Dumnezeu care a calauzit multi imigranti galicieni si carpato-rusi prin confuzia neagra a provocarilor religioase din Lumea Noua pana la unitatea Bisericii Ortodoxe cu ajutorul cuvintelor harice si exemplului sau de viata. In testamentul sau, Sf. Alexis si-a lasat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerandu-si iertare de la toti si iertand pe toti. Sfintele sale moaste se odihnesc acum la Manastirea Sfantul  Tihon din Sudul Canaan-ului, Pensilvania unde credinciosii pot veni sa se inchine lor si sa-i ceara sfantului sa mijloceasca la Dumnezeu pentru ei.
+
[[Categorie:Sfinți]]
  
== Surse ==
+
[[en:Alexis (Toth) of Wilkes-Barre]]
* http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai07.htm
+
[[pt:Aleixo da Pensilvânia]]

Versiunea curentă din 8 mai 2020 16:01

Sf. Alexis Toth

Preacuviosul nostru părinte Alexis Toth (cunoscut și ca Alexis de Wilkes-Barre), apărătorul credinței ortodoxe și lucrător neobosit în via Domnului, s-a născut la Eperjes, în Austro-Ungaria, pe 14 martie 1853 și a murit pe 7 mai 1909 la Wilkes-Barre, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.

Emigrând din regiunea ruso-carpatică a imperiului austro-ungar în Statele Unite, pentru a servi și proteja turma sa într-un mediu catolic ostil, a recunoscut necesitatea de a se întoarce la moștenirea creștină ortodoxă, împreună cu enoriașii săi.
Prăznuirea lui este celebrată pe 7 mai.

Viața

Alexis Georgievici Toth s-a născut pe 14 martie 1853 la Eperjes (acum Presov, în Slovacia) în regiunea Zepes, pe atunci parte componentă a imperiului austro-ungar. Părinții săi erau George și Cecilia Toth. Ca mulți alții din imperiul austro-ungar, cei din familia Toth era de rit catolic răsăritean. Tatăl și fratele lui Alexis erau preoți iar unchiul său a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelentă educație, învățând mai multe limbi străine, printre care rusa din regiunea carpatică, maghiara, rusă, germană, latină și citea în limba greacă. El s-a căsătorit cu Rosalia Mihaliuk, fata unui preot și a fost hirotonit preot în 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp soția să a murit, după care a urmat și unicul lor fiu să-l părăsească, pierderi pe care sfântul le-a răbdat cu blândețea pe care o presupune starea de preot.

În mai 1879, Părintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov și administrator la Dioceză. Tot lui i s-a încredințat și conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov, Părintele Toth a predat Istoria Bisericii și Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult în viața pe care urma s-o trăiască în America.

Sf. Alexis nu a rămas mult profesor și administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. Un fost coleg de seminar, care emigrase în Statele Unite ale Americii, i-a trimis o scrisoare episcopului din Presov cerându-i acestuia să-l trimită pe Părintele Alexis ca misionar în America. Episcopul a consimțit și astfel Alexis Toth, ca un alt Avraam, și-a părăsit țara și familia pentru a împlini voia Domnului (Gen 12:1).
El a sosit în Statele Unite pe 15 noiembrie 1889, iar pe 15 noiembrie a ținut prima slujbă în calitate de preot la biserica Sf. Maria a greco-catolicilor din Minneapolis (statul Minnesota).

La sosirea în America, părintele s-a prezentat autorității locale romano-catolice, arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite în America în acea vreme. Arhiepiscopul Ireland aparținea partidului catolicilor americani care erau adepții "americanizării" tuturor catolicilor români. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credința obișnuită, obiceiuri și utilizarea limbii engleze în biserică (în afară de slujbele liturgice)). Normal că parohiile etnice și clerul de rit non-latin nu intrau în această viziune. Astfel, când părintele Toth și-a prezentat referințele arhiepiscopul l-a întâmpinat cu ostilitate, refuzând să-l recunoască pe Alexis ca preot catolic și nelăsându-l să slujească în dioceza sa.

Ca istoric și profesor de lege canonică Părintele Toth își cunoștea drepturile în cadrul Bisericii Unite și nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. În luna octombrie a anului 1890, a avut loc o ședință cu 8 din cei 10 preoți ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Părintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea în Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teamă că preoții și parohiile Bisericii Unite vor îngreuna asimilarea imigranților în cultura Americană. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat să răspundă apelului de ajutor al preoților.

Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale, în care dădea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele părintelui Toth și să accepte serviciile preoțesti ale acestuia. Așteptându-se sa fie deportat in orice moment, părintele Toth a explicat enoriașilor săi situația, sugerând ideea întoarcerii sale în Europa. Aceștia au refuzat categoric: "Nu. Mai bine ne ducem la episcopul rus. De ce sa ne lăsăm călcați tot timpul de străini?". Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l întâlni personal pe Episcopul Vladimir, apoi în februarie 1891, părintele Toth și administratorul bisericii, Paul Podany, au mers și ei la întâlnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis în 25 martie 1891 și l-a primit pe părintele Toth și pe încă 361 de enoriași în Biserica Ortodoxă a înaintașilor lor. Enoriașii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurându-se: "Slavă lui Dumnezeu pentru multa Sa milă față de noi!"

Inițiativa a venit din partea poporului, fără nici-o influență din afară. Biserica Ortodoxă Rusă nu a știut de existența imigranților Bisericii Unite Slave în America, dar a răspuns pozitiv la cererea lor de a fi reuniți cu Biserica Ortodoxă.

Întoarcerea la biserica ortodoxă a Sf. Alexis și a parohiei sale a fost un exemplu încurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeșnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemănată cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit (Matei 13:33). Prin predicile sale hotărâte el a smuls rădăcinile buruienilor care crescuseră în grâul adevăratei doctrinei, demascând falsele învățături care i-au dus poporul în rătăcire. Chiar dacă nu a ezitat să arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, părintele Alexis a avut grijă să le trezească enoriașilor săi vigilența împotriva intoleranței. Scrierile sale și predicile sunt pline de admonestări referitoare la respectul față de aproapele și la ideea de a nu judeca credința altora. Dacă a făcut comentarii dure în corespondența sa privată cu administrația bisericii, trebuie să reținem ca acestea s-au făcut pentru apărarea Bisericii Ortodoxe și a Misiunii Americane de acuzații nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decât Părintele Toth. Acești opozanți pot fi caracterizați ca intoleranți, nepoliticoși, cu metode non-etice de amenințarea la adresa lui și a enoriașilor săi.

În mijlocul greutăților, acest herald al teologiei Dumnezeiești și a doctrinei fără cusur a dat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiți, pline de sfaturi practice despre modul de trăire ortodox. De exemplu, articolul său "Cum ar trebui să trăim în America" pune accent pe educație, curățenie, sobrietate și prezența copiilor în biserică duminica și de sărbători.

Deși parohia din Minneapolis a fost primită în Biserica ortodoxă în martie 1891, abia în iulie 1892 Sfântul Sinod al Rusiei a recunoscut și acceptat parohia în Dioceza Alaska și Insulele Aleutine. Rezoluția a ajuns în America numai în octombrie 1892. În acest timp ostilitatea religioasă și etnică împotrivă noilor convertiți s-a făcut bine simțită. Părintele Alexis a fost acuzat că și-a vândut poporul carpato-rus și religia sa "moscoviților" pentru bani. În realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lungă perioadă de timp, parohia sa fiind una din cele mai sărace. Până să-i parvină salariul din Rusia, sfântul a trebuit să lucreze la o brutărie pentru a se întreține. Chiar dacă veniturile sale erau neînsemnate, el nu ezita să facă pomeni celor săraci și cu nevoi. El și-a împărțit banii cu alți clerici mai săraci ca el și a contribuit la ridicarea bisericilor și educația din seminariile din Minneapolis. Nu-i păsa de viață lui, despre ce va mânca și bea. (Matei, 6:25). Lăsând toate cele în grijă lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mântuitorului nostru care spunea "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adaugă vouă" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile și atacurile fizice cu răbdare și bucurie spirituală, amintindu-ne că "Dumnezeirea este mai puternică decât toate" (Înțeleptul Solomon 10:12).

Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al părintelui Toth, trimițându-l de multe ori sa predice și să învețe poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicându-le diferențele dintre ortodoxie, protestantism, romano-catolicism si uniatism, subliniind că drumul spre mântuire este numai cu Biserica Ortodoxă.

La fel ca Iosua, "el și-a călăuzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea și convertirea a 17 parohii, plantând o vie a lui Hristos în America, îmbogățindu-i roadele din ce în ce mai mult. În 1909, anul binecuvântatei lui repauzări, mai multe mii de adepți ai Bisericii Unite Carpato-Ruse și Galiciene s-au întors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major în istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat să contureze viitorul ortodoxiei în această țară de-a lungul multor generații ce aveau să vină.

Cine poate ști lupta duhovnicească a sfântului? Cine poate spune ce rugăciuni a ridicat din sufletul său smerit către Dumnezeu? Sfântul Alexis nu și-a arătat niciodată în public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu în secret, cu lacrimi, smerenie și zdrobire de inimă. Dumnezeu, Cel ce vede toate câte facem în ascuns, l-a răsplătit pe sfânt (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis să-și fi putut duce la bun sfârșit munca sa de apostolat fără ca Dumnezeu să-l fi binecuvântat și întărit pentru aceasta.

Eforturile Părintelui Toth au fost recunoscute și în timpul vieții sale. El a primit în dar o mitră încrustată cu pietre prețioase din partea Sfântului Sinod precum și Ordinul Sfântul Vladimir și al Sfintei Ana de la Ţarul Nicolae al II-lea pentru serviciile deosebite și devotamentul față de Dumnezeu și țară. În 1907 a fost printre candidații la scaunul episcopal, însă nu a acceptat onoarea, motivând cu smerenie că o astfel de demnitate ar trebui să fie responsabilitatea unei persoane mai tinere și mai sănătoase decât el.

Pe la sfârșitul anului 1908, sănătatea Sf. Alexis a început să se șubrezească datorită unor complicații mai vechi. A încercat să se refacă în sudul orașului New Jersey, dar s-a reîntors după puțin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit să stea la pat timp de două luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie pe stil vechi, după calendarul iulian) s-a dus la Domnul, zi în care se prăznuiesc sfinții Sava și Alexie Pustnicul Peșterilor din Kiev.

Moaștele

Sf. Alexis a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. care a călăuzit mulți imigranți galicieni și carpato-ruși prin confuzia provocărilor religioase din Lumea Nouă până la unitatea Bisericii Ortodoxe, cu ajutorul cuvintelor pline de har și exemplului său de viață. În testamentul său, Sf. Alexis și-a lăsat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerându-și iertare de la toți și iertându-i pe toți.

Sfintele sale moaște se odihnesc acum la Mănăstirea Sfântul Tihon din South Canaan, Pennsylvania, unde credincioșii pot veni să se închine lor și să-i ceară sfântului să mijlocească la Dumnezeu pentru ei.

Dragostea Sf. Alexis și preocuparea pentru copiii săi spirituali nu a dispărut odată cu moartea sa. Ca o concluzie la viața sfântului, ar fi potrivită prezentarea uneia din intervențiile miraculoase ale părintelui, care s-a petrecut în anul 1993: în luna ianuarie a acelui an, un bărbat s-a rugat Sfântului Alexis să-l ajute să obțină informații despre fiul său de care nu mai știa nimic de 28 de ani. Punându-și nădejdea în îndrăzneala sfântului la bunul Dumnezeu, omul a așteptat răspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatăl său. Se pare că tânărul se afla în biserică atunci când a simțit o pornire de nestăvilit de a-l suna pe tatăl sau. Mama sa îl dusese cu ea în alt stat schimbându-și numele când el era un copil. De aceea tatăl său nu a putut să le dea de urmă. Aflând de la mama sa că tatăl sau era creștin ortodox, a obținut de la un preot ortodox numărul de telefon al tatălui său dintr-un oraș îndepărtat. Astfel tatăl și fiul s-au reîntâlnit, mulțumind lui Dumnezeu și Sfântului Alexis pentru ajutorul primit.

Surse