Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere finală)
m (Relația cu Biserica Ortodoxă Română)
Linia 57: Linia 57:
 
titlu=[[Listă a întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|
 
titlu=[[Listă a întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|
 
ani=1990-2008|
 
ani=1990-2008|
după=[[Chiril I (Gundyayev) al Moscovei]]}}
+
după=[[Chiril (Gundiaev) al Moscovei]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  

Versiunea de la data 24 august 2019 09:37

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi și/sau aducându-l mai aproape de standardele de editare OrthodoxWiki.

De remediat: corectare finală
Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii

Sfinția Sa Patriarhul Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei 23 februarie 1929 - 5 decembrie 2008[1]) a fost Patriarh al Moscovei și întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din 1990 până la moartea sa.

Viața și slujirea

Alexei Mihailovici Rüdiger s-a născut pe 23 februarie 1929 în capitala Estoniei, Talin, într-o familie de germani baltici rusificați. A fost descendentul unei familii de nobili germani, care au trecut la ortodoxie în secolul al XVIII-lea.

El a intrat la Seminarul Teologic din Leningrad în 1947 și a absolvit în 1949. Apoi a urmat cursurile Academiei Teologice din Leningrad Theological Academy (în prezent Seminarul Teologic Saint Petersburg) unde a absolvit în 1953.[1][2]

În 15 aprilie 1950, a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Grigorie (Chukov) de Leningrad, iar în 17 aprilie 1950, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Arătării Sfintei Treimi din orașul Johvi, Estonia, din Eparhia Tallinn. În 15 iulie 1957, Pr. Alexei a fost numit paroh al Catedralei Adormirii Maicii Domnului din Tallinn și protopop al districtului Tartu. A fost ridicat la rangul de protopop în 17 august 1958 iar în 30 martie 1959 a fost numit protopop al Protopopiatului unit Tartu-Viljandi din eparhia Tallinn. În 3 martie 1961, a fost tuns în monahism în Catedrala Sfintei Treimi din Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie.[1]

În 14 august 1961, el a fost ales episcop de Tallinn și Estonia. În 23 iunie 1964, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop iar, în 25 februarie 1968, la vârsta de 39 de ani, a devenit mitropolit.[2]

Între 1986 și alegerea sa ca Patriarh, el a fost Mitropolit de Novgorod și Leningrad. După decesul lui Patriarhului Pimen în 1990, Alexei a fost ales să devină noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. El a fost ales pe baza experienței sale administrative și era considerat "intelligent, energetic, muncitor, sistematic, perceptiv și ca un om de afaceri."[3] De asemenea, el "avea o reputație de conciliator, 'o persoană care putea găsi punctele comune de discuție cu diferitele grupuri din eparhie.' "[4]

După preluarea funcției de patriarh, el a devenit un susținător vocal al drepturilor bisericilor, cerând guvernului sovietic să permită educația religioasă în școlile de stat și pentru o lege a "libertății de conștiință".

Sub păstorirea sa, au fost canonizați Noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei care au suferit sub comunism, începând cu Marea Ducesă Elisabeta, Mitropolitul Vladimir al Kievului și Mitropolitul Veniamin de Petrograd în 1992.[5] În anul 2000, Sinodul Tuturor Rușilorl-a canonizat pe Țarul Nicolae al II-lea și familia sa, dar și mulți alți Noi Mucenici.[6] Nume noi sunt adăugate permanent listei Noilor Mucenici, după ce Comisia Sinodală de Canonizare își completează investigațiile în fiecare caz.[7]

În ciuda vârstei sale, Patriarhul Alexei al II-lea a avut o activitate politică activă. El era văzut frecvent la televiziunea rusă, la slujbe ale Bisericii și la întâlniri cu numeroase oficialități guvernamentale.

El a decedat în 5 decembrie 2008. În 9 decembrie a avut loc slujba de înmormântare condusă de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I în Catedrala Hristos Mântuitorul și a fost înmormântat în capela sudică din Catedrala Arătarea Sfântului Duh Elokhovo din Moscova, alături de alți patriarhi ai Bisericii Ruse.

Nume

Numele său (laic 'Алексей, clerical Алексий) este transcris din alfabetul chirilic în engleză în diverse forme, inclusiv Alexius, Aleksi, Alexis, Alexei, Alexey, and Alexy. Când a fost călugărit, numele său nu a fost schimbat, această deviere de la tradiție fiind ceva comun în Biserica Rusă din vremea sovietelor.

Criticism

După prăbușirea Uniunii Sovietice, au apărut diverse acuzații că Patriarhul Alexei ar fi avut legături cu KGB. Patriarhul Alexei a negat întotdeauna că ar fi fost agent KGB iar autenticitatea documentelor despre acest subiect a fost contestată.

Profesorul Nathaniel Davis subliniază: "Dacă episcopii doreau să își protejeze poporul și să supraviețuiască în funcție, ei trebuiau să colaboreze într-o anumită măsură cu KGB, cu comisarii de la Consiliul Afacerilor Religioase și cu alte facțiuni și autorități guvernamentale.

În orice caz, Patriarhul Alexei a confirmat că au fost făcute compromisuri cu guvernul sovietic de către episcopi a Patriarhiei Moscovei și a cerut iertare în public pentru aceste compromisuri.

"În apărarea unui lucru, a fost necesar să dăm altceva în schimb. Există oare alte organizații sau alți oameni printre cei care aveau răspunderea nu numai pentru soarta lor înșiși ci și pentru a altor micii de oameni, care în acei ani din Uniunea Sovietică nu au fost obligați să acționeze la fel? Cu toate acestea, înaintea acestor oameni pentru care compromisul, tăcerea, pasivitatea forțată sau eprimarea loialității din partea liderilor Bisericii le-au cauzat durere, înaintea acestor oameni și numai în fața lui Dumnezeu, eu cer iertare, înțelegere și rugăciune."[8]

Conform cu cele spuse de Nathaniel Davis, când a fost întrebat de presa rusă despre acuzațiile că a fost un episcop "conformat", "Alexei s-a apărat spunând că în timp ce el era episcop de Tallinn, în 1961, el a rezistat eforturilor autorităților de a transforma Catedrala Alexander Nevsky în planetariumul orașului (ceea ce s-a întâmplat, într-adevăr în alte părți în Stalele Baltice) și de a converti Mănăstirea Adormirea Maicii Domnuluii Pyukhtitsa în casă de odihnă pentru minei."[9] Arhive oficiale arată că eparhia de Tallin a avut un număr mai mic de închideri forțate de biserici decât media din restul URSS în timpul păstoririi Patriarhului Alexei acolo.[10] Mitropolitul Kallistos (Timothy Ware) notează: "opiniile diferă referitor la colaborarea de atunci sau ulterior, cu autoritățile comuniste, dar ca privire de ansamblu se consideră eă el a arătat fermitate și independență în dialogul său ca episcop eparhial cu statul sovietic."[5]

Relația cu Biserica Ortodoxă Română

Relațiile cu Biserica Ortodoxă Română au fost tensionate, pe marginea diferendului privind Mitropolia Basarabiei.

În vara anul 2004 l-a decorat pe Igor Smirnov, liderul separatist din Transnistria, cu cele mai înalte distincții ale Bisericii Ortodoxe Ruse, anume Ordinul Sf. Gheorghe Biruitorul și Petru I. În anul 2005, în cursul vizitei sale la Chișinău, patriarhul Alexei a fost decorat de președintele Vladimir Voronin cu cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova. În anul 2008 l-a premiat pe președintele Vladimir Voronin pentru poziția acestuia în situația conflictuală legată de încercările Bisericii Ortodoxe Române de a crea episcopii pe teritoriul Republicii Moldova.

Casetă de succesiune:
Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei
Precedat de:
Ioan (Alekseyev)
Mitropolit de Tallinn și Estonia
1961-1986
Urmat de:
Corneliu (Yacobs)
Precedat de:
Antonie (Melnikov)
Mitropolit de Novgorod și Leningrad
1986-1990
Urmat de:
Ioan (Snychev)
Precedat de:
Pimen (Izvekov)
Patriarh al Moscovei
1990-2008
Urmat de:
Chiril (Gundiaev) al Moscovei



Legături externe

Note

  1. 1,0 1,1 Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, note biografice, Biografie, pe website-ul oficial al Patriarhiei Moscovei.
  2. 2,0 2,1 Encyclopedia Britannica Online, s.v. Alexis II, http://www.britannica.com/eb/article-9005644/Alexis-II 1/19/2008
  3. Nathaniel Davis, A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy, 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 85.
  4. Nathaniel Davis, A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy, 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 86.
  5. 5,0 5,1 Timothy Ware, The Orthodox Church, new ed., (London: Penguin Books, 1997), p. 164.
  6. Sophia Kishkovsky, Biserica Ortodoxă Rusă este hotărâtă să vindece a schismă amară, International Herald Tribune, May 16, 2007; Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved, Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000.
  7. Maxim Massalitin, The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003), Pravoslavie.ru, December 13, 2003.
  8. Dintr-un interviu al Patriarhului Alexei al II-lea, dat ziarului "Izvestia" nr 137, 10 iunie 1991, intitulat "Patriarhul Alexei al II-lea:—Iau asupra mea responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat", din Nathaniel Davis, A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy, (Oxford: Westview Press, 1995), p. 89. A se vedea și [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx Istoria Bisericii Ruse din Afara Granițelor, de Sfântul Ioan (Maximovici) de Shanghai și San Francisco, 31 decembrie 2007.
  9. Nathaniel Davis, A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy, (Oxford: Westview Press, 1995) ,p. 89f.
  10. Nathaniel Davis, A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy, (Oxford: Westview Press, 1995), fn. 115, p. 272.