Alexei Mecev
Binecredinciosul Părintele nostru Alexei Mecev a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova. După moartea soţiei sale, datorită vieţuirii sale, şi-a câştigat renumele de „stareţ” trăitor în mijlocul lumii. Prăznuirea Binecredinciosului Părinte, Sfântul Alexei, se face pe 9 iunie.
Viața
Alexei Mecev s-a născut pe 17 martie 1859 în Moscova ca fiu al unui dirijor de corală ce se afla sub conducerea Mitropolitului Filaret al Moscovei. După terminarea şcolii, intenţiile sale erau acela de a deveni doctor, dar mama lui vroia să-l vadă preot. Încă copil fiind, cânta la Biserica Sfintei Cruci (Znamenka). Preotul paroh, Părintele Ghiorghii era foarte exigent cu Alexei şi adesea îl trata într-un mod foarte brutal, ajungând chiar să-l bată. Alexei răbda toate acestea gândind în sinea lui că “acest preot, în calitate de învăţător, vede greşelile pe care noi nu le vedem şi ne ajută să luptăm împotriva egoismului.”
În 1884, Alexei se căsătoreşte cu Anna Petrovna Molcianova cu care are şase copii: Alexandra, Serghei, Petru, Olga, Sofia şi Anna. Nici unul dintre copii nu pare să fi rămas aproape de el, excepţie făcând Serghei, care devine la rândul lui preot.
Pe 19 martie 1894, Alexei este hirotonit preot şi este desemnat ca preot paroh la biserica Sfântului Nicolae din Maple Klennikach, pe strada Maroseika 5, aproape de Metroul Kitaigorod de astăzi. Activitatea lui de început ca preot s-a desfăşurat într-un mod foarte lent. Timp de opt ani a oficiat Sfânta Liturghie cu biserica practic aproape goală. Deşi ceilalţi colegi preoţi nu-l încurajau deloc în situaţia în care se afla, Părintele Alexei continua să slujească. Apoi, oamenii, din ce în ce mai mulţi, au început să vină la slujbele lui.
De asemenea, Părintele Alexei a început să desfăşoare activităţi misionare în închisori şi să organizeze cantine pentru săraci. A dat lecţii de religie la liceul de fete din Winkler.
Pe când noul secol abia începea, soţia Părintelui Alexei s-a îmbolnăvit. Moare pe 29 august 1902. Părintele Alexei, profund îndurerat pentru moartea soţiei sale, merge la Părintele Ioan din Kronstadt pentru a-şi spune durerea. Pentru a-l ajuta să facă faţă durerii, Părintele Ioan l-a sfătuit : « Mergi la oameni şi fă-te părtaş durerilor lor”. Părintele Alexei a pus la inimă cuvintele Părintelui Ioan. De acum Părintele Alexei devine părinte nu numai pentru copii săi, ci şi pentru toţi cei care veneau la el. Îi vedea pe toţi ca pe propria lui familie.
A început să trăiască ca un "stareţ" (părinte duhovnicesc) în mijlocul lumii şi a urmat calea Bunului Păstor ce a plecat să caute oaia cea rătăcită. (Luca 15,4).
Părintele Alexei era mic de statură, pleşuv iar barba îi era neîngrijită. Faţa lui era marcată de nişte ochi adânci, vii. Rasa sa pe care o purta văzuse zile mai bune. În micul său studiou avea multe cărţi, scrisori, pe o tavă se aflau bucăţi de anafură, un epitrahil, o cruce şi Biblia. Tot această dezordine era dovada că acest părinte nu-şi făcea niciodată timp liber pentru el. Tot timpul era cineva care aştepta să fie primit de el. Dintre cei care veneau să-l vadă erau oameni simpli şi oameni intelectuali, săraci şi bogaţi, credincioşi şi atei, persoane cu intenţii bune şi persoane cu intenţii rele, credincioşi ortodocşi şi de alte religii sau confesiuni. Părintele Alexei era deschis, îi primea pe toţi cu bunăvoinţă şi vorbea îndelung cu ei. Unii aşteptau pe scară, alţii în curtea casei care adesea se umplea de apă atunci când ploua. Părintele Alexei a încercat să-i îndrume şi să-i călăuzească pe toţi aceşti oameni pe calea lor. Şi în mod deosebit a dorit să le arate importanţa rugăciunii. Secretul său de părinte păstor erau compasiunea şi capacitatea lui de a cunoaşte inima (kardiognosia). Oamenii care veneau la ei aveau sentimentul că privea direct în adâncul inimii fiecăruia. Părintele Alexei nu era stăpânit de ambiţii egoiste şi astfel era capabil distingă dacă ceea ce îşi propusese cineva să înfăptuiască era spre binele sau spre răul acelei persoane. El însuşi a văzut multă suferinţă. Astfel, avea multă compasiune pentru toţi oamenii. Le purta greutăţile (vezi Galateni 6,2). După ce plecau, oamenii simţeau că duhovniceşte el rămânea mereu alături de ei. Carnetul său cu pomelnice conţinea sute de nume. Pregătirea proscomidiei pentru Sfânta Liturghie dura mult timp întrucât pomenea toate acele nume. Este considerat asemenea marilor stareţi Anatolie (Potapov) şi Nectarie (Tihonov) de la mănăstirea Optina. Când a văzut demonstraţiile şi tulburările din Moscova din anul 1905, a plâns pentru că a întrezărit nenorocirea ce se va abate asupra Rusiei. După revoluţia bolşevică, în calitate sa de părinte duhovnicesc a lui Nikolai A. Berdiaev, Părintele Alexei îl sfătuieşte pe acesta din urmă să plece în exil pentru ca lumea să-i asculte cuvintele.
Părintele Alexei moare pe 22 iunie 1923 în Vereia (ce se află la vest de centrul oraşului Moscova).
În 1934 când a fost dezgropat, trupul său a fost găsit neputrezit: semn al sfinţeniei sale. Moaştele sale au fost depuse într-un mormânt nou. Fiul său Serghei, care devenise preot la biserica Sfântul Nicolae în care slujise şi tatăl său, este ucis în 1942.
Între 13 şi 16 august 2000, Sinodul Episcopal al Bisericii Ortodoxe din Moscova şi-a dat binecuvântarea pentru cinstirea şi canonizarea sfinţilor martiri regali ai Rusiei ca purtători de pătimiri şi a câtorva sute de noi martiri şi mărturisitori. Printre aceştia şi Părintele Alexei a fost trecut în rândul sfinţilor de către Biserica de Moscova, iar fiul său Serghei a fost declarat ca Nou Mucenic al Eparhiei de Moscova.
Ziceri
Ziceri ale Părintelui Alexei:
- (Împotriva invidiei:) Doreşte-le tuturor binele, şi astfel te vei mântui şi tu.
- Avem noi oare dreptul să-i dispreţuim pe alţii?
- Nu putem răbda lipsurile, durerile şi rănile egoismului nostru şi nu-I mulţumim Domnului că lasă duhul nostru să crească în acest chip [datorită lor]
- Nu căuta să faci lucruri mari, ci fă aceea la care Domnul te cheamă.
- Împliniţi du adevărat calea creştină nu cu mintea, ci cu inima!