Alexei Mecev: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (format: in curs)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
+
Binecredinciosul Părintele nostru '''Alexei Mecev''' a fost [[preot]] al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova. După moartea soţiei sale, datorită vieţuirii sale, şi-a câştigat renumele de „stareţ” trăitor în mijlocul lumii. [[Prăznuire]]a Binecredinciosului Părinte, Sfântul Alexei, se face pe [[9 iunie]].
{{Traducere EN}}
 
  
The righteous Father '''Alexei Mechev''' was [[archpriest]] of the [[Russian Orthodox Church]] in Moscow who, after the early death of his wife, became known as a elder in the world. The [[feast day]] of Righteous Priest [[Saint]] Alexei is [[June 9]].
+
==Viața==
 +
Alexei Mechev s-a născut pe 17 martie 1859 în Moscova ca fiu al unui dirijor de corală ce se afla sub conducerea Mitropolitului Filaret al Moscovei. După terminarea şcolii, intenţiile sale erau acela de a deveni doctor, dar mama lui vroia să-l vadă preot. Încă copil fiind, cânta la Biserica Sfintei Cruci (Znamenka). Preotul paroh, Părintele Giorgii erau foarte exigenţi cu Alexei şi adesea îl tratau într-un mod foarte brutal, ajungând chiar să-l bată. Alexei răbda toate acestea gândind în sinea lui că “acest preot, în calitate de învăţător, vede greşelile pe care noi nu le vedem şi ne ajută să luptăm împotriva egoismului.
  
==Life==
+
În 1884, Alexei se căsătoreşte cu Anna Petrovna Molchanova cu care are şase copii: Alexandra, Sergei, Peter, Olga, Sofia şi Anna. Nici unul dintre copii nu pare să fi rămas aproape de el, excepţie făcând Seghei care devine la rândul lui preot.  
Alexei Mechev was born on [[March 17]], 1859 in Moscow, the son of a choir director who was in the service of Metropolitan [[Philaret (Drozdov) of Moscow|Philaret of Moscow]]. His plans after he finished school were to become a doctor, but his mother wanted to see him as a [[priest]]. As a youngster, he sang at the Church of the Sign (Znamenka). The [[parish]] priest,  Fr. Giorgii, was demanding and often treated Alexei cruelly, even to beating him. All of this Alexei endured, thinking to himself that this priest, serving as his teacher, sees our faults, which we don't see and help us to fight against egotism.
 
  
In 1884, Alexei married Anna Petrovna Molchanova. In the following years they had six children: Alexandra, Sergei, Peter, Olga, Sofia and Anna. None of his children appear to remain close to him except Sergei who also became a priest.  
+
Pe 19 martie 1894, Alexei este hirotonit preot şi este desemnat ca preot paroh la biserica Sfântului Nicolae din Maple Klennikach, pe strada Maroseika 5, aproape de Metroul Kitaigorod de astăzi. Activitatea lui de început ca preot s-a desfăşurat într-un mod foarte lent. Timp de opt ani a oficiat Sfânta Liturghie cu biserica practic aproape goală. Deşi ceilalţi colegii preoţi nu-l încurajau deloc în situaţia în care se afla, Părintele Alexei continua să slujească. Apoi, oamenii, din ce în ce mai mulţi, au început să vină la slujbele lui.  
  
On [[March 19]], 1894, Alexei was [[ordination|ordained]] a priest and was assigned as the parish priest at the church of Saint Nicholas on the Maple (Klennikach} on the street Maroseika 5, near the present Metro Kitaigorod. His start as a priest was slow. During the first eight years he celebrated the [[Divine Liturgy]] largely an empty [[church]]. Although his fellow priests were not encouraging to his plight, Father Alexei continued serving. Then, people, many people, began to come to his services. Also, Fr. Alexei began to give readings in prisons and small restaurants. He gave religious instruction in the Winkler secondary school for girls.  
+
De asemenea, Părintele Alexei a început să desfăşoare activităţi misionare în închisori şi să organizeze cantine pentru săraci. A dat lecţii de religie la liceul de fete din Winkler.  
  
As the new century began, Fr. Alexei's wife became sick. On [[August 29]], 1902 she died. Fr. Alexei was deeply grieved and sought out  Fr. [[John of Kronstadt|John (Sergiev) of Kronstadt]] to speak about his grief. To deal with his sadness Fr. John advised: "Go to the people and share with their grief!"
+
Pe când noul secol abia începea, soţia Părintelui Alexei s-a îmbolnăvit. Moare pe 29 august 1902. Părintele Alexei profund îndurerat pentru moartea soţiei sale, merge la Părintele Ioan de Kronstadt pentru a-şi spune durerea. Pentru a-l ajuta să facă faţă durerii, Părintele Ioan l-a sfătuit : «  Mergi la oameni şi fă-te părtaş durerilor lor”. Părintele Alexei a pus la inimă cuvintele Părintelui Ioan. De acum Părintele Alexei devine părinte nu numai pentru copii săi, ci şi pentru toţi cei care veneau la el. Îi vedea pe toţi ca pe propria lui familie.  
  
Fr. Alexei took Fr. John's advise to heart. And now Fr. Alexei became not only father for his own children, but also for all who came to him. He saw them all as his own family. He began living as a "starets" (religious elder) in the world, and he followed the path of the Good Shepherd Who searches after the one sheep that is missing (Luke 15:4).  
+
A început să trăiască ca un "starets" (stareţ) în mijlocul lumii şi a urmat calea Bunului Păstor ce a plecat să caute oaia cea rătăcită. (Luca 15:4).  
  
Fr. Alexei was small of stature. He was baldheaded and had an unkempt beard. His face was marked by deep, intensive eyes. His riasa (cowl) had seen better days. In his little study there were many books, letters, phosphor (loaves) on a tray, an [[epitrachelion]] (priest's stole), a cross and Gospel book. The chaos showed that this priest never had spare time for himself. There was always somebody waiting to see him. Those who came included simple persons and intelligentsia, poor and rich, believers and atheists, persons with good and bad intentions, Orthodox believers and those of other faiths-confessions and religions. Fr. Alexei was open and welcomed all, and he spoke with them for a long while. Others waited on the staircase or on the courtyard which became full of water when it rained. Fr. Alexei attempted to provide guidance and lead all these different persons on their way. And, especially he wanted to show them the importance of prayer.  
+
Părintele Alexei era mic de statură, pleşuv iar barba îi era neîngrijită. Faţa lui era marcată de nişte ochi adânci, vii. Rasa sa pe care o purta văzuse zile mai bune. În micul său studiou avea multe cărţi, scrisori, pe o tavă se aflau bucăţi de anafură, un epitrahil, o cruce şi biblia. Tot această dezordine era dovada că acest părinte nu-şi făcea niciodată timp liber pentru el. Tot timpul era cineva care aştepta să fie primit de el. Dintre cei care veneau să-l vadă erau oameni simpli şi oameni intelectuali, săraci şi bogaţi, credincioşi şi atei, persoane cu intenţii bune şi persoane cu intenţii rele, credincioşi ortodocşi şi de alte religii sau confesiuni. Părintele Alexei era deschis, îi primea pe toţi cu bunăvoinţă şi vorbea îndelung cu ei. Unii aşteptau pe scară, alţii în curtea casei care adesea se umplea de apă atunci când ploua. Părintele Alexei a încercat să-i îndrume şi să-i ghideze/conducă pe toţi aceşti oameni pe calea lor. Şi în mod deosebit a dorit să le arate importanţa rugăciunii. Secretul său de părinte păstor erau compasiunea şi capacitatea lui de a cunoaşte inima (kardiognosia). Oamenii care veneau la ei aveau sentimentul că privea direct în adâncul inimii fiecăruia. Părintele Alexei nu era stăpânit de ambiţii egoiste şi astfel era capabil distingă dacă ceea ce îşi propusese cineva să înfăptuiască era spre binele sau spre răul acelei persoane.  El însuşi a văzut multă suferinţă. Astfel, avea multă compasiune pentru toţi oamenii. Le purta greutăţile (vezi Galateni 6:2). După ce plecau, oamenii simţeau că duhovniceşte, el rămânea mereu alături de ei. Carnetul pomelnice conţinea sute de nume. Pregătirea proscomidiei pentru sfânta Liturghie dura mult timp întrucât pomenea toate acele nume. Este considerat asemenea marilor stareţi Anatolii (Potapov) şi Nektarius (Tichonov) de la mănăstirea Optina. Când a văzut demonstraţiile şi tulburările din Moscova din anul 1905, a plâns pentru că a întrezărit nenorocirea ce se va abate asupra Rusiei. După revoluţia bolşevică, în calitate sa de  părinte duhovnicesc a lui Nikolai A. Berdyaev, Părintele Alexei îl sfătuieşte pe acesta din urmă să plece în exil pentru ca lumea să-i asculte cuvintele.  
  
His pastoral secret was his knowledge of the heart (kardiognosia) and in compassion. People who came to him got the feeling that he looked into their inner heart. Fr. Alexei himself had no self-serving egoistic goals and, thus, was able to distinguish whether a goal was good or bad for a person.  
+
Părintele Alexei moare pe 22 iunie 1923 în Vereia (ce se află la vest de centrul oraşului Moscova) .  
  
He himself saw much grief. Thus, he had compassion for other people. He carried their burdens (see Gal 6:2). When they left him, they felt that he went spiritually with them. His commemoration book (pomiannik) contained hundreds of names. The [[proskomedia]] for the Divine Liturgy took a long time, because he said remembrances of all these many names.  
+
În 1934 când a fost dezgropat, trupul său a fost găsit neputrezit: semn al sfinţeniei sale. Moaştele sale au fost depuse într-un mormânt nou. Fiul său Sergei, care devenise preot la biserica Sfântul Nicolae în care slujise şi tatăl său, este ucis în 1942.  
  
He associated with the Elders Anatolii (Potapov) and Nektarius (Tichonov) of [[Optina Monastery|Optina Pustyn]].  
+
Între 13şi 16 august 2000, Sinodul Episcopal al Bisericii Ortodoxe din Moscova şi-a dat binecuvântarea pentru cinstirea şi canonizarea sfinţilor martiri  regali ai Rusiei ca purtători de pătimiri şi a câtorva sute de noi martiri şi mărturisitori. Printre aceştia şi Părintele Alexei a fost trecut în rândul sfinţilor  de către Biserica de Moscova, iar fiul său Serghei a fost declarat ca Nou Mucenic al Eparhiei de Moscova.
  
When he saw the demonstrations of unrest in Moscow in 1905 he wept, because he foresaw the coming misfortune of Russia.
+
==Ziceri==
 
+
Ziceri ale Părintelui Alexei:  
As father-confessor to [[Nikolai Berdyaev|Nikolai A. Berdyaev]], he counseled him after the Bolshevik revolution, that he had to go into exile, so that the world should hear his words.
 
 
 
Fr. Alexei died on [[June 22]], 1923 in Vereia (west of the city centre of Moscow).  In 1934, when his body was uncovered, it was found uncorrupted: a mark of sainthood. His [[relics]] were then laid in a new grave. His son Sergei, who became the priest in his father's church of Saint Nicholas after him, was himself murdered in 1942.
 
 
 
During the period of [[August 13]] to [[August 16|16]], 2000 in Moscow, the [[Synod]] of [[Bishop]]s of the Russian Orthodox Church gave approval or blessing for the [[glorification]] and canonization of the the Royal Martyrs of Russia, as Passion Bearers, and several hundred new [[martyr]]s and [[confessor]]s. Among these Fr. Alexei was canonized into the ranks of the Saints by the Moscow Church, and his son, Sergei, was declared a New Martyr of the [[eparchy]] of Moscow.
 
 
 
==Sayings==
 
Sayings of Fr. Aleksei:  
 
  
 
*(Against envy:) Wish good to all, and thereby you yourself are saved.  
 
*(Against envy:) Wish good to all, and thereby you yourself are saved.  
Linia 40: Linia 31:
 
*Make the Christian Way real not with the intellect but with the heart!  
 
*Make the Christian Way real not with the intellect but with the heart!  
  
==Sources==
+
==Surse==
 
*[http://www.berdyaev.com/berdiaev/knechten/mechev.html  Righteous Priest Saint Alexei Mechev]
 
*[http://www.berdyaev.com/berdiaev/knechten/mechev.html  Righteous Priest Saint Alexei Mechev]
 
*[http://www.monachos.net/forum/showthread.php?6705-Otets-Aleksei-Mechev  Otets Aleksei Mechev]
 
*[http://www.monachos.net/forum/showthread.php?6705-Otets-Aleksei-Mechev  Otets Aleksei Mechev]

Versiunea de la data 9 noiembrie 2011 15:47

Binecredinciosul Părintele nostru Alexei Mecev a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova. După moartea soţiei sale, datorită vieţuirii sale, şi-a câştigat renumele de „stareţ” trăitor în mijlocul lumii. Prăznuirea Binecredinciosului Părinte, Sfântul Alexei, se face pe 9 iunie.

Viața

Alexei Mechev s-a născut pe 17 martie 1859 în Moscova ca fiu al unui dirijor de corală ce se afla sub conducerea Mitropolitului Filaret al Moscovei. După terminarea şcolii, intenţiile sale erau acela de a deveni doctor, dar mama lui vroia să-l vadă preot. Încă copil fiind, cânta la Biserica Sfintei Cruci (Znamenka). Preotul paroh, Părintele Giorgii erau foarte exigenţi cu Alexei şi adesea îl tratau într-un mod foarte brutal, ajungând chiar să-l bată. Alexei răbda toate acestea gândind în sinea lui că “acest preot, în calitate de învăţător, vede greşelile pe care noi nu le vedem şi ne ajută să luptăm împotriva egoismului.”

În 1884, Alexei se căsătoreşte cu Anna Petrovna Molchanova cu care are şase copii: Alexandra, Sergei, Peter, Olga, Sofia şi Anna. Nici unul dintre copii nu pare să fi rămas aproape de el, excepţie făcând Seghei care devine la rândul lui preot.

Pe 19 martie 1894, Alexei este hirotonit preot şi este desemnat ca preot paroh la biserica Sfântului Nicolae din Maple Klennikach, pe strada Maroseika 5, aproape de Metroul Kitaigorod de astăzi. Activitatea lui de început ca preot s-a desfăşurat într-un mod foarte lent. Timp de opt ani a oficiat Sfânta Liturghie cu biserica practic aproape goală. Deşi ceilalţi colegii preoţi nu-l încurajau deloc în situaţia în care se afla, Părintele Alexei continua să slujească. Apoi, oamenii, din ce în ce mai mulţi, au început să vină la slujbele lui.

De asemenea, Părintele Alexei a început să desfăşoare activităţi misionare în închisori şi să organizeze cantine pentru săraci. A dat lecţii de religie la liceul de fete din Winkler.

Pe când noul secol abia începea, soţia Părintelui Alexei s-a îmbolnăvit. Moare pe 29 august 1902. Părintele Alexei profund îndurerat pentru moartea soţiei sale, merge la Părintele Ioan de Kronstadt pentru a-şi spune durerea. Pentru a-l ajuta să facă faţă durerii, Părintele Ioan l-a sfătuit : «  Mergi la oameni şi fă-te părtaş durerilor lor”. Părintele Alexei a pus la inimă cuvintele Părintelui Ioan. De acum Părintele Alexei devine părinte nu numai pentru copii săi, ci şi pentru toţi cei care veneau la el. Îi vedea pe toţi ca pe propria lui familie.

A început să trăiască ca un "starets" (stareţ) în mijlocul lumii şi a urmat calea Bunului Păstor ce a plecat să caute oaia cea rătăcită. (Luca 15:4).

Părintele Alexei era mic de statură, pleşuv iar barba îi era neîngrijită. Faţa lui era marcată de nişte ochi adânci, vii. Rasa sa pe care o purta văzuse zile mai bune. În micul său studiou avea multe cărţi, scrisori, pe o tavă se aflau bucăţi de anafură, un epitrahil, o cruce şi biblia. Tot această dezordine era dovada că acest părinte nu-şi făcea niciodată timp liber pentru el. Tot timpul era cineva care aştepta să fie primit de el. Dintre cei care veneau să-l vadă erau oameni simpli şi oameni intelectuali, săraci şi bogaţi, credincioşi şi atei, persoane cu intenţii bune şi persoane cu intenţii rele, credincioşi ortodocşi şi de alte religii sau confesiuni. Părintele Alexei era deschis, îi primea pe toţi cu bunăvoinţă şi vorbea îndelung cu ei. Unii aşteptau pe scară, alţii în curtea casei care adesea se umplea de apă atunci când ploua. Părintele Alexei a încercat să-i îndrume şi să-i ghideze/conducă pe toţi aceşti oameni pe calea lor. Şi în mod deosebit a dorit să le arate importanţa rugăciunii. Secretul său de părinte păstor erau compasiunea şi capacitatea lui de a cunoaşte inima (kardiognosia). Oamenii care veneau la ei aveau sentimentul că privea direct în adâncul inimii fiecăruia. Părintele Alexei nu era stăpânit de ambiţii egoiste şi astfel era capabil distingă dacă ceea ce îşi propusese cineva să înfăptuiască era spre binele sau spre răul acelei persoane. El însuşi a văzut multă suferinţă. Astfel, avea multă compasiune pentru toţi oamenii. Le purta greutăţile (vezi Galateni 6:2). După ce plecau, oamenii simţeau că duhovniceşte, el rămânea mereu alături de ei. Carnetul pomelnice conţinea sute de nume. Pregătirea proscomidiei pentru sfânta Liturghie dura mult timp întrucât pomenea toate acele nume. Este considerat asemenea marilor stareţi Anatolii (Potapov) şi Nektarius (Tichonov) de la mănăstirea Optina. Când a văzut demonstraţiile şi tulburările din Moscova din anul 1905, a plâns pentru că a întrezărit nenorocirea ce se va abate asupra Rusiei. După revoluţia bolşevică, în calitate sa de părinte duhovnicesc a lui Nikolai A. Berdyaev, Părintele Alexei îl sfătuieşte pe acesta din urmă să plece în exil pentru ca lumea să-i asculte cuvintele.

Părintele Alexei moare pe 22 iunie 1923 în Vereia (ce se află la vest de centrul oraşului Moscova) .

În 1934 când a fost dezgropat, trupul său a fost găsit neputrezit: semn al sfinţeniei sale. Moaştele sale au fost depuse într-un mormânt nou. Fiul său Sergei, care devenise preot la biserica Sfântul Nicolae în care slujise şi tatăl său, este ucis în 1942.

Între 13şi 16 august 2000, Sinodul Episcopal al Bisericii Ortodoxe din Moscova şi-a dat binecuvântarea pentru cinstirea şi canonizarea sfinţilor martiri regali ai Rusiei ca purtători de pătimiri şi a câtorva sute de noi martiri şi mărturisitori. Printre aceştia şi Părintele Alexei a fost trecut în rândul sfinţilor de către Biserica de Moscova, iar fiul său Serghei a fost declarat ca Nou Mucenic al Eparhiei de Moscova.

Ziceri

Ziceri ale Părintelui Alexei:

  • (Against envy:) Wish good to all, and thereby you yourself are saved.
  • Are we right to despise other people?
  • We cannot bear the privations, grief and woundings of our egoism, and we don't thank the Lord that He lets our spirit grow on this way.
  • Don't want to realise big projects, but do that to which the Lord calls you.
  • Make the Christian Way real not with the intellect but with the heart!

Surse