Alexandru al Tomisului

  Sfântul Ierarh Alexandru a vieţuit în secolul V în Dobrogea,fiind episcop al Tomisului probabil între anii 449 - 457,urmându-i cuviosului părinte episcop Ioan.
  Episcopul Alexandru era un mare apărător al ortodoxiei în Dacia Pontica,în timpul marilor frământări hristologice monofizite, create de ereticul Eutihie,şi care se răspândeau în întreg Imperiul Bizantin.
  La Sinodul Ecumenic din anul 449,convocat de împăratul Teodosie al II-lea  şi de patriarhul Flavian,la Constantinopol,participă şi episcopul Alexandru,semnănd al saptelea "respingerea invăţăturii eretice monofizite şi condamnarea lui Eutihie".
  În anul 451 are loc Sinodul Ecumenic de la Calcedon,la care însa cuviosul ierarh tomiţan nu poate participa,din cauza invaziilor hunilor în Dobrogea,semnând însa ulterior,actele sinodului.
  Sfântul Ierarh Alexandru s-a arătat a fi un credincios apărător şi propovăduitor al Evangheliei lui Hristos,până la sfârşitul vieţii sale.
  Dupa o păstorire rodnică,de aproape un deceniu,în care a ridicat numeroase basilici şi mănăstiri,continuând procesul misionar creştin la Gurile Dunării,cuviosul ierarh Alexandru şi-a dat cu pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu.