Alexandru al Tomisului: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Sfântul Ierarh Alexandru''' a vieţuit în secolul V în Dobrogea,fiind episcop al Tomisului probabil între anii 449 - 457,urmându-i '''cuviosului părinte episcop''' [[Ioan]...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Sfântul Ierarh Alexandru''' a vieţuit în secolul V în Dobrogea,fiind [[episcop]] al Tomisului probabil între anii 449 - 457, urmându-i [[cuvios]]ului părinte episcop [[Ioan al Tomisului]]. | |
| − | + | ||
| − | + | Episcopul Alexandru era un mare apărător al [[Ortodoxie]]i în [[Dacia Pontica]], în timpul marilor frământări [[Hristologie|hristologice]] monofizite, create de [[eretic]]ul [[Eutihie]],şi care se răspândeau în întreg [[Imperiul Bizantin]]. | |
| − | + | ||
| − | + | La Sinodul din anul 449, convocat de împăratul [[Teodosie al II-lea]] şi de [[patriarhul Flavian]], la [[Constantinopol]], participă şi '''episcopul Alexandru''', semnând al şaptelea "respingerea învăţăturii eretice monofizite şi condamnarea lui Eutihie". | |
| − | + | ||
| + | În anul 451 are loc [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul Ecumenic de la Calcedon]],la care însa cuviosul ierarh tomitan nu poate participa,din cauza invaziilor hunilor în [[Dobrogea]],semnând însa ulterior,actele sinodului. | ||
| + | |||
| + | Sfântul Ierarh Alexandru s-a arătat a fi un credincios apărător şi propovăduitor al [[Evangheliei]] lui [[Hristos]], până la sfârşitul vieţii sale. | ||
| + | |||
| + | După o păstorire rodnică,de aproape un deceniu, în care a ridicat numeroase basilici şi mănăstiri, continuând procesul misionar creştin la [[Gurile Dunării]], cuviosul ierarh Alexandru şi-a dat cu pace sufletul în mâinile lui [[Dumnezeu]]. | ||
| + | |||
| + | [[Categorie:Sfinţi]] | ||
| + | [[Categorie:Episcopi]] | ||
Versiunea de la data 17 mai 2010 18:13
Sfântul Ierarh Alexandru a vieţuit în secolul V în Dobrogea,fiind episcop al Tomisului probabil între anii 449 - 457, urmându-i cuviosului părinte episcop Ioan al Tomisului.
Episcopul Alexandru era un mare apărător al Ortodoxiei în Dacia Pontica, în timpul marilor frământări hristologice monofizite, create de ereticul Eutihie,şi care se răspândeau în întreg Imperiul Bizantin.
La Sinodul din anul 449, convocat de împăratul Teodosie al II-lea şi de patriarhul Flavian, la Constantinopol, participă şi episcopul Alexandru, semnând al şaptelea "respingerea învăţăturii eretice monofizite şi condamnarea lui Eutihie".
În anul 451 are loc Sinodul Ecumenic de la Calcedon,la care însa cuviosul ierarh tomitan nu poate participa,din cauza invaziilor hunilor în Dobrogea,semnând însa ulterior,actele sinodului.
Sfântul Ierarh Alexandru s-a arătat a fi un credincios apărător şi propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, până la sfârşitul vieţii sale.
După o păstorire rodnică,de aproape un deceniu, în care a ridicat numeroase basilici şi mănăstiri, continuând procesul misionar creştin la Gurile Dunării, cuviosul ierarh Alexandru şi-a dat cu pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
