Vizualizare sursă pentru „Alexandru al Tomisului”

'''Sfântul Ierarh Alexandru''' a vieţuit în secolul V în Dobrogea, fiind [[episcop]] al Tomisului probabil între anii 449 - 457, urmându-i [[cuvios]]ului părinte episcop [[Ioan al Tomisului]].

==Viața și activitatea==
[[Episcop]]ul Alexandru era un mare apărător al [[Ortodoxie]]i în Dacia Pontică, în timpul frământări [[Hristologie|hristologice]] monofizite, create de [[eretic]]ul [[Eutihie]], şi care se răspândeau în întreg [[Imperiul Bizantin]].

La Sinodul din anul 449, convocat de împăratul [[Teodosie al II-lea]] şi de [[Flavian Mărturisitorul|patriarhul Flavian]], la [[Constantinopol]], participă şi episcopul Alexandru, semnând al şaptelea "respingerea învăţăturii eretice monofizite şi condamnarea lui Eutihie".

În anul 451 are loc [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul Ecumenic de la Calcedon]], la care însă cuviosul ierarh tomitan nu poate participa, din cauza invaziilor hunilor în Dobrogea, semnând însă ulterior actele [[sinod]]ului.

Sfântul [[Ierarh]] Alexandru s-a arătat a fi un credincios apărător şi propovăduitor al [[Evanghelie]]i lui [[Hristos]], până la sfârşitul vieţii sale.

După o păstorire rodnică,de aproape un deceniu, în care a ridicat numeroase [[Biserică|basilici]] şi [[Mănăstire|mănăstiri]], continuând procesul misionar creştin la Gurile Dunării, cuviosul ierarh Alexandru şi-a dat cu pace sufletul în mâinile lui [[Dumnezeu]].

==Surse==
*Părintele Ioanichie Bălan, ''Pateric Românesc''.

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Tomis]]