Alexandru al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (diacritice noi)
 
Linia 6: Linia 6:
 
|localizare= [[Constantinopol]]
 
|localizare= [[Constantinopol]]
 
|recunoastere= pan-ortodoxă
 
|recunoastere= pan-ortodoxă
|etnie=grec (cetăţean roman)
+
|etnie=grec (cetățean roman)
 
|tip= [[Ierarh]]
 
|tip= [[Ierarh]]
 
|canonizare=
 
|canonizare=
Linia 12: Linia 12:
 
|biserici=
 
|biserici=
 
|site=
 
|site=
|}}
+
|}}Cel între [[sfânt|sfinți]], părintele nostru '''Alexandru al Constantinopolului''' a fost primul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|episcop al Constantinopolului]], el fiind deja episcop al Bizanțului atunci când numele orașului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] și a luptat împotriva [[erezie]]i [[Arianism|ariene]]. El este [[Praznic|pomenit]] de [[Biserică]] la [[30 august]].
Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Alexandru al Constantinopolului''' a fost primul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|episcop al Constantinopolului]], el fiind deja episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi a luptat împotriva [[erezie]]i [[Arianism|ariene]]. El este [[Praznic|pomenit]] de [[Biserică]] la [[30 august]].
 
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine legată de transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. [[Hirotonie|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod<ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei lui Mitrofan<ref>Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. Totuşi, aceste informaţii nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi site şi nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului cu zece ani înainte de sinod</ref>.
+
Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 și 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanțului în primele decade ale secolului al IV-lea și care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine legată de transferul dintre Alexandru și Mitrofan privind episcopia Bizanțului și decesul lui Mitrofan. [[Hirotonie|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 și 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deși se poate ca și Mitrofan însuși să fi participat la acest sinod<ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinței lui Mitrofan<ref>Datarea tranziției scaunului patriarhal dintre Mitrofan și Alexandru din acest articol urmărește informațiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. Totuși, aceste informații nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe același site și nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanțului cu zece ani înainte de sinod</ref>.
  
Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>.  În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]]. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.   
+
Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] și învățătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziției trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie și arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>.  În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziție echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deși adepții lui Eusebiu l-au amenințat pe Alexandru cu [[depunere]]a și alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinți către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forțat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăință|pocăiește]]. Așa cum se cunoaște, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.   
  
Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi şi-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[Arie|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[macedonianism]]ul.
+
Alexandru nu i-a supraviețuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el și-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] și și-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[Arie|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 și ale cărui învățături au inspirat [[macedonianism]]ul.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 26: Linia 25:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al IV-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al IV-lea:
  
:Dumnezeul Părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinţilor Patriarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, în pace îndreptează viaţa noastră.
+
:Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinților Patriarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, în pace îndreptează viața noastră.
  
 
[[Condac]], glasul al VIII-lea:
 
[[Condac]], glasul al VIII-lea:
  
:Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioşi, aduc semne de biruinţă şi mulţumire, ţie nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe [[Arie (eretic)|Arie]] cel nebun şi ai amuţit pe filosoful cel semeţ. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.
+
:Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioși, aduc semne de biruință și mulțumire, ție nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe [[Arie (eretic)|Arie]] cel nebun și ai amuțit pe filosoful cel semeț. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.
  
 
Alt condac, glasul al VIII-lea<ref>Condac tradus din limba engleză</ref>:
 
Alt condac, glasul al VIII-lea<ref>Condac tradus din limba engleză</ref>:
  
:Aprinşi fiind de dragostea lui Hristos, slăviţilor, aţi luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în vieţile voastre, şi astfel făcutu-v-aţi părtași dumnezeieştii Sale slave, înţeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan şi cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugaţi-vă statornic pentru sufletele noastre.
+
:Aprinși fiind de dragostea lui Hristos, slăviților, ați luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în viețile voastre, și astfel făcutu-v-ați părtași dumnezeieștii Sale slave, înțeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan și cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugați-vă statornic pentru sufletele noastre.
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
  
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Sfinţit Alexandru de Constantinopol  se zugrăveşte sub chipul unui bătrân (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 212, 218).
+
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Sfințit Alexandru de Constantinopol  se zugrăvește sub chipul unui bătrân (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, p. 212, 218).
  
==Note şi referinţe==
+
==Note și referințe==
 
<references/>
 
<references/>
  
Linia 54: Linia 53:
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=[[Mitrofan al Constantinopolului|Mitrofan]]|
 
înainte=[[Mitrofan al Constantinopolului|Mitrofan]]|
titlu=Episcop al Bizanţului &ndash; [[vicar]]|
+
titlu=Episcop al Bizanțului &ndash; [[vicar]]|
 
ani= ?-314 |
 
ani= ?-314 |
 
după=&mdash;}}
 
după=&mdash;}}

Versiunea curentă din 30 august 2018 05:17

Sf. Ierarh Alexandru
al Constantinopolului
Sf. Ierarh Alexandru al Constantinopolului
Date personale
Naștere secolul III d.Hr.
Mutare la Domnul (†) 337 d.Hr.
Localizare Constantinopol
Naționalitate grec (cetățean roman)
Date cult
Tip Ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de 30 august
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel între sfinți, părintele nostru Alexandru al Constantinopolului a fost primul episcop al Constantinopolului, el fiind deja episcop al Bizanțului atunci când numele orașului a fost schimbat în Constantinopol. Alexandru a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și a luptat împotriva ereziei ariene. El este pomenit de Biserică la 30 august.

Viața

Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 și 244. A fost ales vicar pentru a-l asista pe Mitrofan, care era episcop al Bizanțului în primele decade ale secolului al IV-lea și care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine legată de transferul dintre Alexandru și Mitrofan privind episcopia Bizanțului și decesul lui Mitrofan. Hirotonirea lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 și 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deși se poate ca și Mitrofan însuși să fi participat la acest sinod[1]. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinței lui Mitrofan[2].

Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de Arie și învățătura sa numită arianism. Alexandru l-a sprijinit pe Alexandru al Alexandriei în apărarea poziției trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie și arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui Eusebiu de Nicomidia, care l-a convins pe împărat, Constantin cel Mare l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune[3]. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziție echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat[4]. Deși adepții lui Eusebiu l-au amenințat pe Alexandru cu depunerea și alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era catedrala Constantinopolului, în rugăciuni fierbinți către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forțat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se pocăiește. Așa cum se cunoaște, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.

Alexandru nu i-a supraviețuit mult timp lui Arie[5]. Se spune că pe patul de moarte el și-a numit succesorul în persoana vicarului său, Pavel și că și-a avertizat clerul împotriva lui Macedonius, un semi-arian care a devenit episcop de Constantinopol în 342 și ale cărui învățături au inspirat macedonianismul.

Imnografie

Tropar, glasul al IV-lea:

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinților Patriarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, în pace îndreptează viața noastră.

Condac, glasul al VIII-lea:

Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioși, aduc semne de biruință și mulțumire, ție nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe Arie cel nebun și ai amuțit pe filosoful cel semeț. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.

Alt condac, glasul al VIII-lea[6]:

Aprinși fiind de dragostea lui Hristos, slăviților, ați luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în viețile voastre, și astfel făcutu-v-ați părtași dumnezeieștii Sale slave, înțeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan și cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugați-vă statornic pentru sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Sfințit Alexandru de Constantinopol se zugrăvește sub chipul unui bătrân (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, p. 212, 218).

Note și referințe

  1. Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[1]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.
  2. Datarea tranziției scaunului patriarhal dintre Mitrofan și Alexandru din acest articol urmărește informațiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [lista patriarhilor]. Totuși, aceste informații nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe același site și nici cu perioada Primului Sinod Ecumenic, Alexandru fiind deja Episcop al Bizanțului cu zece ani înainte de sinod
  3. Atanasie al Alexandriei Ep. ad Serap.; Rufinus, Hist. i.
  4. Socrates Scholasticus, op. cit. i. 37
  5. Socrates Scholasticus, op. cit. ii. 6 ; Theodoret, op. cit.i. 19
  6. Condac tradus din limba engleză

Surse

Legături externe

Casetă de succesiune:
Alexandru al Constantinopolului
Precedat de:
Mitrofan
Episcop al Bizanțului – vicar
?-314
Urmat de:
Precedat de:
Episcop al Constantinopolului
314-337
Urmat de:
Pavel I