Modificări

Salt la: navigare, căutare

Alexandru al Constantinopolului

13 octeți adăugați, 30 august 2018 05:17
m
diacritice noi
|localizare= [[Constantinopol]]
|recunoastere= pan-ortodoxă
|etnie=grec (cetăţean cetățean roman)
|tip= [[Ierarh]]
|canonizare=
|biserici=
|site=
|}}Cel între [[sfânt|sfinţisfinți]], părintele nostru '''Alexandru de Constantinopolal Constantinopolului''' a fost primul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|episcop al Constantinopolului]], el fiind deja episcop al Bizanţului Bizanțului atunci când numele oraşului orașului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi și a luptat împotriva [[erezie]]i [[Arianism|ariene]]. El este [[prăznuirePraznic|pomenit]] de [[Biserică]] pe la [[30 august]].
==ViaţaViața==Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi și 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului Bizanțului în primele decade ale secolului al IV-lea şi și care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine legată de transferul dintre Alexandru şi și Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi Bizanțului și decesul lui Mitrofan. [[Hirotonie|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi și 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi deși se poate ca şi și Mitrofan însuşi însuși să fi participat la acest sinod<ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei voinței lui Mitrofan<ref>Datarea tranziţiei tranziției scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi și Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile urmărește informațiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. TotuşiTotuși, aceste informaţii informații nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi același site şi și nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului Bizanțului cu zece ani înainte de sinod</ref>.
Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura și învățătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei poziției trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi și arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie poziție echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deşi adepţii Deși adepții lui Eusebiu l-au ameninţat amenințat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi și alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi fierbinți către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat forțat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţăpocăință|pocăieştepocăiește]]. Aşa Așa cum se cunoaştecunoaște, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.
Alexandru nu i-a supravieţuit supraviețuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şiși-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi și şiși-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[Arie|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi și ale cărui învăţături învățături au inspirat [[macedonianism]]ul.
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al IV-lea:
:Dumnezeul Părinţilor noştriPărinților noștri, care faci pururea cu noi după blândeţile blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinţilor Sfinților Patriarhi Alexandru, Ioan şi și Pavel cel Nou, în pace îndreptează viaţa viața noastră.
[[Condac]], glasul al VIII-lea:
:Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioşirăucredincioși, aduc semne de biruinţă şi mulţumirebiruință și mulțumire, ţie ție nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe [[Arie (eretic)|Arie]] cel nebun şi și ai amuţit amuțit pe filosoful cel semeţsemeț. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.
Alt condac, glasul al VIII-lea<ref>Condac tradus din limba engleză</ref>:
:Aprinşi Aprinși fiind de dragostea lui Hristos, slăviţilorslăviților, aţi ați luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în vieţile viețile voastre, şi și astfel făcutu-v-aţi ați părtași dumnezeieştii dumnezeieștii Sale slave, înţeleptule înțeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan şi și cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugaţirugați-vă statornic pentru sufletele noastre.
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Sfinţit Sfințit Alexandru de Constantinopol se zugrăveşte zugrăvește sub chipul unui bătrân (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 212, 218).
==Note şi referinţeși referințe==
<references/>
{{succesiune|
înainte=[[Mitrofan al Constantinopolului|Mitrofan]]|
titlu=Episcop al Bizanţului Bizanțului &ndash; [[vicar]]|
ani= ?-314 |
după=&mdash;}}
14.991 de modificări

Meniu de navigare