Modificări

Salt la: navigare, căutare

Alexandru al Alexandriei

1.088 de octeți adăugați, 4 octombrie 2011 15:23
traducere
{{Traducere EN}}Our father among the Cel întru [[saintsfânt|sfinţi]]s părintele nostru '''Alexandru al Alexandriei''' was the Pope of Alexandria and leader of the a fost Papă-Patriarh al Alexandriei şi întâistătător al [[Church of AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]] during the early part of the fourth centuryla începutul secolului al IV-lea. During his reign he had to deal with major issues that confronted the Church as it gained its freedom from Roman persecutionsÎn tumpul păstoriei sale, including the rise of a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuţia împăraţilor romani, între care răspândirea [[Arianismarianism]] and the dating of Paschaului şi stabilirea datei Paştilor. He was a leader of the opposition to the A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit [[erezie]] of Arianism at the i arianismului la [[Sinodul I Ecumenic|First Ecumenical CouncilSinodul de la Niceea]]. He is remembered on [[Prăznuire]]a lui se face pe [[29 mai]].
==Viaţa==
Little is known of Alexander’s early lifeSe ştiu puţine lucruri despre tinereţea lui Alexandru. He is thought to have been born about the year Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probably in probabil la Alexandria. As Ca [[preot]], a cunoscut [[priestpersecuţii împotriva creştinilor|persecuţiile]] he experienced the persecutions of Christians under the emperors Galerius and Maximinusdin vremea împăraţilor Galeriu şi Maximin. Upon the repose of Achillas of Alexandria in 313După adormirea papei [[Ahila al Alexandriei]], a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, he came to lead the Church of Alexandria as the thirteenth Pope in succession since the Apostle Markîncepând de la Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]].
Alexander was faced with three significant issues upon his elevation. These were the dating of PaschaÎncă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, the efforts of Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei Paştilor, eforturile lui [[Meletius of Meletie de Lycopolis]] to undermine him, and Arianismde a-i submina autoritatea şi arianismul.
A schismatic sectO sectă schismatică, led by condusă de un anume Erescentius, disputed the timing of the date for contesta modul în care se făcuse datarea [[PaschaSfintele Paşti|Paştilor]]. While the controversy was not fully settled until the decision of the First Ecumenical CouncilControversa nu a fost tranşată până la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]], Alexander prepared însă mai înainte de sinod Alexandru a special treatise that defused the issue until the Council decision in which he cited the earlier statements of redactat un tratat în care amâna tranşarea problemei până la reunirea Sinodului, tratat în care cita declaraţiile precedente ale răposatului patriarh [[Dionysius of Alexandria|DionysiusDionisie al Alexandriei]] on the matter(248-265) asupra acestei chestiuni.
Alexander inherited the challenge to the ruling bishop of Alexandria by his subordinate MeletiusAlexandru a moştenit totodată şi contestările venite din partea unuia dinter episcopii săi sufragani, Bishop of Meletie de Lycopolis, who had also challenged Achillas before himcare îl contestase şi pe Ahila înaintea lui. Being among those who required strict repentanceMeletie era de partea celor care cereau o pocăinţă foarte strictă, Meletius and his sect questioned the reception of lapsed Christians on return to the Church during the persecutionsiar el şi adepţii lui puneau în discuţie deciziile lui cu privire la reprimirea creştinilor care se lepădaseră de credinţă în vremea persecuţiilor. In addition to formally complaining to the court of Emperor Pe lângă faptul că s-a plâns fără succes la curtea împăratului [[Constantine the GreatConstantin cel Mare|Constantine Constantin I]], to no effect, Meletius had begun to consecrate bishops of his own in territories outside that under his authority without Alexander’s agreement. Meletius appeared also to have established an alliance with AriusMeetie a început să hirotonească el însuşi episcopi în afara teritoriilor aflate sub jurisdicţia sa şi fără acordul lui Alexandru. The controversy and alliance with Se pare că Meletie intrase şi într-un fel de alianţă cu [[AriusArie (eretic)|Arie]] ended at the Council at Nicea at which Alexander allowed Meletius to return to . Atât controversa cât şi acordul cu Arie au luat sfârşit la Sonodul de la Niceea, unde Alexandru i-a îngăduit lui Meletie să se întoarcă în Biserica din Alexandria church without authority to consecrate bishops, dar fără dreptul de a hirotoni episcopi.
Alexander’s greatest challenge was Arius himselfCea mai mare provocare cu care a trebuit să se confrunte Alexandru a fost Arie însuşi. Alexander’s position had been compromised by the actions of his predecessorPoziţia lui Alexandru fusese compromisă de acţiunile predecesorului său, AchillasAhila, who had not only allowed Arius to return to the churchcare nu numai că îi îngăduise lui Arie să se întoarcă în bisercă, but had also assigned him the oldest church in ci îi dăduse în grijă cea mai veche biserică din Alexandria. In this position Achillas gave Arius the ability to exert great influence on the Christian community in Din această poziţie, Ahila îi dăduse lui Arie posibilitatea de a exercita o şi mai mare influenţă asupra comunităţii creştine din Alexandria. Arius drew increasing support in Arie câştiga din ce în ce mai mulţi susţinători în Alexandria, to the point that Alexander called local two meetings of his priests and deacons to limit Arius’ actionssituaţia devenind într-atât de gravă încât Alexandru a fost nevoit să convoace două întâlniri cu preoţii şi diaconii săi pentru a încerca să limiteze acţiunile lui Arie. In neither meeting were firm conclusions reach that could stem the spread of Arius’ beliefsLa nici una din aceste întâlniri nu s-a ajuns la o concluzie fermă care să-o permită să pună capăt răspândirii învăţăturilor lui Arie. In În anul 320, Alexander called Alexandru a convocat un [[synodsinod]] of the church in al Bisericii din Alexandria that agreed on care s-a pus de acord asupra condamnării lui Arie. În ciuda condamnării, Arie a continuat să-şi răspândească învăţătura în Mareotis (Egiptul de Nord) şi în Libia. Alexandru a convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o sută de clerici. La sinod, Arie şi-a argumentat poziţia potrivit căreia Fiul n-ar fi fost coetern cu Tatăl şi n-ar fi fost din aceeaşi Substanţă. Sinodul a ascultat îngrozit ultima afirmaţie a condemnation of Ariuslui Arie şi a pronunţat împotriva acestuia o [[anatema|anatemă]] care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunţa la ideile lui.
Not withstanding this condemnationDupă aceea, Arius continued to spread his belief into Mareotis and LibyaArie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-şi răspândească erezia. Alexandru a scris atunci o mărturisire de credinţă pe care a trimis-o tuturor episcopilor creştini, cerându-le să se ralieze poziţiei lui. Disputa în jurul arianismului s-a agravat, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât i-a atras atenţia şi împăratului Constantin I. Constantin le-a scris lui Alexandru şi lui Arie cerându-le să pună capăt disputei. In 321Alexandru a rămas pe poziţii, Alexander convened iar un alt sinod general al diocezei sale a council of the Alexandria diocese that included over one hundred participantsreafirmat excomunicarea lui Arie. At the council Arius argued his position that the Son was not coArie i s-eternal with the Father and that the Son was not similar to the Father in substancea plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. The last statement was received in horror and the assembled council went on to place Arius under Constantin i-a cerut lui Arie să-şi prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la [[Niceea]], în Asia Mică, pe [[anathema14 iunie]] until he recanted his positions325.
Arius forthwith left for Palestine where he settled with friends and continued to spread his heresy. Alexander then wrote După lungi dezbateri, sinodul a confession of faith that he sent to all the bishops in Christendom asking them to endorse his positionreafirmat anatema împotriva lui Arie. The dispute over Arianism continued as a serious problem and soon brought the Emperor Constantine I into the fray. Constantine wrote to Alexander and Arius requesting they end their dispute. Alexander remained adamant about his position and at another general council of his diocese the excommunication of Arius was reaffirmed. Arius then formally complained to Constantine about his treatment by Alexander. Constantine directed Arius to plead his case before Sinodul l-a general council of the churchautorizat totodată pe Alexandru, to be convened at [[Nicea]] in Asia Minor on [[June 14]]la rugămintea acestuia, 325. After lengthy discussion the council confirmed the anathema against Arius. The Council also authorized Alexander, with his urging, to allow Meletius to retain his episcopal title but without authority to exercise any să-i îngăduie lui Meletie să-şi păstreze titlul episcopal powers. The council also gave Alexander the right to calculate the timing of Pascha with the duty of communicating his decision to all of Christendom. The council also allowed the Egyptian church to retain its traditions concerning celibacy of the clergy. Alexander reposed five months after his return to Alexandria from Nicea, on [[April 17]], 326dar fără dreptul de a exercita nici un fel de autoritate episcopală. He is said to have named his [[deacon]]Sinodul i-a dat lui Alexandru dreptul de a calcula data Paştilor, [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]], his successor as he was dyingcu îndatorirea de a-şi comunica apoi decizia întregii creştinătăţi.  In addition to the Orthodox Church, Alexander is venerated by the [[Oriental Orthodox|nonSinodul a mai permis Bisericii din Egipt să-Chalcedonian]] and [[Roman Catholic Church]]esşi păstreze tradiţia privind celibatul clerului.
Alexandru a răposat la cinci luni după întoarcerea lui de la Niceea la Alexandria, pe [[17 aprilie]] 326. Se spune că pe patul de moarte l-ar fi numit pe [[diacon]]ul său [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]] drept succesor.
Sfântul Ierarh Alexandru al Alexandriei este cinstit în Biserica Ortodoxă, dar şi în Bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedoniene]] şi în Biserica Romano-Catolică.
{{start box}}
[[Categorie: Părinţi niceeni şi post-niceeni]]
[[Categorie: Patriarhi ai Alexandriei]]
 
[[en:Alexander of Alexandria]]
6.119 modificări

Meniu de navigare