Alexandru Nevski

Sf. Alexandru Nevski

Sfântul şi binecredinciosul Alexandru Nevski a fost Mare Cneaz al Vladimirului şi Novgorodului în secolul al XIII-lea, într-o perioadă când teritoriile locuite de ruşi erau atacate de duşmani atât din răsărit, cât şi din apus. Victoriile sale militare în apus şi diplomaţia sa iscusită în răsărit au reuşit să apere nordul Rusiei în faţa dominaţiei străine.

Biserica Ortodoxă Rusă l-a proslăvit ca sfânt în 1547. Este prăznuit pe 30 august şi 23 noiembrie. De asemenea, printr-o hotărâre din 10 martie 1964 a Sanctităţii Sale Patriarhul Alexei I şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost stabilită celebrarea Soborului Sfinţilor din Rostov şi Iaroslav pe 23 mai.

Viaţa

Alexandru Nevski, Mare Cneaz al Vladimirului şi Novgorodului

Alexandru Iaroslavici (Александр Ярославич în l. rusă), al patrulea fiu al lui Iaroslav al II-lea Vsevolodovici, Mare Cneaz al Vladimirului, s-a născut pe 30 mai 1219 la Pereslavl-Zaleski, în regiunea Iaroslav. Fiind al patrulea pe linia de succesiune, se considera că nu avea nicio şansă de a urca vreodată pe tronul Vladimirului.

În 1239, s-a căsătorit cu Alexandra, fiica cneazului din Poloţk.

Prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost o perioadă extrem de dificilă pentru formaţiunile statale ruseşti. Invazia mongolă distrusese majoritatea cetăţilor Rusiei Kievene, datorită şi fragmentării acesteia în mai multe cnezate şi mari cnezate. După bătălia de la râul Kalka, în care ruşii au suferit o gravă înfrângere în faţa hoardelor mongole trimise de Genghis Han, Riazanul, Kolomna, Moscova, Vladimirul, Rostovul, Kostroma, Volokolamskul şi Tverul au căzut pe rând pradă invadatorilor. Singurele oraşe mai importante care au scăpat de distrugere au fost Novgorod și Pskov. Ruşii care au fugit să scape de năvălirea mongolilor, s-au îndreptat către nord, în zonele împădurite sau în cele cu terenuri agricole sărace dintre Volga de nord și râul Oka.

Marele cnezat al Vladimirului s-a fărâmițat în 11 cnezate mărunte. Toate aceste mici cnezate recunoșteau suzeranitatea Marelui Cneaz al Vladimirului, acesta din urmă fiind numit de însuși Marele Han al mongolilor, căruia îi era vasal şi îi plătea tribut.

Ca şi cum dezastrele provocate de invazia mongolă nu ar fi fost de ajuns, ordinul cavalerilor teutoni, aliați cu nobilii războinici din Danemarca și Suedia, și-au sporit expansiunea spre teritoriile nordice ale Rusiei. Profitând de invazia mongolilor, cavalerii teutoni şi suedezii au început să cucerească teritorii ale Novgorodului. Cetăţenii Novgorodului (care formal era o republică în acea perioadă) l-au chemat în ajutor pe Alexandru Nevski, care îşi câştigase deja o bună reputaţie de conducător de oşti, oferindu-i în anul 1236 comanda supremă a armatei lor şi titlul de Cneaz al Novgorodului.

Alexandru Nevski în bătălia de pe râul Neva

La 15 iulie 1240 Alexandru i-a învins pe suedezi în bătălia de pe râul Neva, punând capăt expansiunii acestora în nordul Rusiei. Ca urmare a acestei victorii, tânărul cneaz a primit supranumele Nevski (de la râul Neva).

În primăvara anului 1241, cetăţenii Novgorodului l-au chemat din nou în ajutor pe Alexandru Nevski, de data aceasta pentru a-i apăra de atacul cavalerilor teutoni. Alexandru i-a învins şi pe aceştia, în faimoasa bătălie de pe lacul Ciudskoe (Чудское озеро în l. rusă), cunoscută în istorie şi sub numele de „bătălia de pe gheaţă” sau „bătălia de pe lacul Peipus”, la 15 aprilie 1242. Prin victoriile lui Alexandru Nevski de la Neva şi de la lacul Ciudskoe, expansiunea suedezilor şi a cavalerilor teutoni spre răsărit a fost oprită pentru o perioadă de câteva sute de ani.

După ce tatăl său, Iaroslav al II-lea Vsevolodovici a fost otrăvit în timpul unei vizite pe care a făcut-o în 1246 la curtea Marelui Han mongol Güyük-Khan, Alexandru a devenit şi Mare Cneaz al Vladimirului.

Dându-şi seama că rezistenţa armată în faţa mongolilor (care în acea perioadă stăpâneau aproape toată Asia) ar fi fost lipsită de speranţă, Alexandru Nevski a ales calea diplomaţiei, încercând să ducă o politică de înţelegere cu aceştia. Când trimişii Marelui Han au venit în 1247 la Novgorod să ceară tribut, el şi-a folosit reputaţia sa de erou al Novgorodului pentru a-şi convinge concetăţenii de Novgorod că supunerea ar fi cel mai bun lucru, în astfel de condiţii fără speranţă.

În 1263, când câteva oraşe ruseşti au refuzat să plătească tributul datorat mongolilor, Alexandru s-a dus el însuşi la curtea Marelui Han pentru a cere iertare în numele oraşelor rebele şi pentru a opri astfel oştile mongole care erau deja în drum spre Novgorod.
Deşi a reuşit în acest demers, aceasta a fost ultimul şi cel mai dificil serviciu pe care l-a făcut pentru poporul său, Alexandru Nevski murind la data de 14 noiembrie 1263 în timpul călătoriei de întoarcere la Novgorod.

Moştenirea lăsată de Alexandru Nevski

Într-o epocă de mari tulburări, Alexandru Nevski a fost un om care a apărat pământurile şi poporul său cu mare curaj şi ale cărui acţiuni, deşi puse sub semnul întrebării de unii istorici, au menţinut cu succes integritatea teritorială a ţării sale. Ca o consecinţă a actului său de supunere în faţa Marelui Han mongol, Alexandru a fost în măsură să salveze atât cnezatele sale (Novgorod şi Vladimir), dar şi alte meleaguri ruseşti, de la dezastru.

Se înţeleg astfel mai bine cuvintele rostite de mitropolitul Chiril al Vladimirului la primirea veştii morţii lui Alexandru Nevski, care i-a anunţat pe enoriaşii adunaţi în catedrală: „Copiii mei dragi, aflaţi că soarele Rusiei a apus!”

Pentru toate faptele sale eroice făcute în slujba poporului său şi pentru apărarea credinţei creştine ortodoxe, încă din 1547 Biserica Ortodoxă Rusă l-a proslăvit ca sfânt.

Imnografie

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Tropar (Tone 4)

Christ revealed you, O Blessed Alexander

As a new and glorious worker of wonders;

A man and a prince well pleasing to God

And a divine treasure of the Russian Land.

Today we assemble in faith and love

To glorify the Lord by joyously remembering you.

He granted you the grace of healing,

Therefore entreat Him to strengthen your suffering spiritual children,

And to save all Orthodox Christians.

Condac (Tone 8)

We honor you as a most radiant, spiritual star,

Rising up from the east; going down in the west!

As you enriched the Russian people with good works and miracles,

So now enlighten us who remember you in faith, O Blessed Alexander.

Today as we celebrate your falling asleep, we ask you to beseech the Lord

That He may strengthen his suffering servants and save all Orthodox Christians!

Surse

• Bernard Pares, A History of Russia, Johathan Cape, Thirty Bedford Square London, 1955, pp. 79-84
• Nicholas V. Riasanovsky, A History of Russia, 3-rd ed., Oxford University Press New York, 1977, pp. 84-88

Legături externe

• Wikipedia: Alexander Nevsky
• Alexander Nevsky
• Translation of the relics of St Alexander Nevsky - From OCA Web site.
• Repose of St Alexander Nevsky From OCA Web site.